Imaginile unei crime de patrimoniu. Casa arhitectului Grigore Cerchez, o splendoare de pe Calea Victoriei, demolată pentru că se afla pe traseul lui Ceaușescu | INTERVIU
Imaginile unei crime de patrimoniu. Casa arhitectului Grigore Cerchez, o splendoare de pe Calea Victoriei, demolată pentru că se afla pe traseul lui Ceaușescu | În imagine: Fațada Casei Cerchez/ Fotografie din timpul demolării.
În Anno Domini 1888, Grigore Cerchez, arhitectul care a proiectat Palatul Școlii Superioare de Arhitectură din București – simbol suprem al nobilei sale profesii, își făcea o Casă a lui. O reședință pe măsură priceperii, crezului și talentului său, aflată pe Calea Victoriei colț cu str. Sevastopol.
La final, când neobosita sa muncă a fost isprăvită, creatorul a așezat pe clădire o placă de marmură cu inscripția:
Această casă a fost construită de Architectul Grigore Cerkez în anul 1888.
Pentru ca trecătorii, din toate timpurile, să știe. Să vadă cum și-a gândit Casa un mare arhitect.
Imagine de epocă.Fațada Casei arhitectului Grigore Cerchez, înfrumusețată cu elemente neogotice. Imagine de epocă.Imaginea unei crime. Pe una din terasele de la etajul casei, demolarea continuă. Superbe elemente neogotice din piatră cioplită zac pe jos. Foto credit: arh. Radu Ștefănescu, imaginea este protejată prin drepturi de autor.
Apoi, au venit două războaie, cutremurele devastatoare din 1940 și 1977, dar casa arhitectului Grigore Cerchez a rămas neatinsă de rău. Doar lucarnele au avut de suferit în timpul bombardamentelor din 1944.
A stat în picioare până când pe minunată clădire a pus ochii Nicolae Ceaușescu și ceva i-a displăcut profund la ea. Așa că a dat din mână și imobilul s-a făcut un maldăr de moloz. În numai câteva zile.
Pe terenul casei Cerchez a fost ridicat uriașul complex de blocuri socialiste din Piața Victoriei.
Blocurile socialiste din Piața Victoriei au fost ridicate pe terenul Casei Cerchez. Foto credit: Daniel Ciupitu.Imagine în care apare în dreapta sus un capitel „masonic”, se vede încă țesătura de grinzi frumos ornamentate. Foto credit: arh. Radu Ștefănescu, imaginea este protejată prin drepturi de autor.Amplul salon de recepție cu suprafețe vitrate cu elemente neogotice. Țesătura de grinzi ornamentale se văd încă. Foto credit: arh. Radu Ștefănescu, imaginea este protejată prin drepturi de autor.Scara care urcă la una din supantele salonului de recepție este intactă. Deasupra capitelurilor se văd decorațiunile antropomorfe, un dragon medieval cu aripi și coadă de șarpe, cu sâni de femeie. Foto credit: arh. Radu Ștefănescu.
Reședința arhitectului Grigore Cerchez se afla pe lista monumentelor istorice încă din anul 1955. În perioada comunistă, a fost sediul Uniunii Artiștilor Plastici din România
Sub pretextul că edificiul a fost afectat de cutremurul din 4 martie 1977, dictatorul a ordonat să dispară. În grabă, în mare grabă, deși construcția tocmai ce fusese consolidată și restaurată în anul 1969.
Arhitectul Radu Ștefănescu a fotografiat și a fost martor la demolarea Bisericii Enei și, de asemenea, a imortalizat demolarea Casei Grigore Cerchez. În 1977, Radu Ștefănescu era student în anul V la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu“.
Arhitectul Radu Ștefănescu în anul 1977. Foto credit: Dinu Lazăr.
Mărturisirea sa pentru acest sacrilegiu uitat și niciodată pedepsit, mai jos. Imaginile, martore la moartea unei case, au fost realizate atunci și le publicăm în exclusivitate.
Arhitectul Radu Ștefănescu în anul 1977.Foto credit: arh. Radu Ștefănescu, imaginea este protejată prin drepturi de autor.
Casa arh. Grigore Cerchez, clădirea “vinovată” de a se afla pe traseul dictatorului
Arh. Radu Ștefănescu: Arh. Grigore Cerchez proiectase și construise Casa visurilor lui. Fiecare spațiu fusese gândit până în cel mai mic detaliu, lambriurile, tapetele, scările, balustradele, ușile și clanțele, tavanele, bolțile, arcadele decorate, superbul șemineu, frumoasele „capiteluri masonice“ totul purta amprenta lui Grigore Cerkez.
Interiorul Casei arh. Grigore Cerchez. În imagine Salonul de recepții, șemineul salonului, bolta eliptică și gnomii care susțin grinzile. Fotografie de epocă.
Arh. Radu Ștefănescu: Casa era o lecție de arhitectură și de amenajare interioară pe care nu am putut să o uit niciodată. Când fotografiam demolarea, trăirea mi-a fost amplificată și de faptul că pe măsură ce descopeream, înțelegeam și mă bucuram de frumusețea spațiilor, a superbelor rezolvări de detaliu, totul dispărea rapid sub ochii mei.
Foto credit: arh. Radu Ștefănescu, imaginea este protejată prin drepturi de autor.
Arh. Radu Ștefănescu: Îmi revin în memorie imagini disparate cu un șemineu ca în basme, detalii de lambriuri, de scări și balustrade, încrengături vegetale, console antropomorfe, ancadramente flamboyante, elemente decorative de origine medievală, toate ușor voalate, în penumbră, cu personaje învăluite în ceața timpului.
Imaginea boltei eliptice cu țesătură de grinzi și capiteluri „masonice”. Fotografie de epocă.Șemineul a dispărut. Supanta este parțial demontată iar gnomii, așa numitele capitele masonice au dispărut la rândul lor. Foto credit: arh. Radu Ștefănescu, imaginea este protejată prin drepturi de autor.În camerele de la etaj zac doi gnomi. Foto credit: arh. Radu Ștefănescu, imaginea este protejată prin drepturi de autor.
Arh. Radu Ștefănescu: Demolarea reședinței arhitectului Grigore Cerkez s-a datorat faptului că se afla pe unul dintre flancurile traseului oficial al dictatorului. Clădirea se făcuse vinovată prin frumusețea stilului arhitectonic neogotic, prin perfecțiunea fațadelor și a proporțiilor, prin materialele folosite și prin minunatele detalii arhitectonice de origine medievală.
Grigore Cerchez, arhitectul care a sistematizat Bucureștiul și ne-a dăruit stilul neoromânesc
Figură marcantă a curentului neoromânesc în arhitectură, a stilului național, arh. Grigore Cerchez a proiectat o serie de clădiri emblematice ale Bucureștiului, cea mai cunoscută fiind cea a Universității de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”, construită între anii 1912-1917.
În anul 1897, inginerul, profesorul și arhitectul Grigore Cerchez (1850-1927) a fondat Școala Superioară de Arhitectură din București, împreună cu arh. Ion Mincu și arh. Ermil Pangratti. Grigore Cerchez se numără printre primii absolvenți români ai Ecole Centrale des Arts et Manufactures și ai Ecole des Beaux-Arts din Paris.
În 1880, în calitate de inginer șef al Bucureștiului, a realizat planul de sistematizare al orașului, care conținea ample intervenții asupra Dâmboviței
Arh. Grigore Cerchez a proiectat Teatrul Odeon, Palatul Universității de Arhitectură „Ion Mincu”, a contribuit la forma pe care o are azi Palatul Cotroceni, a proiectat clădirea Niculescu-Dorobanțu, Castelul Cantacuzino de la Zamora (la cererea prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino, Nababul) și numeroase alte case ale elitelor bucureștene.
Arhitectul Radu Ștefănescu rememorează azi, după atâția zeci de ani, acea zi fatidică și cele care urmat după cutremurul din 4 martie 1977.
“În seara cutremurului mă aflam în dojo-ul de karate din cadrul complexului sportiv de la Ștrandul Tineretului”
Arh. Radu Ștefănescu: Tocmai terminasem antrenamentul și stând în „seiza” ne căutam pacea și liniștea interioară, când am fost treziți la realitate de un zgomot cum nu mai auzisem până atunci. Un huruit îngrozitor pe care nu îl puteam identifica, de parcă se deschideau gurile iadului. Un coleg de antrenament a reacționat strigând: „Cutremur, ieșiți afară!“. Am fugit din dojo pe terasa aferentă acestuia, în urma noastră prăbușindu-se frontonul sălii de antrenament.
În acea noapte și în ziua următoare, când am străbătut Bucureștiul de la un capăt la altul cu aparatul de fotografiat în mâna, am realizat că orașul fusese afectat de un cataclism nemaivăzut până atunci de generația noastră. În zilele următoare, veștile legate de cutremur și urmările lui ne-au ținut sub tensiune și păreau să nu se mai sfârșească.
Vedere de sus asupra salonului. Foto credit: arh. Radu Ștefănescu, imaginea este protejată prin drepturi de autor.
Demolarea Casei Grigore Cerchez a început imediat după cutremur, pe 22 martie 1977. “De ce atâta grabă?”
Arh. Radu Ștefănescu: În seara zilei de 21 martie am primit o știre care avea să mă tulbure. Profesorul meu, arh. Sandu Miclescu, mă anunța la telefon că a doua zi începeau lucrările de demolare la reședința arhitectului Grigore Cerkez (la acea dată, sediul Uniunii Artiștilor Plastici). Informația venea de la Direcția Monumentelor Istorice, unde arh. Paul Emil Miclescu („Opi“ pentru cei apropiați), tatăl lui Sandu Miclescu, aflase vestea peste noapte. Reședința Grigore Cerkez din Calea Victoriei era înscrisă pe lista monumentelor din anul 1955.
Noi trebuia să facem un releveu al casei și să notăm în planuri și secțiuni elementele decorative numerotate pentru o eventuală reconstrucție.
Colegii arh. Ștefănescu, Mihai Opreanu și Ileana Murgescu (Tureanu). În imagine se vede o coloană proiectată de arh. Grigore Cerchez în cel mai mic detaliu. Foto credit: arh. Radu Ștefănescu, imaginea este protejată prin drepturi de autor.imaginea unei crime. Foto credit: arh. Radu Ștefănescu, imaginea este protejată prin drepturi de autor.
Clădirea fusese consolidată și restaurată în anul 1969, așa cum reiese din raportul delegaților Monumentelor Istorice, arh. Paul Emil Miclescu și ing.Theodor Barbu
Arh. Radu Ștefănescu: Dar de ce se demola și de unde atâta grabă? Nimeni nu știa exact, dar în București se lansase zvonul că reședința ar fi fost afectată de cutremurul din 4 martie și punea în pericol siguranța cetățenilor.
La cutremur, clădirea avea supra-bolți din beton armat, centuri interioare înglobate în zidărie și ancorate în zidurile exterioare pentru stabilizarea turnului de intrare și a turnului lateral din strada Sevastopol. Pardoseala era din lemn mozaicat (intarsii), ușile și lambriurile erau curățate și protejate. Construcția fusese curățată la exterior și se făcuseră completări prin procedeul plombării. Lucarnele dinspre Calea Victoriei, degradate la bombardamentele din 1944, fuseseră refăcute.
Din nefericire, acest act de vandalism nu va constitui o excepție, demolarea Casei Cerchez anunțând cataclismul care va urma, dezlănțuirea poftei distrugătoare a dictatorului, acompaniată de mania de a reconstrui Bucureștiul după propria viziune.
Foto credit: arh. Radu Ștefănescu, imaginea este protejată prin drepturi de autor.
Arhitectul Radu Ștefănescu cunoștea bine interiorul fascinantei casei, încă de când era copil
Arh. Radu Ștefănescu: Pe data de 22 martie am plecat pe jos pe Calea Victoriei. O dimineață de primăvară, soare cu nori, natură începea să reînvie. În drum spre casa Cerkez îmi treceau prin fața ochilor imagini legate de ea.
Copil fiind, fusesem deseori cu tatăl meu, pictorul George Ștefănescu-Râmnic, la sediul U.A.P. La contabilitate, la bibliotecă sau invitați cu familia la evenimente organizate în superbul salon de recepții al acestei bijuterii de arhitectură românească. Ca elev de liceu, și mai apoi ca student la școala de arhitectură, veneam des aici, în locul în care întâlneai elita artiștilor plastici din România.
Foto credit: arh. Radu Ștefănescu, imaginea este protejată prin drepturi de autor.Gnom în casa Cerchez. Foto credit: arh. Radu Ștefănescu, imaginea este protejată prin drepturi de autor.
Arh. Radu Ștefănescu: Când am ajuns la casă, am văzut că zidul exterior al curții era parțial dărâmat. Niște bârne de lemn susțineau un balcon, în curte erau bucăți din zidul exterior și elemente decorative de piatră, unele peste altele.
O macara amplasată pe stradă făcea o impresie amenințătoare. Câțiva artiști plastici, împreună cu muncitori îmbrăcați în salopete și cu căști de protecție se aflau la intrare. Frumoasele mele amintiri se transformaseră într-un coșmar.
Zidul exterior parțial demolat, artiști plastici și muncitori pe un maldăr de moloz. Foto credit: arh. Radu Ștefănescu, imaginea este protejată prin drepturi de autor.
„Dacă dictatorul își dorise mereu ca trecutul orașului să dispară, cutremurul din 4 martie 1977 i-a dat cel mai bun pretext“
Arh. Radu Ștefănescu: Pe fațada casei se vedea încă placa de marmură cu inscripția: „Această casă a fost construită de Arhitectul Grigore Cerkez în anul 1888“. Acum, după aproape 90 de ani de existență, această mărturie vie a apartenenței noastre europene devenea prima victimă a unei uriașei pofte de distrugere.
Am intrat în casa căutându-mi colegii. Doi din ei, Ileana Murgescu (actual Tureanu) și Mihai Opreanu erau deja la datorie și lucrau de zor amestecați printre muncitori, artiști plastici și funcționari. Era o forfotă de nedescris. Interiorul casei, din amintirile mele, era total schimbat, nimic nu mai era la locul lui, în aer plutea distrugerea.
Peste tot erau pe jos hărții, cărți, lăzi, elemente de mobilier, scânduri, unele peste altele. Rezemate de pereți scări de lemn, eșafodaje și schele de lemn încropite. Nici vorba de un plan organizat care să conducă la reconstrucția monumentului de arhitectură.
Eleganta scară cu ornamente neogotice. Foto credit: arh. Radu Ștefănescu, imaginea este protejată prin drepturi de autor.Foto credit: arh. Radu Ștefănescu, imaginea este protejată prin drepturi de autor.Foto credit: arh. Radu Ștefănescu, imaginea este protejată prin drepturi de autor.
„Parcă mă aflăm într-un spectacol de teatru absurd lareședința arhitectuluiGrigore Cerkez. Eram martorul unui act de vandalism“
Arh. Radu Ștefănescu: În două zile, pe 22 și 23 martie 1977, frumoasa reședința a arhitectului Grigore Cerkez a fost întâi despuiată de partea de decorație interioară și exterioară, ca apoi să dispară pentru totdeauna din peisajul bucureștean. Pe măsură ce noi desenam, măsuram, cotam releveul, elementele decorative de piatră, plafoanele decorate, lambriurile decorative, statuile, balustradele, scările, ușile, etc. erau demontate și urcate în camioane.
Foto credit: arh. Radu Ștefănescu, imaginea este protejată prin drepturi de autor.Foto credit: arh. Radu Ștefănescu, imaginea este protejată prin drepturi de autor.
Autoritățile au anunțat atunci că reședința arh. Grigore Cerchez va fi demontată și reconstruită. Nu s-a întâmplat asta niciodată. „Unde a ajuns totul?”
Arh. Radu Ștefănescu:Ce auzisem încă din prima zi, era că pe terenul Combinatului Fondului Plastic a fost găsit un amplasament. Pe baza planului nostru releveu și cu elementele decorative care se demontau, se numerotau, erau listate și se transportau în depozitele Combinatului, casa va fi curând reconstruită. Din păcate acest lucru nu s-a mai întâmplat niciodată.
Unde a ajuns totul, ce s-a întâmplat cu releveul nostruîn care erau trecute cu acribie numerele de ordine cu care fuseseră inscripționate piesele demontate, nu pot să va spun.
Mult mai târziu, am scos negativele din arhivă și am scris un articol pentru revista Arhitectură la rubrica „Himere de Case“ la sfârșitul anului 2011.
Foto credit: arh. Radu Ștefănescu, imaginea este protejată prin drepturi de autor.
O decorație antropomorfă, un dragon medieval, cu aripi, cu coadă de șarpe și cu sâni de femeie este tot ce-a mai rămas din Casa arh. Grigore Cerchez
Arh. Radu Ștefănescu: Apoi am făcut primele postări pe Facebook. Spre surprinderea mea am primit două fotografii. Prima din ele, făcută de arhitectul Mircea Voinescu, era cu creatură mitică fotografiată de mine într-o cameră din reședința arhitectului Grigore Cerkez în anul 1977. Mircea mi-a scris că mergând la Mănăstirea Comana, în anul 1979, a văzut acest capitel, s-a mirat și l-a fotografiat.
Unul din gnomi a ajuns la Mănăstirea Comana și a fost fotografiat de arh. Mircea Voinescu în anul 1979. Foto credit: arh. Mircea Voinescu.
L-a recunoscut în imaginile mele și și-a dat seama de proveniență. După care, o doamnă muzeografa, să fi fost prin anul 2014, mi-a transmis o imagine dintr-un depozit al muzeului în care lucra. În fotografie se poate vedea o decorație antropomorfă, un dragon medieval, cu aripi, cu coadă de șarpe și cu sâni de femeie. Cândva, toate acestea împodobeau Casa lui Grigore Cerchez.
Decorație antropomorfă (dragon medieval cu aripi și coadă de șarpe și sâni de femeie) fotografiată în depozitul unui muzeu bucureștean (circa 2014).
Foto credit: arh. Radu Ștefănescu, imaginea este protejată prin drepturi de autor.
„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:
Lucrările de demolare a fostului sediu BCR de pe Calea Victoriei, fosta clădire Bancorex în anii ’90, avansează. Se pregătește ansamblul AFI Central Tower. Demolarea fostului sediu Bancorex
Bucureștiul a fost, pentru o lungă perioadă, alintat „orașul cofetarilor”, un titlu câștigat pe merit într-o vreme în care rafinamentul se măsura în straturi de ciocolată și arome
Primarul general al Capitalei, Ciprian Ciucu, propune reducerea numărului de benzi de pe Calea Victoriei și a vitezei de circulație pentru a crește atractivitatea și valoarea economică din zona