Imagini de vis cu Bucureștiul văzut de pe acoperișuri. “De departe, orașul seamănă cu o ființă, cu o creatură”. Interviu cu fotograful Cornel Lazia

28 nov. 2022
2093 Afișari
Imagini de vis cu Bucureștiul văzut de pe acoperișuri. “De departe, orașul seamănă cu o ființă, cu o creatură”. Interviu cu fotograful Cornel Lazia
Imagini de vis cu Bucureștiul văzut de pe acoperișuri. “De departe, orașul poate fi asimilat cu o ființă, cu o creatură”. Interviu cu fotograful Cornel Lazia

De curând, în cadrul Centrului de Resurse în Fotografie, s-a întâmplat atelierul de #rooftops coordonat de fotograful Cornel Lazia, un eveniment cu totul special și foarte frumos. Participanții au fotografiat orașul de pe Nor Sky Casual Restaurant, la 136 de metri deasupra Bucureștiului. Apoi, au ajuns în Pantelimon, la Turnul de apă administrat de Asociația Make a Point. Au urmat acoperișurile din Prelungirea Ghencea, Sheraton – cu o priveliște unică asupra Pieței Romane și a Grădinei Icoanei – și Magheru One pentru ora albastră. Vă invit într-o aventură vizuală aproape de cer împreună cu fotograful Cornel Lazia, pasionat al imaginilor la înălțime.

cornel, lazia, fotograf
Cornel Lazia. Foto credit: Alex Iacob, reptilianul.ro.

Îmi place să văd Bucureștiul din avion, cu ochii lipiți de o fereastră ca un cadru al unui ecran imaginar. Aștept clipa unică în care, după ce a rulat cu o viteză parcă mult prea mică, avionul se desprinde grațios de pământ și urmează două secunde de plutire, un suspans ce mă transpune într-o altă stare. Apoi, într-un timp extrem de concentrat, Bucureștiul care apare în fața ochilor este unul transformat, convertit într-o viziune ce încontinuu nu încetează să mă uimească. Văd cartiere întregi de blocuri ca-n palmă, periferia, forme, geometrii, lumini, lacuri care strălucesc în soare, parcuri care par păduri, castele care se confundă cu casele și viceversa. Depărtarea face ca diferențele sa se estompeze și ne oferă o viziune mult mai democratică asupra existenței. Dacă am un zbor cu escală aștept o a doua decolare într-o singură zi, o plutire peste un alt oraș din altă țară, dintr-o altă lume. De sus, Bucureștiul pare o haină în 3D care acoperă betonul, o textură alcătuită din mai multe materiale, cu nenumărate forme și culori. Un vis.

bucurestiul, de, pe acoperis
Foto credit: Alex Iacob, reptilianul.ro.

Bucureștiul văzut de sus este un alt București, o ființă cu care Cornel Lazia are o relație specială

Bucureștiul văzut de sus respiră, suspină, doarme, se trezește, tușește, se sufocă atunci când este acoperit de nori toxici de poluare, strigă atunci când prin arterele lui ca niște vene trec manifestanții. Bucureștiul văzut de sus este un alt București, o ființă cu care Cornel Lazia are o relație specială. Cornel Lazia este licențiat în cinematografie și doctorand la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică  Ion Luca Caragiale din București. Este renumit pentru fotografia de portret, fashion și de artă. A fotografiat New-Yorkul de pe Empire State Building și a fotografiat alte mari orașe.

Un uliu pe cerul metropolei. Foto credit: Alex Iacob, reptilianul.ro.

Vom ajunge acum în locurile în care se odihnesc porumbeii și zboară ulii. În spații de cele mai multe ori inaccesibile publicului. Pe clădiri înalte de pe care, într-o zi cu vizibilitate foarte bună, chiar se văd munții. “Îmi place să văd orașul de departe, pentru că atunci pot să-l asimilez cu un personaj, cu o creatură”, spune Cornel Lazia.

“Îmi place să mă consider un fel de curator de peisaje surprinse de pe acoperișurile Bucureștiului”

B365.ro: Rofttops este cel mai longeviv atelier de peisaj urban dedicat Bucureștiului. De cât timp sunteți profesor?

Cornel Lazia, fotograf: “Prefer sa fiu mai degrabă un instructor, un ghid decât profesor, iar Rooftops este văzut ca un atelier, ca un workshop, și nu ca o lecție. Îmi place să mă consider un fel de curator de peisaje surprinse de pe acoperișurile Bucureștiului”.

Foto credit: Alex Iacob, reptilianul.ro.

B365.ro: Depărtarea ne ajută să percepem orașul ca pe o ființă. Ce fel de ființă este Bucureștiul?

Cornel Lazia, fotograf: “Depinde de unde ne uităm, el poate să fie în foarte multe feluri. Nu i-am făcut un portret robot, nici nu vreau asta. Eu văd Bucureștiul ca pe o ființă complexă care are multe fațete, multe mood-uri, multe toane. Orașul are o personalitate complexă ce se dezvăluie în moduri diferite în funcție de unde și cum îl fotografiezi”.

Foto credit: Alex Iacob, reptilianul.ro.

„Cum o constantă în călătoriile mele era să urc pe o clădiri înalte ca să fotografiez orașul, m-am gândit… de ce să nu fac asta și în București?”

B365.ro: Cum a început acest atelier de peisaj urban?

Cornel Lazia, fotograf: “Ideea nu a fost numai a mea. O parte din echipa de acum de la Centrul de Resurse în Fotografie organiza în București câteva ateliere abordate clasic. Aveau o locație care era apoi speculată în mai multe feluri folosind personaje pentru shooting de portret, de fotografie de modă, etc. Mi-au propus să facem ceva împreună, dar nu era ceva specific. Mă aflam în perioada mea de început ca experienta in materie de workshop-uri și recunosc că nu eram chiar în elementul meu, nu înțelegeam ce trebuia să fac exact pentru a mă integra în specificul lor. M-am gândit la ceea ce îmi plăcea mie, tocmai mă întorsesem din câteva călătorii în străinătate, și cum o constantă în călătoriile mele era să urc pe o clădiri înalte ca să fotografiez orașul, m-am gândit… de ce să nu fac asta și în București? Le-am spus că mi-ar plăcea să urc pe acoperișuri și să fac cu participanții fotografii de pe acoperișuri. Ideea li s-a părut extraordinară și așa a început.”

Foto credit: Alex Iacob, reptilianul.ro.
Mi se pare fantastic să nu fii stresat și să te poți concentra strict pe fotografie, pe relația ta cu acel loc, cu orașul”

B365.ro: Tot cei care vor să aibă această aventură vizuală au nevoie de tot felul de aprobări ca să aiba acces pe clădiri înalte. Este o șansă să ajungi acolo sus împreună cu un îndrumător?

Cornel Lazia, fotograf: “Unii pot să o vadă ca pe o șansă pe care nu o realizează inițial, pentru că să te duci de unul singur pe acoperișuri nu este chiar imposibil. Poți să te duci ușor ilegal, dar marele câștig al acestor ateliere este că ei nu merg singuri. Merg cu noi, cu mine și cu ceilalți participanți. Interacțiunea este importantă, chiar dacă nu pare. Pentru participanți contează mult confortul de a fi împreună cu alții. Coabitarea mai multor viziuni este benefică pentru creativitate, cu atât mai mult când ea este direcționată și condusă de un moderator (acesta fiind rolul meu, printre altele). Pentru participanți contează mult confortul de a fi împreună cu alții. Și pentru mine personal contează, mi se pare fantastic să nu fii stresat și să te poți concentra strict pe fotografie, pe relația ta cu acel loc, cu orașul”.

Foto credit: Alex Iacob, reptilianul.ro.
În Prelungirea Ghencea regăsim o zonă la granița între partea de blocuri și partea de case. Să vezi de sus frontiera, trecerea relativ bruscă între cele două, era foarte interesant”

B365.ro: Pe ce acoperișuri ați fost de curând în ultima aventură vizuală din acest an?

Cornel Lazia, fotograf: “Am explorat Bucurestiul văzut de pe cinci acoperișuri. De-a lungul timpului am încercat diverse formule, în una dintre acestea am inclus 7 sau 8 acoperișuri și a fost foarte stresant pentru participanți pentru că i-am alergat dintr-un loc în altul. Acum am ajuns la o formulă pe care o considerăm optimă având cinci locații. Am început cu Nor Sky Casual Restaurant, apoi la Turnul de apă din Pantelimon, apoi pe acoperișurile unor blocuri de locuințe din Prelungirea Ghencea. Inițial am fost puțin sceptic pentru locația din Prelungirea Ghencea, era foarte departe, după cum vedeți locațiile sunt împrăștiate și logistic pierdem mult timp pe drum, dar a fost foarte interesant pe acel acoperiș. Am făcut un mic sondaj printre participanți și această locație fost printre cele mai apreciate. Experiența a constat nu numai în faptul că au făcut fotografii de sus, ci și prin faptul că au fost conectați la zona respectivă. Când intrăm în blocurile de apartamente intrăm într-un univers casnic. De multe ori îi încurajez pe participanți să urce pe scări pentru a explora intervențiile locatarilor în spațiile comune, intervenții ce creeaza de multe ori un univers interior fascinant. În Prelungirea Ghencea regăsim o zonă la granița între partea de blocuri și partea de case. Să vezi de sus frontiera, trecerea relativ bruscă între cele două, era foarte interesant. Din Prelungirea Ghencea am revenit în centrul orașului unde aveam două locații relativ apropiate, respectiv acoperișul de la hotelul Sheraton și acoperișul de la Magheru One ”.

Foto credit: Alex Iacob, reptilianul.ro.
În opinia mea important este să te deschizi, să ai o viziune și să rezonezi cu ceea ce vezi”

B365.ro: Este suficient să ai un telefon smart sau un aparat performant ca să faci o fotografie reprezentativă sau ai nevoie și de cultură vizuală?

Cornel Lazia, fotograf: “Eu cred foarte mult în sensibilitate și în deschidere. Este importantă cultura vizuală, dar pe mine mă interesează mai degrabă ca participanții să-și regăsească sensibilitatea. Cultură vizuală sună puțin pretențios, aceasta fiind un rezultat al expunerii la tot felul de conținuturi, fenomen ce oricum se întâmplă inevitabil mai bine sau mai rău, în ultima vreme. În opinia mea important este să te deschizi, să ai o viziune și să rezonezi cu ceea ce vezi. Mi-ar plăcea să am niște participanți la atelier care să vină fără niciun aparat de înregistrat. Să vină, să stea pe acoperiș și doar să se uite. Eventual să scrie apoi despre ceea ce văd și mai ales despre ceea ce simt în raport cu peisajul ce se desfașoară în fața lor”.

Foto credit: Alex Iacob, reptilianul.ro.
“Unul dintre lucrurile pe care încerc să le fac la aceste ateliere de rooftops este să îi încurajez pe cei care au un aparat să nu cedeze tentației de a sări și de face fotografii peisajului din prima clipă”

B365.ro: Însă tentația noastră este să facem nenumărate fotografii, oriunde mergem fotografiem în neștire, nici nu ne uităm prea bine la ceea ce înregistrăm. Mai ales în călătorii, tentația este să faci multe fotografii, nu să înregistrezi imaginile în mintea ta, în primul rând.

Cornel Lazia, fotograf: “Unul dintre lucrurile pe care încerc să le fac la aceste ateliere de rooftops este să îi încurajez pe cei care au un aparat să nu cedeze tentației de a sări și de face fotografii peisajului din prima clipă, ci să se conecteze un pic la el, să rezoneze, să repereze părți din oraș. Să aștepte. Am făcut un altfel de workshop la un moment dat, era mai mult educativ, de fotografie tehnică și am avut un participant care tot timpul avea opinii despre ceilalți, opinii de altfel foarte argumentate. Și i-am spus: Comentezi foarte mult, dar până acum nu ai adus nicio fotografie. Mi-a răspuns că el nu are nici telefon cu cameră și nici aparat de fotografiat. –Și de ce ai venit? –Păi am venit să învăț mai întâi. Mi s-a părut fascinant. Deci, iată, nu este esențial să ai aparat de fotografiat, se poate și cu telefonul se poate și fără telefon, se poate numai cu un caiet. Ar fi fantastic, ar fi extraordinar să am participanți care doar să rezoneze și eventual să scrie”.

Foto credit: Alex Iacob, reptilianul.ro.
Foto credit: Alex Iacob, reptilianul.ro.
Bucureștiul are clar un sunet specific, o voce colectivă cu care fiecare rezonează în propriul său fel”

B365.ro: De pe acoperișuri, Bucureștiul are un alt sunet?

Cornel Lazia, fotograf: “Depinde de cum îl percepe fiecare. Clar el are un sunet specific, o voce colectivă cu care fiecare rezonează în propriul său fel. Știm cu toții că în pandemie, orașul avea o altă voce, decât acum în timpurile normale. Mă bucură mult că am revenit la tonul normal al imensei conversații colective a metropolei”.

Foto credit: Alex Iacob, reptilianul.ro.
Orașul se aseamănă cu o ființă în sensul că atunci când vii aproape de ea și pui stetoscopul sau lipești urechea de pieptul ei auzi ceva”

B365.ro: Am aflat că nu ați făcut fotografii în pandemie. De ce?

Cornel Lazia, fotograf: “Am făcut, dar nu am am vrut să cedez tentației de a merge și de a fotografia orașul pustiu. Să fim sinceri, mulți au avut ideea asta. Plus că în majoritatea imaginilor mele prezența umană era oricum doar schițată. Ar fi fost o abordare destul de facilă în acel context. Am preferat sa ilustrez relația mea cu orașul în alt context atipic. În pandemie am fost de mai multe ori în Delta Văcăreștiului și acolo era super interesant. Pentru că există o cortină de blocuri în jurul Deltei și, din cauza ecoului, când trecea o ambulanță aveai senzația că trec 20 de ambulanțe. Vedeai paradisul acela natural, însă în jur auzeai numai sunete de ambulanță. Vocea orașului este mai mult o vibrație a lui. Orașul se aseamănă cu o ființă în sensul că atunci când vii aproape de ea și pui stetoscopul sau lipești urechea de pieptul ei auzi ceva. Depinde și de cât de liniște este unde te afli și de cât de liniște este și în oraș. În general, există în București un vuiet difuz, auzi o vibrație”.

Foto credit: Alex Iacob, reptilianul.ro.
Foto credit: Alex Iacob, reptilianul.ro.
Orașul văzut de sus este mult mai democratic și mult mai corect”

B365.ro: Îndepărtarea estompează lucrurile mai puțin frumoase pe care le vedem când mergem pe jos prin oraș? Orașul este mai frumos văzut de sus? De pe acoperișuri putem cuprinde mai bine cu vederea toată harababura de stiluri arhitecturale?

Cornel Lazia, fotograf: “Este fascinantă această diversitate a Bucureștiului surprinsă de sus, este un fel de anarhie poetică. Eclectismul clădirilor este fascinant, cel puțin în centrul orașului. De multe ori nu pot să mă detașez îndeajuns de mult încât să văd totul atunci. Fac fotografii și după aceea când mă uit la ele mă pierd în peisaj. Văd o casă lângă o altă casă cu o grădină total atipică, apar tot felul de detalii pe care le percep abia după ce am fotografiat. Totul este foarte dens și în afară de câteva landmark-uri, de câteva elemente iconice ale Bucureștiului (cum este Intercontinentalul, Ateneul sau Sala Palatului), nu poți să descifezi totul, îți trebuie un pic de antrenament. Orașul văzut de sus este mult mai democratic și mult mai corect. Pentru că ne detașăm de tot acest du-te-vino de zi cu zi, de toate micile noastre drame sau victorii. Atunci când te îndepărtezi, ai o imagine mult mai clară. Capeți o dimensiune, îți dai seama cam care este rolul tău în tot mecanismul orașului”.

bucurestiul, de, pe acoperis
Foto credit: Alex Iacob, reptilianul.ro.
Intotdeauna orașul are mai mult decât o prezență arhitecturală”

Cornel Lazia, fotograf: “Nu știu dacă este cea mai bună comparație, însă atunci când mi-am luat carnetul și am început să conduc mi se părea că lipsea ceva din viața mea. Când conduci ești în mașină, ești în universul tău, totul este ok, este safe, dar nu mai ai nici o interacțiune directă cu oamenii. Am descoperit că îmi lipseau metroul și autobuzul, pentru că în ele, fiind înconjurat de atâția oameni ești înconjurat de tot atâtea povești și existențe. Atunci când vezi orașul de sus dimensiunea aceasta se regăsește multiplicată exponențial, în pofida aparentei absențe a elementul uman acesta nefiind pregnant. Intotdeauna orașul are mai mult decât o prezență arhitecturală”.

B365.ro: Nicio fotografie nu seamănă cu o alta, chiar dacă repeți un apus, o dimineață, o oră albastră?

Cornel Lazia, fotograf: “Fotografiile sunt irepetabile și atunci când fotografiem o persoană. Și noi suntem irepetabili, inclusiv noi suntem într-o evoluție continuă, starea noastră se schimbă mereu. Evoluăm, avem zile bune, zile rele, ore bune, ore rele, avem o legătură cu mediul care ne influențează. Teoretic, când vezi orașul de sus referința ta sunt clădirile, adică un subiect static. Și atunci vezi mai bine toate diferențele”.

Foto credit: Alex Iacob, reptilianul.ro.
Vedeai niște curți, pe care altfel nu le-ai fi văzut, niște grădini ce păreau parțial părăsite, cu vegetație sălbatică, ca-n Marile Speranțe, pline de verdeață”

B365.ro: Când se construiește câte o clădire înaltă în Bucuresti vreți să urcați pe ea?

Cornel Lazia, fotograf: “Înainte îmi doream, acum nu îmi doresc să ajung repede pe cea mai înaltă clădire. Mai mult mă interesează (ca și la oameni) cum este ancorată acea clădire de restul orașului. Există clădiri cu înălțime mult mai mică, dar pentru că sunt poziționate într-un anume loc, au un farmec aparte. Am fost într-un bloc de lângă Piața Victoriei cu vreo șase etaje, nu era ceva extraordinar, dar avea o poziție excepțională. Se afla în spatele unei biserici care era foarte aproape de bloc. Vedeai niște curți, pe care altfel nu le-ai fi văzut, niște grădini ce păreau parțial părăsite, cu vegetație sălbatică, ca-n Marile Speranțe, pline de verdeață. Era o imagine fascinantă. Atâtea microuniversuri aflate în proximitatea aceluiași bloc”.

Foto credit: Alex Iacob, reptilianul.ro.
Dacă te urci pe Arcul de Triumf și te uiți, Bucureștiul pare a fi cel mai verde oraș din câte am văzut”

B365.ro: Orașul de sus este mai verde?

Cornel Lazia, fotograf: “Depinde de unde ne uităm. Una dintre view-urile mele preferate este cel de pe Arcul de Triumf. Dacă te urci pe Arcul de Triumf și te uiți, Bucureștiul pare a fi cel mai verde oraș din câte am văzut. Vezi orașul peste Parcul Herăstrău și peste Kiseleff, care are parcul său, și totul este numai verde. Deja Pipera văzută peste întinderea verde a parcului pare un fel de proiect utopic în care Spațiul construit se contopește cu natura. Bucureștiul este încă destul de verde. Dacă nu o să mai continue toaletarea abuzivă a multor copaci, vom regăsi multe zone verzi ale Bucureștiului”.

Foto credit: Alex Iacob, reptilianul.ro.
Cred că prezența Centrului de Resurse în Fotografie în peisajul fotografic autohton este un fel de încurajare pentru multă lume pasionată de fotografie”

B365.ro: Faceți parte din echipa de fotografi care coordonează Centrul de Resurse în Fotografie. Cum vă place?

Cornel Lazia, fotograf: “Centrul de Resurse în Fotografie este un proiect foarte ambițios și îmi doresc să se dezvolte cât mai mult. Cred că prezența sa în peisajul fotografic autohton este un fel de încurajare pentru multă lume pasionată de fotografie. Ați folosit expresia cultură vizuală și pentru mulți poate să sune un pic ca o sperietoare, pare ceva foarte pretențios. Prin îndrumarea potrivită, aceasta poate deveni o coordonată foarte importantă în găsirea propriei voci în domeniul vizual. In viziunea mea, CDRF este locul în care acest proces de regăsire capăta o dimensiune fotografică. De fapt, totul este mult mai simplu dacă reușim să rezonăm, să ne exprimăm și să regăsim sensibilitatea noastră în imagini. După un moment, dacă te deschizi destul de mult, subiectele încep să vină la tine, îți sar în ochi, tot timpul apar. Totul este să găsești 5 minute în care să rezonezi cu ceea ce se întâmplă în jur. Imi amintesc de filmul Smoke, cu Harvey Keitel în rolul celui care avea o tutungerie. Când deschidea magazinul, în fiecare dimineață, avea un obicei: punea o cameră pe trepied pe colțul străzii și făcea o fotogafie. Ei, aceasta ar fi de ajuns. Să ne găsim în fiecare dimineață cinci minute în care să ne gândim la ceva care să ne emoționeze, ceva nu neapărat vizual. Dacă și înregistrezi o imagine pentru a ilustra acest gând ar fi fenomenal”.

Foto credit: Alex Iacob, reptilianul.ro.

Centrul de Resurse în Fotografie este un proiect dedicat fotografilor amatori și profesioniști. În anul 2023, Centrul de Resurse în Fotografie va inaugura un spațiu în care se vor ține cursuri, masterclass-uri și întâlniri ale comunității. Centrul va avea o bibliotecă, un spațiu de lucru pentru post procesare, un studio pentru experimente și învățare și o zonă dedicată expozițiilor.

Cookies