IGNATUL sau TĂIEREA PORCULUI: Tradiții de pe vremea în care sărbătoarea nu era doar culinară

IGNATUL: Porcul era considerat în vechile culturi animal sacru. În Egiptul antic, porcul era adus ca jertfă zeului Osiris, iar, în Grecia Antică, un ritual similar se săvârșea în cinstea zeiței Demeter. Ceremoniile sacrificiale din lumea antică corespundeau întotdeauna cu perioadele de înnoire a timpului calendaristic.

IGNATUL: În tradiția populară românească, IGNATUL este o divinitate solară care a preluat numele și data de celebrare a Sfântului Ignatie Teoforul din calendarul ortodox, de pe 20 decembrie, conform volumului Tradiții și Obiceiuri Românești, coordonat de editura Flacăra. Pentru țărani, Ignat a fost însă un om necăjit care, vrând să-și taie porcul, a scăpat securea în capul tatălui său, omorându-l pe loc. El s-a căit toată viața pentru asta dar, în cele din urmă, a primit milă de la Dumnezeu și de la Sfântul Petru. În ziua de Ignat se taie porcul și nu e bine să lucrezi la altceva.

Sfântul se numeşte „Teoforul”, adică „purtătorul de Dumnezeu”. El a fost copilul pe care Mântuitorul l-a luat în braţe când a spus: „Lăsaţi pruncii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că unora ca aceştia este împărăţia cerurilor”. Sfântul Ignatie a fost pus Episcop în Antiohia de Sfinţii Apostoli, după moartea lui Evod. Sfântul Ioan Gură de Aur ne încredinţează că în timpul celor 40 de ani cât a păstorit acolo s-a dovedit un adevărat părinte al antiohienilor. În timpul persecuţiei lui Domiţian (81-96) Sfântul Ignatie i-a încurajat cu sfaturi şi rugăciuni. Împăratul Traian se afla în culmea gloriei sale, căci în anul 106 cucerise Dacia Traiană, una din cele mai bogate ţări din Europa. Serbările şi bucuria cuceririi ţinuseră 123 de zile.
În amfiteatrul din Roma muriseră 10 000 de gladiatori şi 11 000 de animale sălbatice, iar populaţia fusese scutită de dări. În anul 107, Traian a pornit la luptă împotriva Parţilor. Împăratul Traian vroia să instaleze liniştea la hotarul cel mai îndepărtat al răsăritului. În drumul său s-a oprit în Antiohia, fosta capitală a regilor Seleucizi, locul de petrecere al romanilor bogaţi, oraş care timp de 600 de ani purta numele „Regina Orientului”, dat de Pliniu. Păgânii i-au spus împăratului Traian că Ignatie este creştin şi că cinsteşte pe Hristos cel osândit de Pilat.
Împăratul l-a îndemnat să jertfească zeilor, însă Episcopul Ignatie a refuzat, fapt pentru care a fost trimis la Roma pentru a fi dat la fiare în circ. Sfântul Ignatie a plecat din Antiohia sub paza a zece soldaţi, însoţit de diaconul Filon şi de Agatopod. În drumul său până la Roma, Sfântul Ignatie a îndemnat pretutindeni mulţimea credincioşilor să asculte episcopii şi preoţii lor şi să nu creadă învăţăturile eretice.
În cele din urmă Sfântul Sfinţit Mucenic Ignatie a primit cununa muceniciei fiind aruncat în mijlocul animalelor sălbatice din circul roman.

IGNATUL: Când tai porcul, zici Porc gras o măciucă-n cap/ Și te culcă-n pat. Porcul nu-i luat chiar pe nepregătite căci se spune că, în noaptea de dinaintea Ignatului, își visează cuțitul. După tăiere, porcul este pârlit în rug de paie. Este un obicei străvechi, în legătură cu originea numelui IGNAT, care derivă de la ignis, adică foc.

IGNATUL Porcul este o reîncarnare a spiritului recoltelor, iar sacrificul său are la origini o funcție fertilizatoare, de sporire a belșugului. Cu sângele porcului se face semnul crucii pe fruntea copiilor, ca să fie sănătoși oeste an. După tăiere și tranșare, urmează pomana porcului, la care iau parte cei ai casei și ajutoarele. Se zice că în popor se face o fină deosebiră între a tăia porcul și a-l omorî: dacă respecți întru totul regulile tradiționale, atunci îl tai, în vreme ce, dacă încalci regulile, îl omori.

IGNATUL: După tăierea porcului, gospodinele încep să pregătească bucate tradiționale pentru marea sărbătoare, dar nu înainte de gesturile și formulele rituale: animalul este stropit cu apă sfințit, este așezat cu fața spre răsărit, pe frunte sau pe ceafă este trasată cu cuțitul o cruce, pe care se presară sare, iar în casă sunt rostite formule rituale: Doamne ajută și să-l mâncăm cu sănătate!