Icoanei, cartierul perfect pentru plimbare. Mahalaua de unde izvora Bucureștioara cu apă “greu mirositoare”, acum zona cu cele mai frumoase (și scumpe) case din București

Vechi și nobil, Cartierul Icoanei este astăzi unul dintre cele mai scumpe din București. De exemplu, un apartament (de 60 de mp, într-o vilă), este scos la vânzare pentru suma de 225.000 euro. Zona Construită Protejată, preponderent rezidențială, reprezintă o seducătoare expoziție de arhitectură în aer liber, cu numeroase case din secolul al XIX-lea și început de secol XX, construite în cele mai diverse stiluri arhitecturale, cu mici grădini și copaci bătrâni. Icoanei este icoană pentru cei care iubesc vechiul București și țintă precisă pentru dezvoltatorii imobiliari. Cu multe repere urbane faimoase (Școala Centrală de Fete, Parcul Ioanid, Biserica Anglicană, Teatrul Bulandra, Grădina Icoanei (înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice), Biserica Icoanei, extraordinara stradă Dumbrava Roșie, Schitul Darvari – arh. Gh. Simotta), cartierul Icoanei continuă să spună povestea vechiului București.

Cine-ar fi crezut că locul de unde izvora Bucureștioara, numită de popor atât de simplu și grăitor, “Căcata” (sursa? istoricul George Potra), va deveni un simbol pentru eleganța și frumusețea locuirii?

Mai jos, povestea unui cartier pur și simplu foarte frumos, plus interviu cu doamna Georgeta Filitti, istoric și academician, care a locuit mulți ani pe strada Icoanei și știe istoria fiecărei case.

Icoana făcătoare de minuni, lucrată în anul 1682, a dat numele Bisericii și a mahalalei

Mahalaua din vopseaua galbenă s-a închegat în jurul Bisericii cu Icoana făcătoare de minuni, dăruită de domnitorul Constantin Brâncoveanu și de doamna sa, Maria. Icoana Maicii Domnului, ferecată în argint, a fost lucrată de Filip Nicolau Argintarul la 1682 și se află azi în naosul Bisericii. De la o Icoană a pornit totul.

“În curtea Bisericii a funcționat o casă de susținere a femeilor evghenite, erau acele boieroaice care, din diverse pricini, sărăciseră. Așezământul adăpostea așa numiții “copii de cutie”

Georgeta Filitti: Mahaua Icoanei era o comunitate bine structurată în jurul bisericii. Bucureștiul era împărțit în vopsele, adică sectoarele de astăzi purtau nume de vopsea, iar Icoanei se afla în vopseaua galbenă. Era o zonă care mergea până în Calea Victoriei și Biserica Batiștei. Mahalaua Icoanei a fost clar statornicită, și o regăsim în documente, încă din sec al XVII-lea, când monahul Mihai Băbeanu (fost logofăt de taină al Domnitorului) întemeiază biserica Icoanei. Biserica avea și un sistem de organizare urbană. În curtea sa a funcționat o casă de susținere a femeilor evghenite, sărăcite, adică erau acele boieroaice care, din diverse pricini, sărăciseră. Așezământul adăpostea așa numiții “copii de cutie”, deși azi sună ciudat. Era tot o inițiativă de secol al XVIII-lea, copiii erau îngrijiți din cutia milei. Erau copii părăsiți, orfani și nu exista un orfelinat în care statul să îi adăpostească. Veneau la biserica Icoanei femei bogate și adoptau acești copii.

“În comunism, Dumnezeu a făcut ca această zonă să fie ocrotită. Regimul nu a afectat trama stradală, nu au apărut blocuri-dormitor”

Georgeta Filitti: Vopseaua galbenă cuprindea o zonă care azi acoperă mult din Calea Victoriei, locul unde locuia majoritatea boierimii române. Chiar în curtea bisericii Icoanei a fost îngropată mama lui Nicolae Bălcescu, sunt în preajmă și Odobeștii, apoi s-a creat Școala Centrală de Fete, la sfârșitul secolului al XIX-lea. După ce s-a asanat Bucureștioara, s-a format parcelarea Ioanid.  Icoanei este un cartier aristocrat ridicat de clasa marilor proprietari,  iar unitatea de măsură era numărul casei, eu am locuit la numărul 14. În comunism, Dumnezeu a făcut ca această zonă să fie ocrotită. Regimul nu a afectat trama stradală, nu au apărut blocuri-dormitor, nu au distrus amprenta locului.

Puturoasa Baltă a Bulindroiului se afla în afara hotarului orașului, departe de centru

Pe locul Grădinii Icoanei de azi, care era mult mai mare, se afla “un lac cu apă stătută și puturoasă”. “După tradiție, lacul nu era altceva decât un bazin unde se adunau apele de ploaie. În vechime, întreg cuprinsul lacului era departe de centrul orașului, chiar în afara hotarului. Actualmente, pe o parte din terenul lui, se află Grădina Icoanei, ornamentată cu pomi, ronduri de flori și frumoase alei unele asfaltate, iar altele pavate cu pietriș. Grădina este înconjurată de străzi cu frumoase vile și construcții din toate genurile arhitectonice”, pagina 198, George Potra “Din Bucureștii de Ieri”. Balta de pe locul grădinii se mai numea “Balta de la Icoana”, avea suprafață de 20.000 mp, și era destul de adâncă “că putea să se înece în ea un călăreț cu cal cu tot”, George Potra.

“În Bucureștioara își aruncau măcelarii, tabacii, săpunării și pescarii resturile îndeletnicirii lor care infectau atmosfera, mai ales în călduroasele luni de vară”

“În documentele secolelor XVII-XVIII, pârâiașul era numit Gârlița, Bucureștioara, Bucureștianca, dar populația mărginașă îi spunea Căcăina sau Căcata, fiindcă aduna sau se aruncau în ea toate murdăriile casnice, profesionale și umane. În apele ei greu mirositoare se scurgea sau se deșerta “murdalâcul” curților și conținutul “umblătorilor” care, la acea dată nu erau vidanjate și duse departe, spre a nu infecta aerul curat al orașului. Și tot în ea își aruncau măcelarii, tabacii, săpunării și pescarii resturile îndeletnicirii lor care infectau atmosfera, mai ales în călduroasele luni de vară. Bucureștioara a fost, a curs, dar a fost secată, iar șanțul pe care curgea altădată a fost astupat și azi nu mai știe nimeni de ea ca și când n-a existat niciodată. Când se fac săpături de canalizare, introduceri de cabluri, etc. pe fostul ei traseu, se poate vedea pământul scos, negru, mustos și gras de toate impuritățile de altădată”, pagina 199, George Potra “Din Bucureștii de Ieri”.

“Bucureștioara făcea o baltă -”bateliștea” sau “batiștea” (în apropierea căreia își țineau măcelarii vitele aduse pentru tăiere)-, de unde și numele mahalalei și al bisericii Batiște”

“După ce pornea din balta Icoanei, Bucureștioara trecea actuala stradă din fața Grădinii și pe unde se întretaie str. Maria Rosetti cu str. Dionisie Lupu făcea o mică baltă. De aici își continua cursul pe Ulița Scaune, trecând prin spatele bisericii Batiște unde, deducem, că tot Bucureștioara făcea o baltă -”bateliștea” sau “batiștea” (în apropiereaa careia își țineau măcelarii vitele aduse pentru tăiere), de unde și numele mahalalei și al bisericii. În continuare, trecea prin spatele Spitalului Colțea, unde făcea un lac mai mare numit “Balta Cucului”, după numele târgului din apropiere, mai apoi cunoscută sub denumirea de “Balta de la carvasara”, adică balta de lângă vamă, iar mai târziu “Lacul Suțului” după numele proprietarului acelui teren. În susul pârâului, înspre Icoanei, în acele mahalale, casele erau rare și multe locuri erau maidane sau grădini de pomi și zarzavaturi. ( ..) Cei din mahalaua Scaunelor Vechi, încă din 17 iulie 1814, au făcut plângere la Ioan Gh. Caragea Vodă prin care îl rugau să dea poruncă a se destupa șanțul pe care curgea Bucureștioara, fiindcă apa ploilor le produce inundația curților, caselor, prăvăliilor și a pivnițelor”, George Potra “Din Bucureștii de Ieri”.

Parcelarea Ioanid, un proiect de urbanism inovator la început de secol XX, cu vile așezate în jurul unui parc public, Grădina Icoanei

În anul 1873, Primăria Bucureștilor face demersuri pentru secarea Baltei Icoanei, iar o parte din terenul ei este transformat în ”frumoasa Grădina Icoanei”. Marea dezvoltare a cartierului Icoanei se întâmplă abia la începutul secolului XX. George Ioanid, negustor librar (în anul 1848 era primul editor de carte din țară, iar în 1868 îl găsim furnizor oficial de carte al Domnitorului Carol I), cumpără un teren de la Pană Băbeanu, pe care va fi trasată Parcelarea Ioanid, azi cea mai scumpă și mai elegantă din cartierul Icoanei. Lotizarea a fost realizată după un proiect de urbanism întocmit de Primăria Bucureștilor și executat între anii 1909-1914. Amenajarea Parcului Ioanid datează din anii 1909-1910 și a fost inspirată de Parcul Monceau din Paris.

Lângă Grădina Icoanei, pe locul străzii Dumbrava Roșie de azi, se afla grădina Breslea

Pe locul zonei Dumbrava Roșie de azi, al bd. Dacia și al str. Polonă se afla Grădina Breslea. Era “grădina de la margine de oraș unde se faceau petrecerile, unde mergea lumea să chefuiască, unde se întâlneau amorezații și unde cântau printre tufișuri lăutarii”, Constantin Bacalbașa.

De la Parcul Ioanid și până la Piața Spaniei, str. Aurel Vlaicu, admirăm vile de sfârșit de secol XIX, început de secol XX, reședinte de ambasadori sau case care au apartținut unir doamne de onoare ale Reginei Maria, cum este casa Irina și Ion Procopiu, construită în 1911 după planurile arh. Ion D. Berindey. Pe strada Icoanei se mai pasteaza și Casa Petru Comarnescu, primul nostru americanist important (licențiat în Drept, Filosofie și Litere, Petru Comarnescu a înființat în anul 1932 Asociația Criterion, alături de Mircea Eliade, Emil Vulcănescu, Henri Stahl, Mihail Sebastian).

“Pentru mine cartierul Icoanei a fost și este un cartier de plimbare. Francezii au un verb, flaner, care înseamnă să te plimbi agale, alene”

B365.ro: Doamna Georgeta Filitti, ce reprezintă pentru dumneavoastră cartierul Icoanei?

Georgeta Filitti: Pe lângă faptul că am locuit 18 ani pe strada Icoanei, la nr. 14, pentru mine Icoanei a fost și este un cartier de plimbare. Știți, noi avem a plimba, a te plimba, francezii însă au un verb care ilustrează mai bine starea aceasta de spirit, și anume flaner sau promener, înseamnă să te plimbi agale, să te plimbi alene. În cartierul Icoanei te puteai plimba alene. În copilărie, am locuit pe Știrbei Vodă și veneam cu mama să ne plimbăm pe străduțele din Icoanei. Vă spun și de ce. Pe strada Ion Luca Caragiale exista o vilă care a aparținut Regelui Mihai I și care avea în curte, pe un soclu, o statuie care reprezenta o pisică. Până la vârsta de 6-7 ani, din vreme în vreme, veneam special pe acea stradă. Ne făcusem un obicei din asta, copiii țin la prostiile acestea. Eu trebuia să merg acolo și să-i spun pisoiului: Bonjour, Monsieur Chaton. Și dacă mama n-avea într-o zi chef să meargă, eram foarte nefericită. Trebuia să se târguie cu mine și să-mi promită că, în ziua următoare, o să mă ducă să salut motanul. Îmi aduc aminte cu tandrețe de acest cartier, încă din copilărie. Pe urmă, când am crescut, m-am plimbat mână în mână cu soțul meu, Manole Filitti, și cartierul ne era foarte drag.

“Cârciumile n-au ce să caute la 5 metri de geamurile unei școli, Școala Centrală de Fete, și n-au ce să caute într-o grădină istorică a orașului”

B365.ro: Acum locuiți în cartierul Iancului. Cum vedeți Icoanei astăzi?

Georgeta Filitti: Din nefericire, Bucureștiul traversează o perioada cruntă, aș spune, pentru că goana după terenuri, pentru ridicarea unor clădiri așa-zise “moderne”, este evidentă. Se păstrează tot mai puțin din vechime, iar cartierul Icoanei este unul dintre cele mai vitregite. În jurul bisericii Icoana se mai păstrează o mulțime de case vechi, cum este cea a lui Petru Comarnescu. Măcar pentru această personalitate se putea face ceva, să nu fie clădirea lăsată în paragină. Tot ce a rămas sau tot ce s-a construit în loc nici măcar nu este frumos, cum vedem acel bloc modern aiurit, care a apărut pe locul unor vechi case (Icoanei 2-8), din fața Școlii Centrale de Fete. Au fost demolate, cu toate protestele noastre de atunci. Apoi, fostul primar, Neculai Onțanu, a permis unei cârciumi să se instaleze în incinta Grădinii Icoanei. Să nu-mi spuneți că este un restaurant onorabil, toate cârciumile pot să fie onorabile, dar n-au ce să caute la 5 metri de geamurile unei școli, Școala Centrală de Fete, și n-au ce să caute într-o grădină istorică a orașului.

“Dialogul locuitorilor acestui oraș cu Primăria este nul, absolut nul”

Georgeta Filitti: Este o lipsă de grijă pentru cartierele istorice ale Bucureștiului. Eu, de 30 de ani, mă rog de toți primarii și le cer un lucru care exista în vremea Generalului Kiseleff, cel care a condus Principatele Române pe la 1831, în vremea Regulamentului Organic: să asculte de locuitorii orașului. În acele timpuri, s-a făcut așa numită Comisie de Înfrumusețare a Bucureștiului. Lumea se ducea la Primărie și primea o soluție. Cetățenii cereau să se sape o fântână, să se croiască o potecă sau mai știu eu ce aveau nevoie. Eu sunt de acord că noi, cetățenii, putem să avem și idei idioate, nu toate sunt geniale, nu toate sunt aplicabile. Nu toate suportă să fie puse în aplicare pe teren, însă dintr-o sută de propuneri venite de la cetățeni nu se poate ca măcar 2-3 să nu fie constructive. Ori, dialogul nostru, al locuitorilor acestui oraș, cu Primăria este nul, absolut nul. Degeaba am țipat eu, a mai țipat Andrei Pippidi, au mai țipat câțiva istorici, nu s-a întâmplat nimic. Sigur că nu putem să rămânem cu Bucureștiul ca acum 200 de ani, dar nici nu putem să ne batem joc de el prin modernizare fără simț estetic.

B365.ro: Cum era Cartierul Icoanei în perioada în care ați locuit acolo?

Georgeta Filitti: Icoanei este un cartier vechi care s-a făcut prin adăugare lentă de case frumoase, chiar dacă unele erau mai ponosite. Trebuie să înțelegem un lucru, acest oraș are sute de ani, dumneavoastră știți că Bucureștiul este atestat la 1459, și s-a tot adăugat, s-a tot construit, iar comunitățile în București s-au rostuit în jurul bisericilor. La Biserica Icoana, în fața ei, este o casă frumoasă care aparține acum bisericii și în care a locuit un preot al bisericii, este cunoscută drept casa lui Popa Vasta. Pe partea cealaltă, dincolo de statuia lui Alexandru Odobescu este o casă parohială pe care familia bărbatului meu a donat-o în secolul al XIX-lea Bisericii Icoana. Când am venit noi în cartier, în timpul regimului comunist, ne-am instalat drept chiriași, în această calitate am locuit acolo, nu de foști proprietari. Peste drum de noi erau niște case vechi făcute la sfârșitul secolului al XIX-lea, nu mai sunt azi. Icoanei este plină de case istorice, aș mai numi-o pe cea a lui Vintilă Brătianu, acolo a fost o vreme Consulatul American, acum aparține unui particular.

“Colo se distruge o fațadă, dincolo se dărâmă pur și simplu casa sau i se dă foc ca să cadă mai repede, și lucrul acesta se întâmplă în tot orașul.”

Georgeta Filitti: Noi trebuie să ținem seama de un lucru, degeaba protestăm, degeaba ne indignăm, lucrurile merg înainte în București și sunt dominate, în primul rând, de interesul economic. Cine a avut bani, a cumpărat. In țările civilizate din Occident, în momentul în care ai o casă și vrei să faci ceva cu ea te adresezi autorităților. La noi, fiecare face absolut ce vrea cu acea casă și pe urmă plătește o amendă ridicolă. Și așa se întâmplă niște nenorociri, colo se distruge o fațadă, colo se dărâmă pur și simplu casa, i se dă foc și lucrul acesta se întâmplă în tot orașul.

“Dumbrava Roșie, cea mai frumoasă stradă din cartierul Icoanei și din București”

B365.ro: Ce puteți să-mi spuneți despre strada Dumbrava Roșie, o stradă fascinantă.

Georgeta Filitti: Face parte din cartier și este una dintre străzile cele mai frumoase din București. Noi trebuie să punem și problema bogăției din Icoanei: nu toți bucureștenii au fost calici, nu toți bucureștenii au fost bogați, dar cei care au fost bogați – majoritatea lor, eu nu spun toți-, dacă ei personal nu au avut bun gust, au făcut apel la un arhitect și printre aceste rezultate fericite de numără Dumbrava Roșie. Are o serie de vile, una mai frumoasă ca cealaltă. Schimbarea regimului politic de după cel de-al Doilea Război Mondial a făcut (așa cum s-a întâmplat și pe Strada Italiană, Polonă și cu Piața Gogu Cantacuzino), ca majoritatea proprietarilor să fie dați afară sau dacă au mai rămas în case, au putut să traiască prin poduri sau prin pivnițe. Asta face ca foarte multe case să fie azi ponosite. Pe de altă parte, dacă cineva cumpără astăzi o casă, nu știi ce garanție dă că va păstra originalul.

“La Școala Centrală de Fete erau ateliere unde se făceau trusouri pentru fetele de măritat. Exista o legătură între locuitorii cartierului, o frățietate, azi dispărută”

Georgeta Filitti: Eu nu am făcut Școala Centrală, mama a fost însă în Comitetul de Doamne de la Școala Centrală de Fete. Acolo erau niște ateliere care făceau trusouri și aceasta era ceva foarte important. Când o familie avea o fată de măritat se ducea din vreme la atelierele de la Școala Centrală și comanda trusoul de nuntă. Eu și acum mai am niște fețe de masă făcute acolo. Erau ateliere la care lucrau și elevele, iar trusourile erau plătite și intrau ca fonduri în școală, era o treabă foarte cinstită. Elevele învățau să brodeze și era o anumită rigoare în educația și în îmbrăcămintea lor. In cartierul Icoanei erau oameni liniștiți, exista o comuniune, treceai prin dreptul unei case și recunoșteai câinele după cum latră. La Biserica Icoanei îți întâlneai vecinii, adică exista o frățietate între locuitori, azi dispărută.

Vezi și alte istorii ale cartierelor bucureștene aici:

Iancului, vechi cartier bucureștean și marile transformări prin care a trecut. Ca să-l refacă așa cum voiau, comuniștii i-au închis complet bulevardul vreme de 2 ani

Militari: cum s-a transformat din cartier-dormitor liniștit în comunism, în dormitor neliniștit în capitalism. Este singurul cartier din București care n-a avut parc până anul acesta

• Cățelu, singurul cartier din București cu locuințe cu prispe lungi, ca la țară, geniala “găselniță” a unui mare arhitect, Tiberiu Niga
• Bucureștii Noi, așezarea clădită de la zero de magnatul Basilescu, un om cu un vis formidabil. “Comunele suburbane se înăbușă sub dictatura primarului central și a hoților”
• Acolo unde azi e grandioasa amenajare Lacul Morii, cu cele mai pitorești apusuri din București, a fost odată străvechiul Crângași, cu biserică și cimitir. În locul lor au apărut blocuri I Interviu
• “În Titan, stelele-s mentosane”. Cel mai mare cartier muncitoresc din București a fost admirat până și de președintele Nixon și de dictatorul Mobutu | Interviu cu jazzmanul Iordache
• “Domenii” de vis, cu case cu grădini de milioane. Peste o sută de familii se luptă cu rechini imobiliari și presează administrația să protejeze frumusețea unui cartier unic în București
• Bucureștenii din Berceni au câștigat meciul cu investitorul care voia să transforme baza sportivă Girueta în hipermarket. ”E un caz fericit unic, lista parcurilor sportive demolate e uriașă”
• VIDEO I Podul Calicilor sau Calea Rahovei, drumul negoțului din care s-a născut un cartier. Rahova, în imagini: trecutul pitoresc al unui mic sat înghițit de un mare oraș
• VIDEO | La mulți ani, Berceni (ori îți place, ori te temi)! Acum 59 de ani, nașterea cartierului era anunțată la gazetă
• Incredibil, dar adevărat în orașul betonat: Vatra Luminoasă, cartierul-miracol cu case cu grădină pentru bucureșteanul simplu. Case ieftine și subvenționate de stat