Iadul din București din 22 decembrie. Cu tunul s-a tras în clădiri monument precum Palatul Regal și Biblioteca Universitară atunci, în ‘89. Ce-am avut și ce-am pierdut pentru totdeauna

22 dec. 2021
3302 Afișari
Iadul din București din 22 decembrie. Cu tunul s-a tras în clădiri monument precum Palatul Regal și Biblioteca Universitară atunci, în ‘89. Ce-am avut și ce-am pierdut pentru totdeauna
Clădiri de patrimoniu în care s-a tras cu tunul în decembrie 1989 în București: Palatul Regal, Biblioteca Centrală Universitară și sediul Direcției a V-a a Securității. Ce-am avut și ce-am pierdut pentru totdeauna

În mod oficial, “cine-a tras în noi 16-22 ?” o să afle urmașii urmașilor noștri. Sau mai bine spus, stră-urmașii stră-urmașilor noștri. Cine-a incendiat cu bună știință Biblioteca Centrală Universitară din București cu napalm, doar pentru că se afla lângă Comitetul Central al PCR, astăzi sediul Ministerului de Interne, tot stră-urmașii o să știe. Cine-a furat tablouri prețioase din Muzeul Național de Artă - Palatul Regal. Cine a tras cu pușca direct în "Safta Florăreasa" a lui Luchian, ca la poligon. Astăzi, la 32 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, la “Make Bucharest Again”, un proiect B365.ro, vă propun o listă sumară a clădirilor de patrimoniu din centrul Bucureștiului, clădiri devastate de tunuri, foc și gloanțe. Dar și portretul eroilor acelor zile care au aparat cu prețul vieții (fără să fie deloc cuvinte umflate) patrimoniul orașului.

Timpul trece, martorii dispar. Mor – în mod logic- și, odată cu ei, dispare tot ce au trăit / văzut în decembrie 1989. În anul 2020 s-a stins istoricul și criticul de artă Dorana Coșoveanu. În decembrie 1989, Dorana Coșoveanu era muzeograf la Muzeul Național de Artă al României Palatul Regal. Din 21 decembrie 1989 și până târziu, în ianuarie 1990, Dorana Coșoveanu n-a mai plecat din Palat. Trebuia să se asigure că Revoluția nu-și va devora copiii. Să apere patrimoniul muzeului de furia norodului. Știa prea bine ce bogații imense păzește.

dorana, cosoveanu, muzeograf
În decembrie 1989, Dorana Coșoveanu era muzeograf la Muzeul Național de Artă al României – Palatul Regal. Din 21 decembrie 1989 și până târziu, în ianuarie 1990, Dorana Coșoveanu n-a mai plecat din Palat. Foto credit Agerpres.

Revoluția mea – pentru că fiecare dintre noi cred că este posesorul uneia, strict personală – m-a făcut să mă simt cu adevărat om”

Dorana Coșoveanu:Mai bine o zi om decât o mie de zile umbră”, spune un proverb chinezesc. Revoluția mea – pentru că fiecare dintre noi cred că este posesorul uneia, una strict personală – m-a făcut să mă simt cu adevărat om. Pentru asta nu pot să o uit și să nu o iubesc. Ea m-a convins, încă o dată în plus, că spiritul nu-i în stare să facă nimic fără iluzia libertății. (..) Nu este o fărădelege mai mare decât a încerca să distrugi și să răstorni scara de valori din cultura unei națiuni”, Dorana Coșoveanu în conferința de la TNB Acolo unde tablourile au fost împușcate”.

revolutie, 1989
În seara zilei de 22 decembrie 1989, în Piața Palatului Regal se dezlănțuise iadul, psihoza „teroriștilor” transmisă în direct la TVR. Se trăgea cu arma, se trăgea cu tunul”, Foto credit Liviu Georgescu.

Cele care fuseseră împuşcate în mod deliberat erau femeile, personajele feminine din tablouri. Cum era Safta Florăreasa a lui Luchian”

În seara zilei de 22 decembrie 1989, în Piața Palatului Regal se dezlănțuise iadul, psihoza „teroriștilor” transmisă în direct la TVR. Se trăgea cu arma, se trăgea cu tunul. Trăgeau unii în alții, în “teroriști” fără chip, în oameni cu chip, în clădiri istorice. Palatul Regal a fost incendiat, iar în clădire au pătruns „indivizi înarmați și mascați”. Cele mai importante lucrări au fost împușcate de aproape. Dorana Coșoveanu:Cele care fuseseră împuşcate în mod deliberat erau femeile, personajele feminine din tablouri. Cum era Safta Florăreasa a lui Luchian, cum erau Madonele de la Galeria de Artă Europeană, toate erau împuşcate în piept”.

revolutie, 1989
Palatul Regal a fost incendiat, iar în clădire au pătruns „indivizi înarmați și mascați”. Cele mai importante lucrări au fost împușcate de aproape. Foto credit Mediafax.

În Laboratorul de Restaurare Pictură era o lucrare foarte mare, un autoportret al lui Theodor Aman din care practic nu s-a găsit nimic ars. Era ciudat să dispară, dar a dispărut”

Într-un interviu acordat în anul 2015 colegei mele de atunci de la Digi24, Alida Mocanu – Alida are astazi un foarte, foarte frumos site de cultură theblueshelf.com – doamna Dorana Coșoveanu, pe atunci în vârstă de 79 de ani, dădea mărturie pentru felul în care a fost jefuit, incendiat și distrus patrimoniul Muzeului Național de Artă al României. Laboratorul de restaurare a fost distrus în totalitate, incendiat cu napalm, o substanţă folosită la fabricarea bombelor incendiare. Pentru distrugeri și jafuri nu s-a făcut niciodată o anchetă. Dorana CoșoveanuUnele resturi s-au găsit, dar în Laboratorul de restaurare pictură era o lucrare foarte mare, un autoportret al lui Aman din care practic nu s-a găsit nimic ars. Era ciudat să dispară.(..) Dacă nu înnebuneşti, ai o furie îngrozitoare în tine dar care era, ca să spun drept, dublată de o speranţă imensă”.

Cine a mai vorbit despre ce s-a întâmplat în Muzeu la Revoluţie în 25 de ani? M-a mai întrebat cineva ceva? Nu. A făcut cineva anchetă?”

Dorana Coșoveanu:Cine a mai vorbit despre ce s-a întâmplat în Muzeu la Revoluţie în  ultimii 25 de ani? Mai m-a întrebat cineva ceva? Nu. A făcut cineva anchetă?(…) M-a îndurerat faptul în sine, inconştienţa de a-ţi ciurui ce? Tezaurul tău? De a arunca în aer ce? Bogăţia ţării? Ce este Muzeul de Artă decât bogăţia ţării ăsteia?”.

În timpul atacului, Dorana Coșoveanu a reușit să care în depozitele din subsolul Palatului Regal lucrări din Galeria Europeană: Rubens, El Greco, Memling, Van Eyck, etc. A asigurat paza permanentă în muzeu în zilele de 21-25 decembrie și a reușit împreună cu câțiva colaboratori curajoși să protejeze și să ascundă importante opere de artă în timpul acțiunilor “teroriste” din palat. Să reținem numele său: Dorana Coșoveanu. Îi datorăm enorm.

tanc, biblioteca, centrala, universitara, 1989
Biblioteca Centrală Universitară “Carol I”: “Ghinion pentru “România educată” , decembrie 1989.
Biblioteca Centrală Universitară “Carol I”: “Ghinion pentru “România educată”

Biblioteca Centrală Universitară “Carol I” a avut mare “ghinion” în decembrie 1989, că tot este consacrat cuvântul. Pur și simplu, ctitoria Regelui Carol I nu se afla unde trebuie. Era clădirea potrivită așezată în locul nepotrivit: lângă Comitetul Central al PCR, astăzi sediul Ministerului de Interne. A fost incendiată cu napalm, au tras cu tunul în ea, au distrus-o în totalitate. Cine a tras? Armata, că mama n-avea tun acasă. Dar în cine au tras? In cărți, normal, că pe dupe manuscrisele lui Eminescu se pitulau teroriștii. Cine au fost „teroriștii” vor afla stră-stră-stră nepoții noștri, altă discuție. Când a început să construiască România modernă, Regele Carol I a donat Bibliotecii primele 3.400 de volume, ediții rare, făra preț. Măria Sa se ocupa personal de achiziții sau de împrumuturi. O avea sub balcon, urmărea ce se mai face. Regele a comandat rafturi metalice din Germania și un anumit mobilier cu piele verde de la Londra. În anul 1911 o extinde, cu noi săli și cu un amfiteatru de 500 de locuri. Regele Carol I inagurează bijuteria extinsă în anul 1914.

biblioteca, centrala, universitara, revolutie, 1989
Clădirea care a trecut prin două cutremure și un bombardament, a fost mistuită de flăcări în noaptea de 23 decembrie 1989. Foto credit Agerpres.
Vroim a înființa un așezământ spre binele tinerimii universitare de la toate facultățile din Țară, al cărui scop va fi de a procura studenților un loc de întrunire, înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă”

Regele Carol, scria în 1891: “Vroim a înființa un așezământ spre binele tinerimii universitare de la toate facultățile din Țară, al cărui scop va fi de a procura studenților un loc de întrunire, înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă, unde vor putea satisface iubirea lor de studiu; de a veni în ajutorul acelora dintre dânșii cari întreprind lucrări speciale sub direcțiunea profesorilor lor, sau pentru tipărirea tezelor; cum și de a da subvențiuni acelora cari, din lipsa de mijloace, ar fi siliți să întrerupă studiile lor în dauna culturei generale a Țării. Așezământul va purta numele de Fondațiunea Universitară Carol I”.

Biblioteca Centrala Universitară, Sala profesorilor.
Alegând Noi înșine locul viitoarei clădiri, am vroit ca ea să se ridice aproape de reședința Noastră, adică sub ochii și sub ocrotirea Noastră, fiindcă vedem în tânăra generație Speranța Patriei”

Regele Carol I : “Dorința noastră este că această fondațiune să contribuie de a întări frăția printre tinerimea universitară și a hrăni simțământul patriotic care înalță sufletul ei. Alegând Noi înșine locul viitoarei clădiri, am vroit ca ea să se ridice aproape de reședința Noastră, adică sub ochii și sub ocrotirea Noastră, fiindcă vedem în tânăra generație Speranța Patriei”.

În timpul comunismului, cărțile reacționare, milioane de cărți neconforme cu doctrina Partidului au ajuns într-un Fond Secret la care nimeni nu avea acces, un fond care a crescut de la an la an

Emil Cioran în 1991, la Paris: “Bucureștii înseamnă pentru mine Fundația Carol. Mergeam în fiecare zi la Bibliotecă. Am aflat cu groază că a ars. În trei ani de zile am citit atâtea cărți – și ce cantități de adnotări am putut face pe marginea lor! Ani de zile viața mea s-a redus la asta. Citeam cărți rare, greu de găsit în altă parte. Când am intrat în viața literară mi-am dat seama că citisem mai mult decât ceilalți. Pe mine asta m-a făcut. Sunt creatura Fundației Carol I”.

biblioteca, centrala, universitara, ruine, 1989
Emil Cioran; “Bucureștii înseamnă pentru mine Fundația Carol. Mergeam în fiecare zi la Bibliotecă. Am aflat cu groază că a ars”.
Clădirea care a trecut prin două cutremure și un bombardament, a fost mistuită de flăcări în noaptea de 23 decembrie 1989

Horia Florian Popescu era bibliotecar în instituția de cultură în decembrie 1989. “Am stat împreună cu alți colegi bibliotecari în clădirea Biblioteciii în 22 și 23 decembrie, 1989, până la ora 13.00, când am plecat acasă. Noaptea de 22 spre 23 decembrie a fost halucinantă, dar cu ajutorul unor tineri, și mai ales a unei companii de pompieri comandați de un maior, am reușit să stingem focarele provocate de trasoare. Pe 23 seara am vorbit cu Ion Stoica, directorul Bibliotecii, care mi-a spus că Biblioteca a ars. Am avut senzația că Ion Stoica plânge la telefon”, bibliotecar Horia Florian Popescu.

Au fost distruse peste 500.000 de volume, dintre care 12.000 de volume de carte bibliofilă, 52 din colecția Eminescu, hărți vechi, colecția ex-libris și aproape 3.700 de manuscrise din Fondul Unicat

Focul a fost pus intenționat”, scria Alina Ungureanu în “Tineretul liber” într-un articol publicat în 5 ianuarie 1990, în care descria incendierea Bibliotecii Centrale Universitare. “Au pus napalm peste depozitele de carte, pompierii nu au intervenit”. Au fost distruse peste 500.000 de volume, dintre care 12.000 de volume de carte bibliofilă, 52 din colecția Eminescu, hărți vechi, colecția ex-libris, aproape 3.700 de manuscrise de Eminescu, Maiorescu, Caragiale, Coșbuc, Blaga, Mircea Eliade. Biblioteca a greșit pentru că se afla față în față cu Palatul Regal și lângă reședința Direcției a V-a de Securitate, “câinii de pază ai Președintelui”.

“Focul a fost pus intenționat”, scria Alina Ungureanu în “Tineretul liber” într-un articol publicat în 5 ianuarie 1990, în care descria incendierea Bibliotecii Centrale Universitare. “Au pus napalm peste depozitele de carte, pompierii nu au intervenit”.
Au ars “Noul Testament de la Bălgrad”, Biblia lui Șerban Cantacuzino, Cartea de Invățătura de la Iași, Evanghelia de la București și manuscrise eminesciene

Noaptea de 22 spre 23 decembrie, 1989. Centrul Bucureștiului. Se trag focuri de pe CC al PCR, armata ripostează, se aprinde prima cupolă a Bibliotecii. Arde toată noaptea, ard 50.000 de volume. Întregul fond de carte rară și carte veche românească din Fondul Unicat. “Noul Testament de la Bălgrad”, Biblia lui Șerban Cantacuzino, Cartea de Invățătură de la Iași, Evanghelia de la București, manuscrise eminesciene, Xenopol, etc, etc. În 1990, sub egida UNESCO, directorul general Federico Major face apel către toate organizațiile, instituțiile politice de a participa la reconstrucția și modernizarea bibliotecii. Biblioteca Central Universitară Carol I a fost redeschisă în anul 2001, sub egida UNESCO.

A treia clădire simbol, simbol al terorii de asta dată, pulverizată la Revoluție, a fost sediul Direcției a V-a a Securității

A treia clădire simbol ( icon al terorii de astă dată) care-a fost pulverizată la Revoluție, este fostul sediu al Direcției a V-a a Securității, Unitatea de Securitate și Gardă cu indicativul UM 0666. Numărul Diavolului, normal. UM 0666. Casa era vecina Bibliotecii și a Palatului Regal, pe lângă ea românii treceau cu frică. Era simbolul Puterii.

cladirea, securitatii, piata, palatului, 1989
A treia clădire simbol (simbol al terorii de asta dată) care-a fost pulverizată la Revoluție, este fostul sediu al Direcției a V-a a Securității, Unitatea de Securitate și Gardă cu indicativul UM 0666. Numărul Diavolului, normal. Foto credit Agerpres.
casa, păucescu
Pe vremea Regelui Carol I clădirea era cunoscută sub numele de “Casa Păucescu”, după numele proprietarului său, ministrul Grigore Păucescu. Se spune că în această casă Eminescu a recitat pentru prima dată Scrisoarea a III-a. Imagine din perioada comunista, in ea isi avea sediul Directia a V-a a Securității.

Se află în Piața Palatului, astăzi Piața Revoluției, la intersecția străzii Boteanu cu fosta stradă Onești, astăzi Dem. I. Dobrescu, „Primarul Târnăcop” despre care am scris aici. Pe vremea Regelui Carol I, clădirea era cunoscută sub numele de “Casa Păucescu”, după numele proprietarului său, ministrul Grigore Păucescu, a scris si Nenea Iancu despre personaj. Se spune că în această casă Eminescu a recitat pentru prima dată Scrisoarea a III-a. Clădirea datează din anul 1890 și ce-a mai rămas din ea, epava ciuruită din decembrie 1989, a fost integrată într-un ansamblu arhitectural ciudățel de către Uniunea Arhitecților din România, în anul 2003.

Se spune că în această casă Eminescu a recitat pentru prima dată Scrisoarea a III-a. Cladirea datează din anul 1890 și ce-a mai rămas din ea, epava din decembrie 1989, a fost integrată într-un ansamblu arhitectural ciudățel de către Uniunea Arhitecților din România, în anul 2003.
Când au intrat revoluționarii în clădirea securiștilor nu au găsit nimic, totul fusese dislocat sau distrus, by by dovezi

Securiștii din clădirea în care s-a tras cu tunul aveau misiunea să apere viața lui Ceaușescu, erau specializați în protecția conducerii PMR-PCR și a persoanelor care aveau imunitate diplomatică. Direcția a V-a a fost înființată în anul 1951 prin decret, iar în decembrie 1989 a fost sprijinită de trupele USLA, unitățile speciale de luptă antiteroristă. Când au intrat revoluționarii în clădirea securiștilor nu au mai găsit nimic, totul fusese dislocat sau distrus. Totul, adică documentele. Când generalul Marin Neagoe, ultimul șef al Direcției, a fost arestat în clădirea CC al PCR, alături de Tudor Postelnicu – „#AmfostunDobitoc”– a arătat spre camera de la Studiourile Sahia semnul Victoriei. A cui victorie știm, măcat atât. General Marin Neagoe: „Am crezut că Ceaușescu se va retrage de la conducere, că vor veni alții, că Noi vom ramâne pe loc și ne vom face treaba mai departe. Asta credeam. Nu ne-am gândit că Ceaușescu nu cedează și că se va întâmpla ce s-a întâmplat”, avea să declare Generalul după 1989, când s-a apucat să scrie cărți, vezi „30 de ani. Umbra lui Ceaușescu”, Editura Lumea Magazin, 2008. Păi, „Noi” au rămas, au venit „alții” la conducere, „treaba” a mers mai departe. Done.

Generalul Marin Neagoe și-a primit gradele înapoi și a devenit general în rezervă, cu pensie specială, normal

Marin Neagoe a fost în garda de corp a Patriarhului Justinian Marina în anii ’50 și tot el este cel care a chemat elicopterul cu care a fugit Ceaușescu „cu sinistra sa soție” de pe CC al PCR. Securistul a fost condamnat în anul 1991 la 7 ani de închisoare pentru rolul său în “reprimarea demonstrațiilor anticomuniste”. A fost eliberat după foarte scurt timp, în anul 1992. Generalul Marin Neagoe și-a primit gradele înapoi și a devenit general în rezervă, cu pensie specială, normal. Lui trebuie să-i mulțumim pentru faptul că în ziua de 22 decembrie 1989, Direcția a V-a a deschis larg ușile CC-ului, ca să intre norodul să jubileze. Că doar nu vă închipuiți că aveam noi Cheia.

Când generalul Marin Neagoe, ultimul șef al Direcției, a fost arestat în clădirea CC al PCR, alături de Tudor Postelnicu, a arătat spre camere semnul Victoriei. A cui victorie știm, măcat atât.

„Make Bucharest Great again”, proiectul B365.ro susținut de Promenada Mall și Mega Mall, parte din grupul NEPI Rockcastle, vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare, moderne, revoluționare. Ce am mai scris se află aici:

 

Cookies