În anii ’60, Drumul Taberei era cel mai frumos, mai aerisit și mai funcțional cartier muncitoresc din capitala Republicii Populare România. Primul cartier construit de la zero, pe un câmp din București, după cel de-al doilea război mondial, și singurul care apare în istoria arhitecturii bucureștene ca exemplu de aplicare a principiilor și urbanismului arhitectului elvețian Le Corbusier, părintele arhitecturii moderne.
Orășelul Drumul Taberei din marele oraș București a fost gândit să satisfacă, în primul rând, nevoile de locuire ale cetățenilor. Blocuri cu înălțime redusă, moderniste, cu mari spații verzi între ele, complexe alimentare, școli, loc pentru promenadă, cinematograf, ștrand, parc, stadion, fabrici, până și garaje pentru mașini, deși aproape că nu exista trafic. Cum a început Utopia Drumul Taberei și ce s-a ales de ea, mai jos în Cartierele Bucureștiului, un serial B365.ro dedicat vieții de zi cu cu zi în cartier, așa cum este ea, cu trecut, prezent și, poate, viitor.
La început a fost un câmp, tăpșanul pe care și-a așezat tabăra de panduri Tudor Vladimirescu în vremea revoluției din 1921, câmpul întins al Cotrocenilor peste care și-a încercat avionul Aurel Vlaicu la început de secol XX, pășunea pe care făcea exerciții Armata Română. În anii’ 60, cred că printr-o minune, o echipă de arhitecți tineri primește mână liberă de la Partid să proiecteze un cartier nou, cu un concept nobil, axat pe nevoile cetățeanului. Experimentul de arhitectură și urbanism rămâne unic în istoria Bucureștiului. Fotografiile vorbesc de la sine.
Cu revista franceză L’Architecture d’Aujour’hui în cap, tinerii arhitecți construiesc cartierul utopic Drumul Taberei, un experiment unic de micro-oraș la periferia Bucureștiului, inspirat de Le Corbusier. Proiectat cu subdiviziuni (Favorit, Orizont, Drumul Taberei 34, etc), cartierul apare la sfârșitul anilor ’50, pe terenurile Pirotehniei Armatei. Deodată, Drumul Taberei are chiar de toate și toate se află la îndemână, oamenii nici nu trebuie să mai ajungă în centrul Bucureștilor, pentru că ei sunt centrul Bucureștilor.
La parterul blocurilor sunt prevăzute spații pentru bibliotecă, ateliere de reparații TV, de încălțăminte, CEC, Loto Prono. În spațiile verzi, locuitorii care înainte locuiseră la case cu curte, veniți din alte cartiere sau din afara Bucureștiului, plantează meri, peri, caiși, corcoduși și duzi, probabil dintr-o nostalgie moromețiană. Utopic, dar adevărat. Toamna miroase a ardei și vinete coapte, a zacuscă pe scara blocului, dacă vă mai amintiți mirosul acela de cartier tihnit, mirosul care te anunță că vara chiar s-a terminat.
Favorit, simbolul cartierului, devine unul dintre cele mai mari cinematografe din București, iar Complexul Favorit, marele magazin universal proiectat pe trei niveluri, are restaurant, coafor, frizerie și croitorie. Unde mai pui că este înzestrat cu firmă cu neon, o feerie de noapte în plin comunism. Cinematograful Favorit a fost abandonat după anul 2000, iar pe ruinele lui se va construi un centru cultural, dar când se va întâmpla asta, nici Nostradamus nu poate ști. De altfel, nici măcar Nostradamus nu a putut prezice când va avea metrou Drumul Taberei. Oamenii au citit ani în șir anunțul “Peste 3 ani aici va fi stația ta de metrou”, până când au mai adăugat două zerouri la 3: “Peste 300 de ani aici va fi stația ta de metrou”. Dar nu știu cum se face, cred că tot printr-o minune, Drumul Taberei are astăzi metrou.
Vara și iarna Parcul Moghioroș era raiul copiilor, iar ștrandul “ Trei ligheane” era atât de popular încât nu te numeai drum tăbărean dacă nu te scăldai la Trei ligheane. Peste ani, în 2022, locuitorii cartierului au ajuns să se spele la lighean luni în șir, întrucât nema, canci, apă caldă. În anul 2010, parcul Moghioroș este refăcut și i se adaugă un pod peste lac; numai fântâna rămâne singurul element originar din proiectul inițial. Cât despre Trei ligheane, bucureștenii așa i-au spus și ștrandului din Balta Alba și celui din Titan, trei ligheane sunt peste tot.
Apoi, au venit anii ’70, când Ceaușescu a devenit primul arhitect al țării, perioada Le Corbusier s-a terminat. În spațiile dintre blocuri în care jucau copiii fotbal au apărut alte și alte blocuri, dar de dată asta înalte, socialiste, apăsătoare. Practic, spațiile verzi au fost umplute și îngroșate cu alte blocuri, iar Drumul Taberei a devenit cartier-dormitor. “După 1970, în București și în România, calitatea locuirii la bloc a scăzut drastic, deoarece norma de 2000 de locuitori pe km a fost încălcată, ajungându-se și la 12.000 de locuitori pe km în cartiere ca Tei, Militari sau Tineretului, dar și pentru că s-au dispus construirea a foarte multe blocuri, scazându-se calitatea proiectării, diversitatea arhitecturală și calitatea execuției și finisajelor”. Curs de arhitectură, dr. Ing, arh. Costin Radu Țurcanu.
Dacă stai în Drumul Taberei, alătură-te “Grupului de Inițiativă Favorit”, grupului “Salvați Parcul Drumul Taberei” sau comunității I love Drumul Taberei. O să descoperi oameni tineri care-și iubesc cartierul și vor să-l readucă la viață.
Data viitoare, voi scrie I love Berceni. Mai jos, povestea cartierului Cotroceni.