Proiectul care scoate în faţă bucureştenii şi poveştile lor. Tu ai sta la poză?

Tudor și Adrian, doi băieţi de 22 de ani din Capitală, au început să fotografieze bucureştenii pe stradă şi să-i prezinte pe site-ul şi pe pagina de facebook create în acest sens. Ideea Humans of Bucharest a venit de la Humans of New York, pagina mamă a proiectului, care face acelaşi lucru în metropola americană.

Cei doi spun că nu sunt fotografi: „Suntem pur și simplu niște oameni cu aparate de fotografiat care iau Bucureștiul la pas și surprind personaje interesante”, explică Adrian.

Tot el adaugă că nu există anumite criterii după care aleg oamenii:  „Există o primă privire, o măsurătoare pe care o facem cu câteva secunde înainte de a aborda pe cineva. Nu căutăm frumuseți zdrobitoare, căutăm personaje, oameni care spun o poveste prin simpla lor postură, prin felul în care se îmbracă, din privire sau mimică.”

Care e cea mai frumoasă amintire a dvs.?
Sănătate, când eram sănătos. Am astm acuma, e greu.

Au avut şi zile în care niciun bucureştean nu a refuzat să facă parte din proiect, dar şi unele în care s-au plimbat cu orele prin oraş fără să aibă acordul cuiva pentru o fotografie: „Spre mulțumirea noastră însă, multe dintre refuzuri sunt politicoase, urmate de urări de bine nouă și proiectului nostru. Am întâlnit, în schimb, și lume mai posomorâtă care nu a fost foarte prietenoasă. Avem însă un avantaj. Ne-am propus de la început că nu vom lua refuzurile personal, lucru care ne ajută foarte mult.”

”Trebuie să plătești ca să-mi afli ‘bibliografia’”

Spun că, în general, categoria care se lasă cel mai uşor fotografiată e cea formată din tineri, dar bănuiesc că asta se datorează şi faptului că ei înşişi au varste apropiate cu ei și comunicarea devine mai uşoară.

„Am vrut sa-i fac o surpriza prietenei mele care era in Vama.
Știau cativa prieteni ca ma intorc, dar ea nu. Atunci a fost cel mai frumos.”

Amicul lui striga din spate: ”Hai să mergem!”
Stai, bă, că-mi fac ăștia poză.

Procesul e destul de simplu: odată făcută poza, se apropie de persoană, ca să afle câte ceva despre ea: „Începem cu o singură întrebare, dar, de acolo, răspunsurile pot devia și în discuții de 30 de minute. Contează să fii deschis și să asculți cu adevărat interes ce vorbește omul de lângă tine. Poveștile sunt fascinante de cele mai multe ori.”

”Am fost inspector de muncă la viața mea și le ziceam mereu muncitorilor:
Aveți grijă de voi că Dumnezeu nu vă dă piese de schimb.”

Povestesc că, deși au pornit cu gândul că există posibilitatea să nu aibă la fel de mult material ca în alte orașe europene, şi-au dat seama că pot surprinde momente şi oameni minunaţi peste tot: „Chiar dacă, exceptând centrul și câteva cartiere, în multe locuri, găsești oameni parcă trași la indigo. Dar Bucureștiul este un loc bun pentru proiectul ăsta, este o salată de bune și rele, de oameni frumoși-urâți și invers, de oameni simpli, dar nu superficiali, dar și de personaje complicate și intrigi parcă scoase din piese de teatru.”

”Eu sunt boschetar de lux, dar cel mai fericit am fost când m-am lăsat de băutură”

Spun că fiecare persoană este interesantă în propriul fel, chiar dacă timiditatea o oprește poate să poarte o discuție mai lungă de 30 de secunde. „Dacă ar fi să pun degetul pe un om sau o poveste de până acum„, adaugă Adrian, „cred că ar fi un domn cu handicap pe care l-am întâlnit în Cișmigiu. Era în scaun cu rotile si se uita la fiecare om care trecea pe lângă el.”

Venise din State în România cu trei zile în urmă, să întâlnească o fată de 21 de ani pe care o cunoscuse pe internet.
„She thinks I’m gonna be her sugar daddy or something (râde). But anyways, life is great man. For me, life is really great.” 

Proiectul a fost lansat la mijlocul lunii iulie şi deocamdată se axează doar pe Bucureşti- băieţii spun însă că plănuiesc ca, în călătoriile lor prin țară, să adauge la portofoliu și câteva portrete din alte orașe importante. 

Mai multe fotografii cu poveste de-ale bucureştenilor găsiţi pe HumansOfBucharest.ro şi pe pagina de facebook.