Aflată pe Calea Victoriei și imposibil de ratat de către trecătorii și turiștii plimbăreți din centrul Capitalei, Casa Vernescu este un simbol perfect al arhitecturii eclectice de sorginte franceză de la începutul secolului al XIX-lea. Un lucru e cert: este superbă și Bucureștiul istoric este de neimaginat fără ea. Există însă și lucruri învăluite în mister legate de istoria acestei clădiri: I-a călcat pragul celebrul Lev Tolstoi? Este adevărat că este bântuită? Despre acestea și multe alte peripeții vom vorbi în următoarele rânduri.
Situată pe Calea Victoriei 133, la mică distanță de Piața Romană dar și de multe alte atracții din centrul Bucureștiului, Casa Vernescu se poate bucura de un loc aparte pe artera istorică din inima Capitalei. Nu poți să o ratezi, atât pentru că este de-a dreptul mare, cu o curte imensă, cât și datorită poveștilor care se leagă de clădirea cu un trecut de-a dreptul zbuciumat.
Povestea de la Casa Vernescu pornește în anul 1820 sau 1821, data ridicării fiind inexactă. Numele din spatele clădirii este Filip Lenș, fiul nobilului Jean-Baptiste Lichou, care a fost secretar particular şi profesor al copiilor domnului fanariot Alexandru Ipsilanti, domnitorul Țării Românești dar și al Moldovei, și care s-a stabilit în Țara Românească, potrivit Agerpres. Filip Lenș a cerut ridicarea acestui palat ca dar pentru Lisaveta, pe care urma să o ia de soție. Din păcate, clădirea a rezistat doar până în anul 1822, fiind mistuită de un incendiu care a dus la reconstruirea palatului în mare măsură.
După moartea lui Filip Lenș, Casa Vernescu a fost transformată în colegiu militar, apoi a devenit sediu al Ministerului de Război și, în timpul Războiului Crimeei, aici s-a aflat sediul principal al Armatei Ruse staționate în Moldova, respectiv Țara Românească. Astfel, la jumătatea secolului al XIX-lea aici ar fi ajuns și celebrul scriitor Lev Tolstoi, pe atunci soldat în armata țaristă.
După un incendiu, avarii provocate de cutremurul din 1829 și un istoric amestecat cu uniformele militare, soarta îi zâmbește Casei Vernescu, aceasta bucurându-se de o perioadă înfloritoare începând cu 1866. Atunci, imobilul este cumpărat de la urmașii neamului Lenș de politicianul Gheorghe Dimitrie Vernescu, care o transformă în reședința sa și care apelează la marele arhitect Ion Mincu pentru a reconfigura drastic întreaga clădire între 1887 și 1889.
Clădirea deborda de lux: au fost instalate vitralii complexe, s-au adus oglinzi și ornamente din întreaga Europă, a fost realizată o scară monumentală similară cu cea de la vestita Opera Garnier din Paris, iar tavanele au fost împodobite cu picturi murale cu aur. Pictura de pe plafonul central, intitulată „Dansul” și semnată de G.D. Mirea dăinuie și astăzi. Opera surprinde laolaltă alegorii precum „Forța”, „Adevărul” sau „Justiția”.
Casa Vernescu avea să devină încet-încet un loc preferat de elitele Bucureștiului pentru întâlniri, mese și discuții ale aristocraților, politicienilor și oamenilor de cultură.
Moartea lui Gheorghe Vernescu a făcut ca vila să ajungă în proprietatea statului, aici fiind sediul mai multor ministere de-a lungul anilor. Din păcate, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Casa Vernescu a fost deteriorată și avariată odată cu sosirea trupelor sovietice în țară, acestea ocupând clădirea abuziv. Nu în ultimul rând, în timpul regimului comunist, Casa Vernescu a fost casă de protocol pentru mai mulți lideri ai PCR.
După Revoluție, aici a fost deschis un restaurant de lux, și totodată Casa Vernescu a devenit sediul Uniunii Scriitorilor din România. Din 1995, tot în incinta palatului funcționează unul dintre cele mai mari și elegante cazinouri din Capitală. Astfel, în prezent, Casa Vernescu combină mai multe întrebuințări, fiind o clădire istorică ce adăpostește atât cultura, cât și divertismentul.
Pe lângă istoria bogată, Casa Vernescu a devenit celebră și datorită legendelor urbane. Asta deoarece se spune că ar fi bântuită, fiind poreclită „Hruba lui Scaraoțchi”. De vină ar fi o legendă potrivit căreia aici își fac veacul de apoi 23 de fantome, sufletele unor jucători la cazino care și-au pierdut averile la ruletă, poker sau blackjack și care au ales să-și pună capăt zilelor în palat. Poveștile, plus mărturiile vizitatorilor care au relatat că aud zgomote inexplicabile, miros de praf de pușcă în anumite încăperi sau adieri inexplicabile de aer rece au cimentat locul Casei Vernescu în folclorul urban.