Hoţi de două roţi: infractorii care scapă nepedepsiţi

În primele trei luni din an, potrivit Poliţiei Capitalei, pe raza Bucureştiului au fost înregistrate 72 de furturi de biciclete. Un număr infim dacă e să luăm în calcul furturile nedeclarate. B365.ro a intrat cu greu în posesia acestei cifre mai ales pentru că astfel de infracţiuni intră la furturi în general. Mai mult, pentru secţiile de poliţie care au primit sarcina „de la Centru” să facă o statistică a fost o muncă grea să caute prin miile de dosare cu reclamaţii. „Majoritatea furturilor au fost din boxele de bloc, din scări, pentru că erau legate de balustradă, dar şi din curţi. Nu au fost îndeajuns asigurate”, explică pentru B365.ro purtătorul de cuvânt al Poliţiei Capitalei, Diana Sarcă.

De altfel aceasta este şi principală cutumă când vine vorba de furtul de biciclete, spune George Culda, preşedintele Asociaţiei „Bate Saua să Priceapă Iapa”, principalul ONG care promovează mersul pe bicicletă. Acesta susţine că o parte din vină o poartă şi poliţia. „Nu există interes de nicăieri. Nici măcar din partea păgubiţilor. Poliţia nu alocă deloc atenţie furturilor de biciclete. Pe poliţişti nu-i interesează activitatea de prevenire şi nici măcar cea de urmărire. E şi vina biciliştilor păgubiţi că nu stau pe capul poliţiei să-şi facă treaba. În momentul în care un om este păgubit renunţă din start să creadă şi să spere că-şi va recupera bicicleta.”

Oengistul a dat şi un exemplu în acest sens. “Eu personal am avut parte de o experienţă ilară. Mie mi-a fost furată bicicleta din curte iar la poliţie am avut parte de un interogatoriu din care a reieşit că eu sunt vinovat că mi-am lăsat bicicleta în curte. Mi se puneau nişte întrebări care provocau răspunsuri care mă acuzau pe mine”.

Șansele de a găsi o bicicleta furată scad după 48 de ore

La fel ca în cazul răpirilor şi şansele bicicletelor de a fi găsite scad vertiginos la două zile. De multe ori ori acestea ajung să fie dezmembrate, astfel că şansele, şi aşa mici de a le găsi, devin nule. Un punct de început pentru a nu se ajunge aici ar fi căutarea bicicletei proaspăt furate în târgurile din Capitală. “Am avut o iniţiativă la un moment dat pe www.batesaua.ro de a face o bază de date cu toate bicicletele furate. Cu poze, cu serie, cu număr, cu descriere. Nu primeam fotografii sau informaţii de la păgubiţi. Sunt unii care iau toate târgurile la urmărit. Pentru asta trebuie să–ţi aloci timp, să cauţi bicicleta rapid sperând că n-a fost dezansamblată. Iată de ce ar trebui să apară bicicleta furată pe un site de profil. Poate o vede altcineva într-un târg unde tu nu poţi ajunge”, explică Geroge Culda.

În cazul în care acţiunea de urmărire prin târguri dă rezultate vinovatul scapă în cazul în care posesorul bicicletei nu poate demonstra că este bicicleta lui. “Multă lume cumpără biciclete şi nu păstrează factura şi nici certificatul de garanţie. Nici măcar nu-şi notează pe un bileţel seria bicicletei. În momentul în care este furată şi găsită nici măcar nu pot dovedi că este a lor”, mai spune oengistul.

De altfel nici poliţia nu poate să facă nimic în acest caz. În cel mai optimist scenariu îl poate amenda pe cel care vinde o bicicleta “furată” într-un târg: ”Cel care vinde bicicleta dacă n-are autorizaţie de vânzare poate fi sancţionat contravenţional”, explică pentru B365.ro purtătorul de cuvânt al Poliţiei Capitalei, Diana Sarcă.

Atenţie la antifurturi

Nu toate antifurturile sunt bune, avertizează specialistul. “Foarte mulţi bucureşteni creduli îşi lasă bicicleta pe palierul blocului legată cu un cablu. Mulţi bucureşteni nu ştiu că aceste cabluri, cu cât sunt mai ieftine cu atât sunt mai proaste. Sunt cabluri care par de grosimea unui deget însă au o cămaşă din plastic care dă un efect de lupă. În realitatea însă cablul de siguranţă este foarte subţire de 1-2 mm în diametru. Cele mai rezistente şi cele mai sigure antifurturi sunt cele în forma de U (n.r. – U-Lock)”, concluzionează George Culda.