Harta celor mai buni mici din București. Care-s locurile preferate ale bucureștenilor

În viață sunt câteva subiecte unde lumea își dă seama că discuția poate merge la nesfârșit și preferă să o taie cu „gusturile nu se discută” – dacă pui mazăre în salata de boeuf, stafide în plăcinte sau prăjituri sau de unde mănânci mici în București, de exemplu. Că până la urmă „câte bordeie, atâtea obiceie” – fiecare mâncător de mici are locul lui preferat din București, despre care poate jura cu mâna pe inimă (sau pe pete de muștar) că e locul unde-s cei mai fragezi, cei mai buni, cei mai proaspeți, cei mai… mici. Și ca să nu încingem spiritele și să nu facem o listă interminabilă, am ales să discutăm despre localurile din București unde vine zilnic atât de multă lume de atât de mult timp încât acestea au devenit adevărate „instituții” ale micului.

Bucureștiul este un oraș atât de mare și de divers încât oricare dintre „amatorii” de mici din Capitală poate să își găsească locul preferat unde se fac, „grătarul lui” cum ar veni, locul de unde pleacă mereu mulțumit că și-a făcut pofta și unde probabil va reveni și data viitoare. Sunt de părere că micul, pentru a fi cât mai bun, trebuie făcut cât mai simplu, cât mai aproape de rețetele clasice și mâncat neapărat direct de pe grătar ca experiența să fie cât mai bună, motiv pentru care vă prezentăm o listă scurtă de locuri pe care pasionații de mici nu au voie să le rateze. În cazul în care îi mănânci cu ketchup, sau, mai rău, îi bagi la blender înainte cu cartofi prăjiți și faci supă-cremă din ei, atunci… gusturile nu se discută. Serios.

Terasa Obor

E greu să vorbești despre mici și despre București și mintea să nu-ți fugă la Terasa Obor, locul unde stau la coadă pentru mici și muștar oameni de toate vârstele, din toate clasele sociale. În weekend vezi aici de la studenți mahmuri la pensionari cu traiste de cumpărături, atrași toți de celebra Terasă Obor. Deși e extrem de populară, terasa din prezent este deschisă abia din 2011. Desigur, aici vin și străini care vor să vadă Bucureștiul dincolo de zona de centru și care vor să guste „street food” autentic, servit cu scobitoarea de pe carton.

La Ciotoianu

Teoretic, La Ciotoianu este mai degrabă în județul Ilfov, pe o stradă micuță din Popești-Leordeni, dar asta nu împiedică zecile de bucureșteni care stau la coadă la orice oră, mai ales în weekend-uri sau în zilele de sărbătoare, când poți sta la coadă și câteva ore. Atunci, străduța se umple pe ambele părți de mașini pe care mănâncă lumea care și-a pus cartoanele cu mici direct pe capotă sau pe portbagaj. Deși pare doar o casă modestă, Ciotoianu a căpătat un renume de invidiat în țară – de aici poți să cumperi și mici, și pastramă, și cârnați, și gătite dar și ca să ți le prepari tu acasă, dacă nu ai timp să stai la coadă sau vrei să-ți dai pe spate prietenii. Localul a fost deschis de Marian Ciotoianu în 2007 care a avut două dorințe – să facă cei mai buni mici și să fie primul local din București unde micul are 100 de grame.

La Cocoșatu

Numele celor 2 e foarte asemănător, deși aceștia sunt aproape în capete opuse din București. Dacă Ciotoianu e în Popești-Leordeni, Cocoșatu este tocmai în nordul orașului, la o aruncătură de băț de aeroport. Localul a fost deschis în 1993 de Ion Oiță și a atras de-a lungul anilor aici foarte mulți amatori de mici – de la bucureșteni de rând la nume celebre precum scriitorul Paulo Coelho, actorul Jude Law sau soprana Maria Nicolesco. Numele locului ar proveni de la grataragiul Sandu Cocoșatu, care face micii de peste 25 de ani și care ar fi „cocoșat” de la cât a stat peste grătar.

Caru’ cu bere

Restaurantul faimos din Centrul Vechi este specializat în mâncăruri tradiționale, astfel că era imposibil să nu găsești aici mici care merită încercați. Mai mult, locația e superbă, fiind un restaurant vechi, cu un aer aparte. Cât despre mici, rețeta se păstrează din anul 1920, iar micii sunt unși pe grătar cu mujdei pentru a prinde crustă. Un alt secret este că fiecare mic e întors doar de trei ori, ca să nu se usuce prea tare și să se piardă din frăgezime.

Hanul lui Manuc

Un adevărat simbol al Bucureștiului, Hanul lui Manuc are un cuvânt greu de spus și când vine vorba despre mici. Rețeta este aceeași de aproape 90 de ani, fiind opera lui Nae Postolnicu, care era carmangier în vechea Piață Obor. Rețeta este de asemenea secretă, Nae punându-și o pătură peste cap când amesteca carnea tocată cu toate condimentele. Tradiția a fost apoi preluată și de fiul său Pache, care a continuat „tradiția”.

La Gil

Aflat poartă-n-poartă cu Cocoșatu, La Gil este o locație care l-a dat pe spate pe regretatul Anthony Bourdain, care a venit aici când filma episodul românesc din „No Reservations”. Despre La Gil, Bourdain a spus că ar sta aici toată ziua să mănânce mici și să bea bere, acest loc fiind singurul care l-a impresionat de la noi din țară, în anul 2008, când au avut loc filmările.