Hala Matache. Piața-simbol din București unde turcii vindeau dulciuri, grecii măsline și bulgarii zarzavaturi, și care a fost demolată noaptea, pe cod portocaliu de viscol

Omul sfințește locul. Cam așa s-a întâmplat și în jurul lui Loloescu Matache „Măcelaru’”, a cărui prăvălie a stat la baza uneia dintre cele mai bine închegate comunități din Bucureștiul vechi. Astfel a apărut Hala Matache, semn al extinderii și transformării orașului într-o capitală în adevăratul sens al cuvântului, deoarece dintr-o zonă de periferie a devenit un nucleu esențial din fibra Bucureștilor. Sub același acoperiș grecii vindeau măsline, bulgarii legume iar turcii și albanezii fel de fel de dulciuri.

Povestea improprie a Halei Matache începe la scurt timp după Războiul „Neatârnării” de la 1877, când țara și-a obținut independența și când pe aceste locuri și-a stabilit afacerea Loloescu Matache, un măcelar care a devenit cunoscut pentru prăvălia sa și care poate a fost elementul esențial care a dus la apariția acestei piețe renumite din istoria Capitalei.

Povestea Halei Matache

În jurul prăvăliei lui Loloescu s-a format o adevărată comunitate, care îl aprecia și îl prețuia pe acest personaj pitoresc. La acea vreme aici se afla marginea Bucureștiului, iar prăvălia și piața mai apoi s-au aflat aproape de locul pe unde se intra în oraș, la bariera situată pe locul de astăzi al intersecției dintre Calea Griviței și Șoseaua Titulescu.

Un lucru este sigur, apariția Halei Matache a fost o sumă de factori, respectiv existența lui Matache „Măcelaru’”, proximitatea față de Gara de Nord și faptul că municipalitatea dorea să mute și să unească două piețe deja existente, amplasate lângă biserica Sfântul Ștefan, respectiv aproape de locul unde astăzi se află Palatul Victoria, potrivit Life and Style. Mai mult, în această decizie a autorităților a cântărit mult și faptul că orașul se extindea, iar această această parte a Capitalei trecea printr-un proces important de urbanizare.

Prin urmare, la 1898, Primăria ridică Hala Matache, care a înglobat prăvălia măcelarului care i-a dat numele neoficial pieței. Clădirea era realizată pe o structură metalică similară cu cea a Halei Traian și semăna cu halele europene care apăreau la acea vreme în capitale precum Paris, Budapesta sau Dublin. „Scheletul” din oțel nituit era îmbrăcat în laterale cu geamuri mari cu margini de lemn și cărămidă. Între timp, acoperișul care era realizat dintr-o astereală tot din lemn.

Hala beneficia la subsol de beciuri unde cărnurile și lactatele erau păstrate, iar costul a fost de 58293 de franci, conform scrierilor jurnalistului și istoricului francez Frédéric Damé.

Cum s-a numit piața? A avut nume la inaugurare?

Deși lumea îi spunea Piața / Hala Matache datorită istoricului locului, Primăriei nu prea i-ar fi convenit acest lucru, fiind preferat numele de „doctor Haralambie Botescu”, cel a cărui statuie se afla în fața pieței. Desigur, pentru bucureșteni tot Hala Matache a rămas, denumirea de Hala Haralambie Botescu fiind cel mult întâlnită ca adresă oficială sau în documentele vremii. Alți oameni, puțini ce-i drept, se agățau de apropierea de strada Buzești sau de Calea Grivița, numind-o Hala Buzești, respectiv Grivița. De asemenea, în timpul regimului comunist, a purtat denumirea de Hala Ilie Pintilie, denumire provenită de la eroul comunist care a participat la greva de la Atelierele CFR Grivița din 1933 și care a fost ucis.

Deși numele s-a schimbat de-a lungul anilor, Hala Matache a fost cunoscută pentru mulțimea de bunuri pe care le puteai găsi aici, feluritele ateliere și prăvălii cunoscute în tot Bucureștiul pentru calitatea consacrată și pentru faptul că mai bine de-un secol a închegat în jurul său această zonă esențială în istoria Bucureștiului.

Demolarea și dispariția Halei Matache

În noiembrie 2011, Dr. Ing. Gheorghe Ionica, reprezentant al asociației Pro_Do_Mo a demarat un proiect de constatare a stării precare în care Hala Matache se afla. Acoperișul halei risca să se prăbușească deoarece recuperatorii de metale și hoții de fier au furat părți esențiale pentru integritatea structurii. Apoi, în urma acestui proiect, au fost realizate și documentări și analize a distrugerilor provocate deliberat clădirii.

Pe timpul mandatului lui Sorin Oprescu la Primăria Capitalei, în cadrul proiectului realizării Bulevardului Uranus, Hala Matache a fost considerată indezirabilă, fiind trecută pe lista clădirilor ce urmau a fi demolate. Societatea civilă, reprezentată îndeosebi de asociația Salvați Bucureștiul, au contestat această decizie în instanță, începând adevărate negocieri cu PMB. În ceea ce a fost denumit în vara anului 2011 „Pacea de la Matache”, primăria a promis că va păstra hala pe locul actual, o va renova și o va introduce în scop cultural și turistic pe harta Bucureștiului. Urma ca unul dintre trotuarele Bulevardului Uranus să treacă pe sub un portic de la parterul halei, potrivit soluției propuse de „Arhitecții Voluntari”. Asta după ce hala ajunsese în stare de degradare fiind lăsată nesupravegheată și nevalorificată de autorități, astfel ajungându-se și la furturile nestingherite de materiale.

În septembrie 2012, acordul dintre Primărie și contestatari a fost șters cu buretele, Oprescu declarând că hala va fi mutată pe un alt amplasament, situat la 37 de metri față de locul inițial. Și aceasta s-a dovedit a fi o minciună, edilul revenind și spunând că asta presupune demontarea acoperișului și demolarea clădirii, urmând ca aceasta să fie ridicată pe amplasamentul nou „când vor fi bani”.

În miez de noapte și pe cod portocaliu de viscol…

Așa a dispărut Hala Matache. După ce cu o zi înainte, pe 24 martie 2013, școlile fuseseră închise din cauza unui cod portocaliu de viscol și ninsori abundente, buldozerele, însoțite de efective de jandarmi și polițiști locali au început să demoleze Hala Matache chiar în toiul nopții, în ciuda condițiilor meteo puțin spus inadecvate. Potrivit Historia, până dimineață, acoperișul și structura metalică (ce-a mai rămas din ea) au fost demontate și transportate în afara Bucureștiului, iar restul halei, demolată. Zorii zilei au scos la iveală un spațiu gol, un spațiu pe care seara se afla hala ce existase acolo aproape un secol și jumătate. Deși municipalitatea a precizat că a avut contextul și justificarea legală pentru acest lucru, societatea civilă a contestat evident demolarea Halei Matache, a Hotelului Marna, a Cinematografului Feroviar și a Casei Rădulescu, alături de încă alte nouă clădiri de patrimoniu din această zonă.

Citește și

• Groapa lui Ouatu, vestita mahala din Grivița de astăzi, unde pitorescul, sărăcia și pericolul erau la ordinea zilei
• FOTO | Piața Dorobanți de acum șapte decenii. Nu avea lux și opulență, avea tarabe, camioane și piatră cubică
• Hotel de France, superba clădire de pe Calea Victoriei ridicată pe „loc domnesc”. Dar nu a scăpat de cutremurul din ’77