Haideți să vorbim despre depresie

Știu, depresia nu e o temă foarte populară. Pentru discuție, căci altfel de fapt este foarte populară. Semnalele de alarmă sunt din ce în ce mai multe, e normal, poate, să ne simțim adesea la limită, mai ales că după ani de pandemie a urmat un război, iar acum ne afundăm în creșteri de prețuri, e și niște genetică, e și despre cum am crescut. Mă rog, sunt multe.

Dar e o temă căreia sincer cred că ar trebui să îi dăm mai mult loc și spațiu în zona publică, să vorbim mai mult despre ea, să înțelegem mai multe, să normalizăm ce e de normalizat, să acceptăm că există și că e mai mult decât o proastă dispoziție. Nu am un motiv clar pentru care scriu textul ăsta, eu sunt mai degrabă anxioasă, dar chiar cred că ar trebui să vorbim mai mult, să acceptăm mai mult, să facem mai mult în legătură cu depresia. Poate să o vedem mai repede la cei din jurul nostru. Poate să nu mai judecăm așa de ușor. Poate să nu mai etichetăm așa de ușor. Poate să încercăm să înțelegem sau, dacă nu înțelegem, să acceptăm suferința altora, chiar dacă nu provine din ceea ce noi calificăm ca fiind un motiv adevărat. 

Am văzut filmul Close, poate de acolo nevoia de a vorbi despre asta. (să mergeți să îl vedeți, e un film blând despre o problemă gravă). Ne uităm des la copiii noștri și ne oprim la faptul că mănâncă, dorm, nu chiulesc și merg la sport. Nu vedem mai departe de atât. Amintiți-vă și de 13 reasons why, în context.

M-am bucurat săptămâna trecută când am fost la teatru (la Unteatru, la Efecte Secundare, povestesc mai jos despre ea) că, atunci când sala a fost întrebată “Cine a trecut printr-o depresie recent?”, a ridicat multă lume mâna. Poate n-o fi fost ea ca la carte, cu diagnostic de la DSM, dar m-am bucurat că oamenii recunosc și acceptă și știu că într-un fel e firesc. Nu firescul acela al trezitului dimineața, dar e bine să acceptăm și să recunoaștem că nu suntem neapărat puternici și că e ok să nu fim. E, poate, mai important să avem în jurul nostru un grup de oameni pe care să știm că ne bazăm. 

Dacă sunteți acolo, dacă vi se pare că e din ce în ce mai greu, dacă vi se pare că sunteți singuri, cel mai probabil e așa cum simțiți, dar cereți ajutor. Dacă sunteți cei cărora li se cere ajutorul, nu spuneți “Hei, dar ce e așa de grav, pânâ la urmă lui X i s-a întâmplat și mai rău.” 

E ca și la colesterol, unora chipsurile ne fac mai rău decât altora. 

Uneori, e bine să ascultați în tăcere, uneori e bine să tăceți împreună, uneori e suficient să deschideți geamurile și să aerisiți, alteori e bine să participați la maraton. Whatever works, dar, cred eu, conectarea umană e cea mai importantă. 

Și pe asta am pierdut-o pe undeva, prin anii aceștia de dezvoltare tehnologică uluitoare și extraordinar de rapidă. 

PS: Pentru cei care au nevoie, există, înființat de Yolanda Crețescu, psiholog care a simțit valul ce urma să vină încă de acum câțiva ani, din experiența ei de cabinet și din oamenii pe care i-a văzut acolo, un telverde gratuit unde se poate suna.  Și eu fac voluntariat acolo, nu am intrat încă pe linie pentru că nu mă simt pregătită, dar știu cât suflet e pus acolo și ce implicare din partea unei echipe de psihologi care fac asta pentru că le pasă și pentru că știu că e important. 

Găsiți detaliile pe pagina deprehub.ro, nu e o reclamă, e o resursă și aș vrea să o vedeți ca atare. Și mergeți la terapie. De oricare ar fi, dacă vă ajută. Eu am avut experiențe extraordinare în ultimul an la dezvoltare personală de grup, nu eram pregătită să fie atât de relevant, de relevator, de plin de semnificație și, poate cel mai important, ce conectare incredibilă apare cu niște oameni  cu care până ieri nu aveai real nimic în comun și al căror nume poate nu îl vei reține pe viață. Pentru că poate de fapt despre asta e. Avem experiențe relativ similare și ajută să știm că nu doar nouă ne e greu. 

Nota B365.ro: Tot Maria, mai jos

• Cum am ajuns să nu mai vreau să fiu slabă
• 14 adevăruri despre viață pe care le-am învățat abia după 40 de ani
• Cele 16 lucruri pe care le-am descoperit cu stupoare la mine în portbagaj