Hai cu mine în Ocean pentru “My Octopus Teacher”, documentarul horny care a luat premiul Oscar, înaintea “Colectivului” nostru. De ce Ea, de ce o caracatiță??

Of, caracatița mea cu opt tentacule, vedea-te-aș pe pat de legume cu usturoi de mai, pentru cum te-ai încolăcit cu brațele tale extraterestre de Premiul cel mare. Vedea-te-aș premiată în farfurie, cu lămâie bio, să văd dacă-ți mai amintești de ce ai luat tu Oscar. Of, of și iarăși of, caracatița mea ultra inteligentă, cu mujdei, oregano și miros de Ocean. Am văzut “My Octopus Teacher”, filmul produs de Netflix care a luat Premiul Oscar pentru cel mai bun documentar în anul 2021. Am văzut și, cum ce am învățat nu pot să țin în mine, dau mai departe. E pe Netflix.

Uite de ce nu s-a dus Oscarul la “Colectivul” nostru și a ajuns la o Caracatiță care, culmea, mai este și mâncată de un rechin pijama. Pentru că “My Octopus Teacher”, produs de Netflix, a fost făcut ca să fie momeală pentru Oscar. A fost scos la agățat cu premeditare. Cum așa? Uite așa. Din start, subiectul filmului este anormal. Un tip este obsedat de o moluscă cefalopodă. Bravo, bingo pentru cârlig, va uimi juriul.

Un om crede că s-a împrietenit cu o nevertebrată

“My Octopus Teacher” nu are un subiect apăsător, cum este caracatița birocrației din “Colectiv”, un film cu subiect trist din România, o țară atât de departe de Hollywood. Nu vrea justiție socială, nu are o cauză politică, nu este o investigație. E altceva. E ceva lejer, marin din zona documentarelor cu Cousteau și “Marșul Pinguinilor”. Să vadă popoarele lumii, pe Netflix, ceva inedit și relaxant în pandemie.

“Mă gândeam doar la ea, în apă și pe uscat, am făcut o obsesie”

Craig Foster, regizor de documentare și naturalist din Africa de Sud, începe să facă scufundări, fără mască de oxigen, după ce își ia un an liber de la job. Devenise depresiv și nu mai avea chef să facă nimic. Se scufundă azi, se scufundă mâine și astfel întâlnește Caracatița. Acea Caracatiță. Caracatița Subiect. Îi revine brusc pofta de filmat, urmărește molusca zilnic, devine obsedat de ea, o cercetează, o întoarce pe toate fețele. Craig Foster: “Mă gândeam doar la ea, în apă și pe uscat, am făcut o obsesie. Mă întrebam la ce se gândește ea acum, ce face?”. Cât timp poate să-și țină respirația, totuși? Că nu vorbim de cada de la baie, ci de o infinită pădure de alge (locul acțiunii), în Ocean. Prea mult pentru un film de 1h 30m, cu toate tăieturile.

“Am avut pentru prima dată contact fizic”

Și, totuși, cum facem, ca pe lângă subiectul senzațional, să zguduim internetul? Îi atașăm o narațiune care să lege totul și să dea sens filmărilor. De ambalajul cadrelor subacvatice s-au ocupat regizorii Pippa Ehrich și James Weed, iar comentariul este rostit chiar de protagonist, la persoana întâi. Caracatița îl acceptă după un timp și întinde un tentacul spre neașteptatul musafir, așa cum Dumnezeu din Capela Sixtină întinde degetul ca să atingă mâna moale a lui Adam și să-i dea viață. “Am avut pentru prima dată contact fizic” spune Craig, iar animalul se întinde pe pieptul lui, suprema conectare cu lumea extraterestră din adâncuri. Frumos, cadru lăsat pe lungime, cu muzică languroasă, rețeta succesului. Uneori, molusca are cornițe, alteori piciorușe cu care merge pe fundul Oceanului, observă Craig cu uimire molipsitoare.

Rechinul Pijama smulge un tentacul din caracatiță, dar imediat îi crește altul la loc

Suferă cu adevărat când un nenorocit de rechin-pijama (numit așa pentru că are dungi) îi mănâncă lu’ aia mică un tentacul. Nevertebrata se albește, se îmbolnăvește, nu mai caută crabi, nu se mai hrănește, în timp ce prietenul ei îi aduce scoici gata desfăcute, doar, doar o pune gura pe ceva. Nu vrea. Poate și pentru că oamenii nu au nimic în comun cu caracatițele și nici măcar pisica nu mănâncă din mâna lor. Filmările au devenit virale, iar succesul a explodat după ce a scris pe Twitter Sophie Lewis, o savantă feministă, cercetător la „Centrul Alice Paul privind Genul, Sexualitatea și Femeile” de la Universitatea din Pennsylvania. A zis așa: “ Documentar defect, dar emoționant, despre un bărbat care are o relație erotică cu o caracatiță femelă”. Nu este adevărat Sophie, asta este nebunia internetului. E o exagerare. Au o relație, clar, dar nu e nimic necinstit în ea, este ca și cum te-ai indrăgosti de o râmă cu opt tentacule care stă tot timpul in apă, in timp ce te ții de nas ca să nu te sărezi la sinuzită.

Este despre o nevertebrată care nu va ști niciodată că după viața ei s-a făcut un film și acel film a luat Oscar

“Molusca are o pelerină făcută din alge, de după care mă privește ca o bătrână Doamnă”, frumoasă scriitură. Dar, să n-o mai lungesc. Filmul este un studiu oceanografic, un mesaj potrivit în pandemie pentru reîntoarcerea la măreția Naturii, un eseu marin care te face să visezi la alte lumi, una în care plutești, ești liber și auzi doar muzica balenelor. Bla, bla, bla. Este despre intimitatea vieții extraterestre, despre o caracatiță care ajunge să fie mâncată de rechinul pijama și nu de un OM. Bla, bla. Este despre o nevertebrată care nu va ști niciodată că după Viața ei s-a făcut un film și acel film a luat premiul Oscar.

Dacă nu serviți caracatiță, vă recomand “Grizzly Man” despre un om mâncat de urs

Dintre toate documentarele cu animale, nu pot să uit “Grizzly Man”, în regia lui Werner Herzog, 2005. Este despre Timothy Treadwell, un activist pentru salvarea ursuleților din America, atât de îndrăgostit de urșii grizzly, încât ajunge să fie sfâșiat, ucis și mâncat de ei. Omul a stat 13 veri în Alaska, în Parcul Național Katmai, și a filmat zi de zi interacțiunea sa cu ferocele animale. L-au decapitat, pe el și pe prietena lui, și așa se încheie filmul lui Herzog. Înveți ceva din el, ai ce să înveți. Kaput, hai cu premiul. Nu pot să uit cât de obsedat era Timothy de cameră, cum se filma singur non stop. Când găsește niște caca de ursoaică și începe să plângă, in timp ce spune că este o caca atât de proaspătă, păcat că ucidem animalele. Dacă nu știți “Grizzly Man”, trebuie să-l vedeți, mai ales pentru felul în care alege celebrul Werner Herzog să spună și să monteze șocanta poveste. Regizorul e Regele Animalelor, fie ca e vorba de urs, fie că e vorba de caracatiță cu unt.