Jurnalistul Craig Turp-Balazs, de la site-ul Emerging Europe, a călătorit pe ruta Paris-Instanbul, via Budapestea și București, cu trenul Orient Express și a povestit experiența sa într-un articol în care a consemnat și impresii din timpul celor două escale din România, la Sinaia și București. Acesta a remarcat faptul că Gara de Nord are un aspect neplăcut, porțiile de mâncare de la Caru` cu bere din București sunt mari, dar lipsite de rafinament, iar la Castelul Peleș nu erau deschise toaletele.
În trenul actual Orient Express există vagoane de dormit și vagoane-restaurant din anii 1920 și 1930, fiind perioada de glorie a trenului, atunci când Agatha Christie l-a făcut celebru folosindu-l frecvent pentru a călători între Londra și Cairo. Fiecare vagon a fost restaurat.
În prezent, compania Belmond operează versiunea sa de Orient Express pe mai multe rute, cea mai frecventă fiind cea între Paris-Veneția, călătorie de o noapte. O dată pe an, se organizează cea mai bună călătorie de lux cu trenul, incluzând un serviciu de cinci nopți de la Paris la Istanbul, de trei nopți la bordul trenului și câte una la hoteluri din Budapesta și București, a transmis News.ro.
Aceasta a fost explicația jurnalistului în deschiderea articolului: „Această călătorie emblematică de la Paris la Istanbul a fost cea pe care am avut norocul să o fac la începutul lunii iunie.”
Având în vedere că Orient Express opreşte în majoritatea locurilor de pe ruta Paris-Istanbul doar o dată pe an, sosirea sa este un eveniment. La Budapesta, în gara Nyugati, o fanfară aştepta. La Sinaia, în România, o fanfară militară. La Varna a avut loc întâmpinarea tradiţională balcanică cu pâine şi sare. La Kapikule, în Turcia, dansatori. La Istanbul, toboşari. Doar la Gara de Nord din Bucureşti nu a existat o primire oficială. Nu pot decât să presupun că românii au crezut că şi-au făcut partea lor la Sinaia.
Ajungând la Brașov, în cursul dimineții, unde a făcut o escală de două ore, Craig Turp a povestit despre o mulțime mare de oameni care s-a adunat pe peron pentru a admira Orient Express-ul, vestea sosirii sale răspândindu-se rapid în oraş.
Călătorii au făcut o cursă scurtă până la stațiunea montană Sinaia, unde trenul a fost întâmpinat cu fanfara. După acest moment, au fost conduși într-un tur al celui mai cunoscut obiectiv turistic, Castelul Peleș.
Era sărbătoare naţională în România, iar castelul era închis pentru public, dar am realizat că nimic nu se închide pentru Orient Express. Cu excepţia toaletelor de la Peleş. În timp ce personalul fusese destul de amabil să deschidă castelul pentru noi, deschiderea instalaţiilor sanitare în mod clar era peste putinţa sa.
După escala de la Sinaia, trenul Orient Express a ajuns și la Gara de Nord din București:
După ce am ajuns cu trenul la Gara de Nord de sute de ori în ultimele trei decenii, să o fac la bordul Orient Express a fost foarte special, deşi gara în sine rămâne o groapă de gunoi.
Sala sa de primire „regală” fusese deschisă special pentru noi, dar, ca să fiu perfect sincer, niciunul dintre pasageri nu a observat.
Pasagerii din Orient Express au fost cazați la Athénée Palace. Cina au luat-o la Caru’ cu Bere:
Un local la fel de istoric, care, deşi nu poate concura cu alte localuri de pe traseu (inclusiv cu trenul însuşi) când vine vorba de o masă rafinată, a compensat amplu prin cantitatea mare de mâncare.
Ajungând la destinația finală, adică Istanbul, Craig Turp trage următoarea concluzie:
Un final potrivit pentru ceea ce fusese o călătorie de neuitat, chiar dacă uşor suprarealistă.
Te-ar mai putea interesa și: