Griji, necazuri, supărări și ghicitori din autobuzele din București

06 oct. 2022
1028 Afișari
Griji, necazuri, supărări și ghicitori din autobuzele din București
Griji, necazuri, supărari și ghicitori din autobuzele din București

Dacă nu în autobuz/ tramvai/ troileibuz, unde altundeva să-ți depeni amintirile, să te plângi de ce nu-ți convine, să faci confesiuni și să pui la încercare imaginația celui de lângă tine? Pasagerii sunt mereu gata să te atragă în vortexul vieții lor. Fie că te-arăți dornic sau nu.

Îi cedez locul în autobuz unui domn uscățiv, cu cămașă băgată regulamentar în pantaloni și pălărie de pescar, care se sprijină într-o cârjă.

– Săru’ mâna, mă scuzați de deranj!

– Niciun deranj, mă grăbesc să-l asigur. 

Poate un pic cam entuziast, fiindcă se lansează în replici suplimentare:

– Mergeți departe?

– Depinde ce înțelegem prin departe, iese prompt la iveală animalul sociabil din mine.

– Da, aveți dreptate… Eu mă gândeam la ceva cum ar fi capătul liniei, dar puteți coborî mai devreme și-apoi să schimbați… Cine știe ce drum complicat… Dar sunteți tinerică, aveți toată viața înainte!

Mă scanează:

– În jur de 30?

– Mai mult.

– Aaaa, nu păreți, nu păreți!

Pare el descumpănit și gata să abandoneze conversația. Doar pare.

– Serviciu este?

– Este.

– Unul, mai multe?

– Mai multe.

– Da, da, așa-n ziua de azi, cu joburile astea! Eu am scăpat: 27 de ani de muncă, apoi infarct și două stenturi.

Nu-mi dau seama ce-ar trebui să răspund la partea asta. Omul mă simte neimpresionată și plusează:

– A, plus încă două operații și… altele!

Liniște.

– Fac drumul ăsta în fiecare zi, merg la fizioterapie la Panduri, că-s operat pe coloană.

Decid să spun ceva:

– Sănătate!

– Săru’ mâna! Și, încă o dată, mă scuzați de deranj.

Nu cred că se mai referă la partea cu scaunul.

Vorbește Lumea

În 368, o cetățeană platinată, la 30 și-un pic, își sună prietena.

– Cu cine crezi că m-am întâlnit aseară?

(Pauză).

– Hai, nu ghicești?

(Pauză)

– Uite, îți zic: e de la noi…

(Pauză)

– Cum de unde de la noi? De la noi de la țară!

(Pauză)

– Îți mai dau un indiciu: e creol!

(Pauză)

– Creol la ten, că la păr e negru!

(Pauză)

– Aoleu, ești praf! Ilie, mă!

Impresii de pe linia 302

La ora 11, doi pescari de vârsta a treia se-ntorc de pe baltă și schimbă impresii pe linia 302.

– Când eram io puști, tata dădea la știucă… Pfoai dă capu’ meu, cum e știuca la cuptor, umplută! Sau plătica… Știi ce bună e saramura de plătică? 

– O fi. Eu nu mănânc pește.

– Da’ măcar prinzi? A mușcat ceva azi?

– Am dat și la știucă… Și la caras… A prins pă dracu’!

– E apa prea caldă, bre.

– La cât de clocotită era, îi lipsea numai leușteanu’.

Confratele pescar cască ochii, clipește des de câteva ori, apoi prinde gluma. Râzând, tună admirativ concluzia, către un terț necunoscut:

– Bagabont bătrân!

O femeie urcă în 226 dând explicații furtunoase la telefon:

– A murit, normal c-a murit! Cum ce l-a omorât, mai întrebi?! Asta l-a omorât: fumatu’, supărările… Mai ales supărările: o lună a pierdut la barbut, zi de zi!

Cookies