Grădinile cu flori din fața blocurilor din București

23 mai 2022
505 Afișari
Grădinile cu flori din fața blocurilor din București
Grădină cu flori | Sursa foto: Unsplash

Sunt florile puse de către primării. Când privim spre ele, ne întrebăm cât s-a mai furat. Dar prin București sunt grădinițe ici, colo, în fața blocurilor. Eu am o asemenea grădiniță. Nu, nu ajut în niciun fel. O doamnă subțire ca o floare, cocoșată ca o floare, iubitoare ca o floare, asta face: ridică din sămânță floarea la cer.

Zambila moțată și normală. Laleaua roșie, albă. Brândușa. Frezia Ghiocelul de balta. Mărgăritarul. Begonia curgătoare. Regina nopții. Margareta. Trandafirul catarator. Kalanchoe. Panseluța. Irisul. Primula. Toate le era floarea asta de om.

Eugen Istodor: Grădinile cu flori din fața blocurilor din București
Grădină cu margarete | Sursa foto: Unsplash

Și, când se veștejește o floare, înflorește alta. E un cor pe voci. E o veștejire și o înflorire permanentă. Cocârjata femeie, scobitoarea floare trage la greblă, pune bățul ca să nu se cocârjească floarea. E un balet tăcut. Nimeni n-o vede, nimeni n-o dansează. Dar pata multicolorată din fața blocului cenușiu e-n irisul trecătorilor. Greu de văzut, dar grădina e acolo. Nu-i zi în care să n-arunc o privire, să nu binecuvântez primăvara asta mereu.

Eugen Istodor: Grădinile cu flori din fața blocurilor din București
„O doamnă subțire ca o floare, cocoșată ca o floare, iubitoare ca o floare, asta face: ridică din sămânță floarea la cer.” | Sursa foto: Unsplash
Eugen Istodor: Grădinile din fața blocurilor din București
Grădiniță cu lalele | Sursa foto: Unsplash

Când pică roșu, se ridică galbenul. Când irisul se închide, se desface trandafirul. Și măcar dacă aș fi un eco, bio om. Nu-s. Nu mă interesează eco, bio. Halesc ce-mi place. Mă prinde viața cu parizerul cel mai cel între colți, fără să-i văd eticheta, amprenta de carbon. Așa că mă bucur de ce-mi oferă peticul ăsta de pământ, înconjurat de gard de tufă.

Și nu e pe nicio pretenție, pe niciun buget, e pe sufletul, timpul unei femei devorate de ani. Acolo în flori e mâna ei. Ș pe ea o ține mâna lui Dumnezeu. E un gest discret lângă o parcare cu tone de mașini. Ce o mână pe această femeie? Nu știu. Nu m am oprit o clipă s-o cunosc. Ce o mână pe această femeie să ridice fiecare floare din țărână? Nu știu. Nu-i știu viața. Nu știu decât culorile, curcubeul floral. Nu e vedetă, nu e pe rețele. E om. E floare?

Nu știu și n-o să știu cum o cheamă. Anemona? Bujoara? Crina? Echinaceea? Galdiola? Iris? Jovellana? Laleaua? Narcisa? Orhideea? Primula? Veronica? Zambila?

Nota B365.ro: Pe unde am mai fost cu Eugen prin București:

Cookies