Grădina secretă a celui mai frumos palat neogotic din București va fi redată orașului. Cine va restaura un patrimoniu arhitectural și peisager de excepție I INTERVIU
Grădina secretă a celui mai frumos palat neogotic din București va fi redată orașului. Cine va restaura un patrimoniu arhitectural și peisager de excepție. I INTERVIU. Imagine de epocă de Franz Duschek, colorizată de Tudor Chira.
Casa Librecht-Filipescu a fost ridicată în perioada 1860-1865, după planurile arhitectului Luigi Lipizer, pentru Cezar Leopold Librecht, director al Poștelor și Telegrafului, un apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Ulterior, palatul a devenit proprietatea boierului Gheorghe Filipescu, fiul marelui ban Iordache Filipescu. Din 1947, imobilul din strada Dionisie Lupu 46 este sediul Casei Universitarilor.
Foto credit: Mihai Petre, bucurestiulmeudrag.ro.
O comoară arhitecturală și vasta sa grădină de patrimoniu vor fi reactivate
Universitatea București a organizat un concurs internațional de soluții pentru refuncționalizarea Grădinii Casei Universitarilor. Câștigătoare, o echipă de arhitecți și peisagiști din Cluj.
În competiția “Comunnity Involment”, organizată de Universitatea București (beneficiar) și Ordinul Arhitecților din România, au fost înscrise 36 de proiecte, 36 de viziuni semnate de arhitecți și peisagiști din România și țări precum: Italia, Franța, Spania, Belgia și altele.
Mai jos, interviu cu conf. dr. hab. arh. Vlad Sebastian Rusu, câștigătotul concursului de soluții, despre revitalizarea unui ansamblu arhitectural și peisager, unic în București.
Sursa imaginii: Biroul de arhitectura Vlad Sebastian Rusu.
„Grădina Casei Universitarilor a fost inaccesibilă publicului larg decenii la rând”
Această bucată de pădure aproape virgină se află chiar peste drum de Grădina Icoanei, de care o desparte doar o stradă: Arthur Verona.
Unul din cele mai bine păstrate secrete al Bucureștiului, Grădina Casei Universitarilor acoperă aproximativ 4.000 mp de junglă urbană, aferente unui monument istoric clasa A: Casa Librecht-Filipescu. (Sursa: Universitatea București).
Sursa imaginii de epocă: arhitectura-1906.ro, imagine colorizată de Tudor Chira, tudorchira.ro.
Serele istorice, cu o vechime de peste 150 de ani, vor fi integrate într-o amenajare de tip “crâng”, o pădure în miniatură ce interpretează vechile livezi dispărute
Regele Carol I, Regina și Prințul Moștenitor participau la garden-party-urile din grădina Filipescu.
În 1880, atmosfera garden-party, de pe domeniul Mareșalului Filipescu, era descrisă de faimosul cronicar monden Claymoor în ziarul L’Independence Roumanie:
Regele, Regina și Prințul Moștenitor onorau festivitatea cu prezența lor. Grațioasa Regina era îmbrăcată în alb, iar doamna Georgiana Filipescu, amfitrioana grațioasă a serii, își făcea onorurile de gazdă cu o eleganță desăvârșită, ajutată de soțul ei, un maestru al ceremoniilor și etichetei.
La apusul soarelui, Suveranii și Prințul Moștenitor își luau rămas-bun de la invitați, iar întunericul închidea ușor cortina asupra garden-party-ului.
Sursa imaginii de epocă: arhitectura-1906.ro, imagine colorizată de Tudor Chira, tudorchira.ro. Regele Carol I, Lydia și Gheorghe Filipescu pe terasa dinspre grădina casei, încadrați de două vase cu palmieri și o pergolă cu viță de Canada. Fotografie de epocă de Franz Duschek B.A.R.Regele Carol I, Lydia și Gheorghe Filipescu pe terasa dinspre grădina casei, încadrați de două vase cu palmieri și o pergolă cu viță de Canada. Fotografie de epocă de Franz Duschek B.A.R.
Cezar Librecht, spion și mâna dreaptă a lui Vodă Cuza, omul care aduna informații despre adversarii politici
Cezar Leopold Librecht, de origine belgian, a întocmit un registru detaliat al celor mai influenți oameni din lumea afacerilor și a politicii, în care nota punctele lor vulnerabile, aspirațiile personale și dedesubturile afacerilor care ar fi putut să-i expună șantajului.
Odată cu trecerea timpului, puterea lui Librecht a crescut exponențial, la fel și veniturile. Și-a cumpărat în teren în inima Bucureștiului, pe care a construit un palat impresionant, proiectat de arh. Luigi Lipizer, cu o sală de bal fastuoasă de și o grădină uriașă. (Sursa: Tudor Chira, tudorchira.ro).
În București, lui Lipizer îi sunt atribuite, cu certitudine, două imobile neogotice, existente și astăzi, propria casă din str. Stelea Spătarul 10 (1859-1862), și Casa Librecht-Filipescu (1860-1865). Prin comparații stilistice cu acestea, s-a inclus și Casa Bosianu, actualul Observator Astronomic din Parcul Carol. (Sursa: Oana Marinache, istoric de artă, arhivadearhitectură.ro).
Casa Librecht-Filipescu, arhitect Luigi Lipizer. Fotografie de Mihai Petre, bucurestiulmeudrag.ro.Casa arhitectului Luigi Lipizer din strada Stelea Spătarul. Foto credit: Sotheby’s.
“Când urmărea să seducă pe cineva sau să-l atace, Librecht îl căuta în registru”
Iată cum îl descria pe afabilul curtean Librecht, ziaristul, avocatul și politicianul Al. Candiano-Popescu.
Candiano-Popescu a participat la detronarea lui Cuza Vodă și a pus la cale faimoasa Republică de la Ploiești, eveniment descris de I.l. Caragiale în comedia „Conu’ Leonida față cu reacțiunea”.
Librecht era sufletul tuturor intrigilor, încurajatorul bacșișurilor, firul tuturor gheșefturilor. El face și desface ministere, sboară ca un fluture prin budoarele doamnelor galante, grămădite în jurul său ca musculițele în jurul unei bucăți de zahăr, acoperindu-le de favoruri pe ele și pe bărbații lor.
Librecht este încarnația cinismului și desfrâului acestui regim. S-a găsit la Librecht un registru unde erau trecute toate persoanele mai de vază din țară și fiecare avea o partidă unde erau trecute procesele sale, trebuințele, aspirațiile, slăbiciunile și metehnele sale. Acest Librecht era Carta Magna a corupției regimului lui Vodă Cuza și născocitorul infamei cărți a lui Librecht.
Sursa imaginii de epocă: arhitectura-1906.ro, imagine colorizată de Tudor Chira, tudorchira.ro. Casa Librecht-Filipescu. Fotografie de epocă de Franz Duschek.
După abdicarea forțată a domnitorului Cuza, în februarie 1866, Librecht a fost alungat din țară iar palatul a fost cumpărat de Gheorghe C. Filipescu
Clădirea cea mai arătoasă din București, pe vremea aceea, neschimbată, așa cum se vede și azi, este aceea din str. Dionisie, a fostului concesionar al poștelor și al salinelor de pe vremea domnitorului Cuza, un oarecare Librecht, azi proprietatea d-nei Filipescu, pe vremea regelui Carol I.
Despre această casă mare, spațioasă, construită în formă de cetate cu creneluri de jur împrejurul acoperișului, ce ocupă o mare porțiune de teren pe frontul străzii, în suprafață de mai bine de un pogon și cu o vegetație seculară, povesteau bătrânii acum vreo 70 de ani și a rămas o locuință istorică. (Victor Bilciurescu în “Bucureștii de ieri și azi” apud tudorchira.ro.).
Medalie de aur pentru pomii și trandafirii de pe domeniul Filipescu, al cărui grădinar era renumitul Jean Vermeullin. Sursa imaginii: Ziarul Universul, octombrie 1885, via tudorchira.ro.
“Librecht, simțindu-se proteguit de Domnitor, agonisise o avere considerabilă, de pe urma căreia construise această fastuoasă locuința”
Îmbogățirea acestuia îi înlesnise ridicarea acestui palat, amenajarea parcului și construirea unor dependințe, ce ele singure ar fi putut sluji de locuință unui gospodar înlesnit. (Victor Bilciurescu în “Bucureștii de ieri și azi” apud tudorchira.ro.).
“Despre luxul din interior se spuneau minuni: candelabre de argint masiv, statui din cel mai prețios metal, mobilă din lemn scump, importată din străinătate, perdele de stofă de rară calitate, garderobă princiară, trăsuri luxose, cai de rasă”
De la bătrânii din vremea aceea rețiu amănuntul că odată cu detronarea lui Cuza-Vodă, s-a produs și dispariția lui Librecht din țară, care fără protecția Domnitorului, n-ar mai fi putut însemna nimic. S-a lipsit de tot avutul nemișcător și a fugit peste graniță, iar casa cu tot cuprinsul ei a rămas Statului.
Contimporanii acestui monument istoric au putut să vadă interiorul acesta princiar, plătind un sfanț (80 de parale), preț de intrare impus de Stat, spre a recupera măcar în parte ceea ce jefuise fugarul din avutul țării (Victor Bilciurescu în “Bucureștii de ieri și azi” apud tudorchira.ro).
Mareșalui Curții Regale Gheorghe C. Filipescu. Fotografie de epocă apud tudorchira.ro.
“Mareșalul Filipescu, fiul marelui ban Iordache Filipescu, a fost unul din puținii cărora Majestatea Sa a binevoit să le acorde titlul “amicul său”.
Fastuoasa clădire a fost cumpărată la licitație de Gheorghe C. Filipescu, fiul marelui ban Iordache Filipescu, și de soția sa Lydia, fiica Principelui Hangeli.
Lydia Filipescu, născută Hangerli, soția mareșalului Filipescu. Fotografie de epocă apud tudorchira.ro.
Boierul Filipescu a fost adjutantul domnitorului Cuza, apoi Mareșal la curtea Principelui Carol I la 1866, post pe care îl va ocupa până în 1902, la moartea sa.
Anunț pentru vânzarea pomilor roditori din „renumita grădină Filipescu”. Sursa imaginii: Românul, noiembrie 1881, via tudorchira.ro.Grădina Casei Librecht-Filipescu. Sursa imaginii: Casa Universitarilor, pagina de facebook.
“Ansamblul se confruntă cu riscuri semnificative privind conservarea patrimoniului, într-o perioadă în care, în general, presiunile dezvoltării urbane pot compromite definitiv repere istorice importante”
Starea actuală a ansamblului reflectă o serie de probleme majore care afectează funcționalitatea, accesibilitatea și integrarea sa în viața orașului. Aceste disfuncționalități afectează caracterul acestui loc.
Lipsa intervențiilor coerente și calitative amenință nu doar integritatea fizică a sitului, ci și potențialul său uriaș de a fi reactivat ca spațiu cultural, social și educațional pentru oraș.
Situația actuală oferă însă o oportunitate rară: aceea de a regândi integral acest spațiu cu ajutorul unui proiect integrat, care să răspundă atât nevoilor și cerințelor de protejare a patrimoniului, cât și a celor de dezvoltare sustenabilă a orașului, arată OAR în prezentarea temei concursului.
Echipa, care-a câștigat concursul internațional de soluții, este formată din arhitecții Vlad Sebastian Rusu, Andra Vlădoiu, Eliza Furjes și Robert Vasile Țonea, autori principali, alături de colaboratorii în arhitectură Georgiana Condurachi, Dan Nicolae Șut și colaboratori de specialitate: peisagist Păunița Boancă și inginer Ovidiu Rusu.
Sursa imaginii: Biroul de arhitectura Vlad Sebastian Rusu.
“Proiectul câștigător prezintă o profundă înțelegere a istoriei locului”
Proiectul este bine integrat în ritualurile civice și sociale ale cartierului. Juriul a apreciat judecățile limpezi care au condus la eliberarea grădinii prin îndepărtarea adăugirilor întâmplătoare apărute în timp, atât a celor construite, cât și a celor vegetale, și prin reducerea amprentei fizice a intervențiilor constructive mai recente, a apreciat juriul.
“În cazul acestui concurs, ne-a atras în mod special oportunitatea de a reda orașului o grădină istorică valoroasă, astăzi prea puțin cunoscută și accesibilă publicului”
B365: Domnule Vlad Sebastian Rusu, din cine este compusă echipa câștigătoare, sunt tineri? Ce v-a atras la tema concursului? Cât timp ați avut la dispoziție pentru elaborarea proiectului?
Conf. dr. hab. arh. Vlad Sebastian Rusu: Echipa noastră este formată din arhitecți și peisagiști clujeni, reunind experiențe profesionale și generații diferite, dar având o preocupare comună pentru patrimoniu, spațiul public și relația dintre arhitectură și peisaj.
Participarea la concursuri de arhitectură reprezintă o preocupare constantă a biroului nostru și una dintre sursele importante ale proiectelor publice la care lucrăm de aproape 20 de ani.
Tema a fost deosebit de complexă, presupunând simultan restaurarea unui patrimoniu peisager, adaptarea acestuia la nevoile contemporane și transformarea grădinii într-un nou spațiu cultural și public pentru București. O altă provocare importantă a fost restructurarea corpurilor anexe existente, pentru a crea spații contemporane și flexibile dedicate activităților Universității, într-o relație mai atentă cu caracterul patrimonial al grădinii.
Soluția de concurs a fost elaborată în cinci săptămâni, într-un proces intens de lucru interdisciplinar, de la cercetarea istorică și analiza peisajului existent până la definirea intervențiilor arhitecturale și a strategiei ecologice.
Sursa imaginii: Biroul de arhitectura Vlad Sebastian Rusu.
“Istoria ansamblului este strâns legată de transformarea Bucureștiului modern din a doua jumătate a secolului al XIX-lea”
B365: Care este istoria acestui ansamblu de o mare importanță arhitecturală, urbanistică și peisagistică?
Arh. Vlad Sebastian Rusu: Dincolo de arhitectura sa romantică, cu influențe neogotice, una dintre marile calități ale ansamblului este relația dintre casă și vasta grădină care o înconjura.
Grădina a reprezentat de la început o componentă esențială a proprietății, un peisaj în care se îmbinau grădina de agrement, vegetația matură, elementele decorative și, în timp, o importantă componentă horticulturală, materializată inclusiv prin sere.
Ansamblul este astfel valoros nu doar din punct de vedere arhitectural, ci și urbanistic și peisagistic, păstrând memoria unei epoci în care relația dintre locuință, grădină și oraș era mult mai permeabilă decât o percepem astăzi.
După 1947, clădirea a fost destinată comunității universitare, iar astăzi provocarea este tocmai aceea de a recupera și reactiva această relație istorică dintre arhitectură, grădină și viața publică a orașului.
Sursa imaginii: Biroul de arhitectura Vlad Sebastian Rusu.
“Casa și grădina reprezintă un ansamblu patrimonial rar în București, tocmai prin relația dintre arhitectură, peisaj și vecinătăți”
B365: Ce înseamnă Casa Universitarilor și grădina sa pentru patrimoniul Bucureștiului?
Arh. Vlad Sebastian Rusu: Valoarea ansamblului nu se rezumă la clădirea-monument, ci include grădina istorică, vegetația matură, serele și memoria unei proprietăți care păstrează urmele mai multor etape ale dezvoltării orașului.
Este un exemplu important al unei forme de locuire și de construire a orașului în care casa și grădina formau un ansamblu unitar, iar limitele dintre spațiul privat și cel public erau mai permeabile.
Pentru patrimoniul Bucureștiului, miza este tocmai păstrarea acestei relații dintre monument și cadrul natural, dar și redescoperirea potențialului grădinii ca spațiu cultural și public.
Casa Universitarilor, Librecht-Filipescu în 1955. Sursa imaginii: Casa Universitarilor, pagina de facebook.Sursa: Ziarul Românul, noiembrie 1880, via tudorchira.ro.
“Credem că unul dintre cele mai importante lucruri este să înțelegem patrimoniul nu doar ca pe un obiect care trebuie conservat, ci ca pe un loc care poate fi reactivat și reintegrat în viața contemporană a orașului”
B365: În ce stare se află ansamblul?
Arh. Vlad Sebastian Rusu: Întreaga grădină se află astăzi într-o situație paradoxală: are o valoare patrimonială și peisagistică excepțională, dar o mare parte din acest potențial a rămas insuficient valorificat.
Grădina și-a pierdut parțial coerența istorică, unele dintre amenajări și clădirile anexe nu mai răspund cerințelor actuale, iar accesibilitatea publică este încă limitată.
În același timp, vegetația matură, structura istorică a grădinii și serele păstrează elemente de mare valoare, care oferă o bază extraordinară pentru restaurare și reactivare. Provocarea proiectului nu este, așadar, aceea de a inventa un loc nou, ci de a redescoperi și pune în valoare calitățile existente, adaptând ansamblul la nevoile contemporane ale Universității și ale orașului.
Sursa imaginii: Casa Universitarilor, pagina de facebook.
“Conceptul de la care am pornit este cel al „grădinii ca arhivă activă”
B365: Care este conceptul proiectului? Ce intervenții vor fi făcute, cum va arăta noua grădină a Casei Universitarilor?
Arh. Vlad Sebastian Rusu: Am privit acest loc ca pe un peisaj istoric alcătuit din mai multe straturi, în care clădirile, vegetația matură, aleile, serele, urmele fostelor amenajări și diferitele moduri în care grădina a fost folosită de-a lungul timpului spun împreună povestea locului.
Din acest motiv, proiectul nostru nu propune amenajarea unui parc nou, ci restaurarea și reactivarea unei grădini istorice.
Prima intervenție este, paradoxal, una de eliminare. Pe baza cercetării istorice, propunem îndepărtarea unor construcții și amenajări apărute în timp, care fragmentează grădina și afectează relația dintre Casa Universitarilor și peisajul său.
În felul acesta recuperăm perspectiva istorică asupra casei, deschiderea pajiștii centrale și o parte din structura inițială a aleilor. Vegetația matură valoroasă rămâne structura principală a grădinii, iar noile plantări o completează atent, fără să concureze cu monumentul.
Sursa imaginii: Biroul de arhitectura Vlad Sebastian Rusu.
“Proiectul a imaginat grădina prin trei tipuri de intervenție: de protecție, de completare și de activare”
Arh. Vlad Sebastian Rusu: Se protejează structura istorică și vegetația valoroasă; crește biodiversitatea și reziliența climatică prin pajiști noi, plantații adaptate, grădini pluviale și o mai mare diversitate a speciilor; iar în zonele care permit intervenții mai active se introduc noi utilizări culturale, educaționale și sociale.
Sursa imaginii: Biroul de arhitectura Vlad Sebastian Rusu.
“O componentă importantă este recuperarea memoriei horticole a locului”
Arh. Vlad Sebastian Rusu: Serele istorice sunt restaurate și transformate în spații flexibile pentru expoziții, conferințe și workshop-uri, fără să își piardă însă componenta vegetală.
În jurul lor sunt propuse o grădină cu caracter mai liber, cu o livadă rară, pajiști înflorite, plante aromatice și grădini comunitare. Tot aici poate funcționa un teatru de vară complet demontabil, astfel încât grădina să poată reveni, după evenimente, la configurația sa obișnuită.
Sursa imaginii: Casa Universitarilor, pagina de facebook.
“Un alt gest important este redeschiderea grădinii către oraș. Sunt propuse noi accese pietonale și relații vizuale cu spațiile învecinate, inclusiv către piațeta Bisericii Anglicane și zona Serei Eden”
Arh. Vlad Sebastian Rusu: Grădina poate deveni astfel o nouă secvență a traseului cultural care leagă strada Arthur Verona, Grădina Icoanei și Parcul Ioanid. Proiectul nu a dorit doar restaurarea unui spațiu aflat în interiorul unei incinte, ci reintegrarea lui în viața culturală și cotidiană a Bucureștiului.
În final, noua grădină nu ar trebui să pară „nouă”.
Miza proiectului este ca vizitatorul să descopere un loc în care istoria rămâne foarte prezentă, dar care poate primi firesc viața contemporană: o grădină pentru plimbare și odihnă, dar și pentru expoziții, spectacole, întâlniri, educație și activități universitare.
Sursa imaginii: Biroul de arhitectura Vlad Sebastian Rusu.Sursa imaginii: Biroul de arhitectura Vlad Sebastian Rusu.
“Patrimoniul nu este tratat ca o imagine înghețată a trecutului, ci ca un cadru viu, capabil să evolueze și să rămână relevant pentru oraș”
B365: Ce noi funcțiuni vor primi clădirile istorice? Cum vor fi transformate clădirile-anexă?
Arh. Vlad Sebastian Rusu: În cazul clădirilor istorice, principiul este acela al restaurării și al reutilizării lor prin funcțiuni compatibile cu caracterul ansamblului.
Serele istorice, de exemplu, vor fi restaurate prin eliminarea intervențiilor ulterioare incompatibile și recuperarea configurației lor spațiale și constructive inițiale.
Ele vor putea găzdui expoziții, conferințe, workshop-uri și alte activități culturale, păstrând în același timp vegetația și memoria funcțiunii horticole care le-a definit. Tocmai această suprapunere dintre plante și activitățile culturale ni s-a părut importantă pentru identitatea viitoare a locului.
În ceea ce privește clădirile-anexă existente, studiul istoric ne-a permis să diferențiem construcțiile care contribuie la valoarea ansamblului de cele apărute ulterior, fără o valoare patrimonială semnificativă.
Pentru acestea din urmă soluția propune eliminarea sau restructurarea lor, astfel încât grădina să fie eliberată de volumele care îi afectează astăzi coerența și, în același timp, să poată fi integrate funcțiunile contemporane necesare Universității.
Sursa imaginii: Biroul de arhitectura Vlad Sebastian Rusu.
“Noile construcții urmează aceeași idee de discreție și reversibilitate”
Arh. Vlad Sebastian Rusu: Restaurantul cu terasă și un nou hub de inovare, alături de celelalte corpuri necesare activităților Universității sunt concepute ca structuri ușoare, modulare și flexibile, care pot fi adaptate sau chiar îndepărtate în viitor fără a afecta patrimoniul.
Acestea vor găzdui spații pentru alimentație publică, zone de lucru, întâlnire, evenimente și activități educaționale, într-o relație cât mai directă cu grădina.
Sursa imaginii: Biroul de arhitectura Vlad Sebastian Rusu.
“Noua arhitectură nu concurează cu Casa Universitarilor și nici nu imită arhitectura istorică, ci reinterpretează, într-un limbaj contemporan, ritmul, proporțiile și mai ales relația foarte directă dintre interior și peisaj”
Arh. Vlad Sebastian Rusu: În ce privește Casa Universitarilor, aceasta își păstrează în continuare funcțiunea sa academică și de reprezentare și va beneficia de un proiect viitor separat de restaurare.
În concluzie, proiectul încearcă să stabilească o ierarhie foarte clară: clădirile istorice sunt restaurate și puse în valoare, intervențiile care alterează caracterul ansamblului sunt eliminate, iar ceea ce se adaugă prin proiect este deliberat contemporan, discret și reversibil.
B365: Care sunt următorii pași pentru procesul prin care ansamblul va deveni un model de regenerare urbană?
Arh. Vlad Sebastian Rusu: Câștigarea concursului reprezintă, de fapt, începutul unui proces mai amplu.
Următorul pas este dezvoltarea soluției de concurs într-un proiect complet, prin aprofundarea cercetării istorice, a studiilor de specialitate și a soluțiilor de arhitectură și peisaj, în dialog cu Universitatea din București, specialiștii implicați și instituțiile responsabile de protejarea patrimoniului. Fiind vorba despre un ansamblu cu o asemenea complexitate, credem că este foarte important ca fiecare etapă să păstreze coerența viziunii propuse prin concurs.
Un aspect esențial va fi și etapizarea intervențiilor. Proiectul a fost gândit astfel încât diferitele componente ale ansamblului – grădina istorică și serele, zona destinată noilor activități culturale și universitare, precum și spațiile de acces și relația cu orașul – să poată fi realizate succesiv, fără a pierde unitatea proiectului.
Sursa imaginii: Biroul de arhitectura Vlad Sebastian Rusu.
“Pentru noi, ansamblul poate deveni un model de regenerare urbană tocmai prin modul în care patrimoniul, peisajul, ecologia și noile utilizări sunt aduse împreună”
Arh. Vlad Sebastian Rusu: Nu este vorba doar despre restaurarea unei clădiri sau reamenajarea unei grădini, ci despre recuperarea unui fragment valoros de oraș și redeschiderea lui către comunitate.
Dacă acest proces va reuși să păstreze memoria locului și, în același timp, să îi ofere o viață publică și culturală contemporană, credem că Grădina Casei Universitarilor poate deveni un exemplu relevant pentru felul în care Bucureștiul își poate reactiva patrimoniul.
” Grădina secretă a Casei Librecht-Filipescu” este un episod din seria „Make Bucharest Great Again”, care vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare.
Cu o poveste pe cinste în spate, Casa Librecht – Filipescu este una dintre clădirile bucureștene care uimesc atât din punct de vedere arhitectural, cât și istoric. Aflată chiar în centrul
Ajuns la cea de-a opta ediție, Festivalul multidisciplinar UNFINISHED va avea loc în perioada 22-24 septembrie 2023 și se va desfășura în HOUSE OF IDEAS (Casa și Grădina Universitarilor) din
Joi, 29 septembrie, începe festivalul multidisciplinar UNFINISHED. Patru zile de evenimente ce vor avea loc în clădirea monument Casa Universitarilor, grădina și serele istorice, dar și Teatrul