“Gospodina”, boema restaurantelor interbelice din București, înlocuită cu cantine și bucătării de bloc. Sau cum s-a băgat partidul în farfuriile bunicilor

După instaurarea regimului comunist “democrat-popular” de inspirație sovietică, la 30 decembrie 1947, Bucureștiul cunoaște transformări radicale, structura societății și modul ei de viață fiind profund modificate.

Boieria, plăcerile culinare simandicoase, mofturile, meniurile rafinate pentru obraze subțiri, mai pe scurt stilul de viață interbelic este înfierat pentru putreziciunea și imoralitatea lui și înlocuit cu o alimentația echilibrată, uniformă, atent supravegheată de forurile înalte ale Partidul Muncitoresc Român, ulterior P.C.R.

Lanțul de bufete cu semipreparate pentru acasă “Gospodina”, directivă de partid în Bucureștiul comunist

De altfel, când ne gândim acum, la 35 de ani de la momentul de resetare “1989”, poate că mămăliga n-ar fi explodat, iar regimul comunist ar fi bine merci și azi, dacă Partidul nu s-ar fi băgat până și în bucătăriile oamenilor.

Mai jos, pe urmele “Gospodinei” în București, cu imagini inedite ale magazinelor cu autoservire și ale cantinelor, aflate în Arhiva Uniunii Arhitecților din România.

„Naționalizarea” unui mod de viață, “joie de vivre” în varianta orânduirii socialiste. Obrazul subțire pălește sub dictatura obrazului gros. Noile rețete: “salată ca la Moscova” și “roșii umplute ca la Moscova”

Apar rețetare noi publicate de Editura Consiliului Central al Sindicatelor, cum este cel din 1955, numit ”Îndrumătorul Bucătarului și Cofetarului”, pe care l-am găsit în vara lui 2025 aruncat la gunoi, pe un trotuar de pe Batiștei. Are și poze.

”Îndrumătorul” prețios este plin de rețete cu nume apetisante: tort rusesc de ciocolată, prăjitura Derdeluș, prăjitura Pionier, pilaf de orzișor, macaroane cu ficat de pasăre și sos tomat, pireu de toate felurile, mâncare de morcov, tocană națională, ghiveci național, etc.

Domurile sărăciei. În București, până la căderea regimului Ceaușescu, se construiseră deja 13 “circuri ale foamei”, cele neterminate fiind convertite după 1989 în mall-uri

Ambiția lui Gheorghe Gheorghiu-Dej de a schimba modul de viață tradițional al românilor, transformarea obiceiurilor culinare avea să fie desăvârșită de Nicolae Ceaușescu, conducătorul diabetic care a impus românilor alimentația rațională, în realitate o foame permanentizată prin directive de partid și mascată sub îndemnul “nicio masă fără pește”.

Circurile Foamei din București, numite “Complexuri Agro-Industriale”, devin cantine uriașe unde bucureștenii urmau să se ducă cu sufertașul să-și ridice porția.

După 1947, în numele binelui clasei muncitoare, birturile, cafenelele, restaurantele, băcăniile și prăvăliile sunt naționalizate și, în marea lor majoritate, transformate în cantine.

Ospătăriile populare, locantele, luxoasele restaurante ale marilor hoteluri, cu bucătari aduși de la Paris, cu bucătărie franceză, germană sau italiană sunt înlocuite de cantine cu meniuri fixe, felul 1, felul 2 și în rest “ia mai puneți pofta-n cui”.

Cantine muncitorești se deschid chiar și în somptuoasele palate care au aparținut “burghezo-moșierilor”, cum este și cazul cantinei Gospodăriei de Partid din Palatul Spayer de pe strada Batiștei

Palatul Spayer, reprezentativ pentru modul de locuire elevat și somptuos al elitelor bucureștene la sfârșit de secol al XIX-lea și început de secol XX, a fost naționalizat, și transformat în cantină și camere de locuit pentru mai multe familii.

Întreaga sa istorie, mai jos:

• Cum a făcut Gospodăria de Partid cantină din Palatul bancherului Spayer. Renaște clădirea după care se întorcea soarele Bucureștiului | Interviu cu arh. Mihai Eftenie

Naționalizarea restaurantelor din București începe în iarna anului 1947, cu localul din piața “7 Noiembrie” (fostă Domeniilor)

Se deschid, de către întreprinderi și instituții, cantine, în care se servește masa de prânz la prețuri foarte reduse.

Unele din aceste cantine ocupă, la început, localurile fostelor restaurante, altele se instalează în clădiri proprii, noi, clădite special. Cităm, în privința ultimei categorii, cantina Atelierelor C.F.R Grivița, precum și cantinele studențești din noile complexuri, construite după 23 august 1944. (Sursa: Constantin C. Giurescu în “Istoria Bucureștilor”, ed. Vremea, 2009, pg. 647).

Existau și restaurante-pensiune, la care bucureștenii puteau să-și facă abonament

Apar restaurante specializate în produse de zahana, cum e “Ciocârlia” de pe Splaiul Unirii, în produse de pescărie (“Pescarul” de pe bd. Nicolae Bălcescu), în produse lactate (bufetele de pe bd. Gheorghe Magheru, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Dinicu Golescu, str. Academiei etc.).

Apar, de asemenea, restaurante-pensiune,”Bulevard” de pe bd. N. Bălcescu, “Caraiman” pe Calea Victoriei, “Lipscani” pe strada cu același nume, în care se poate face și abonament lunar.

Se dau în folosință bufetele-expres, cu mese înalte, fără scaune, în care consumatorii, contra unui tichet, primesc direct de la standurile respective, fără intermediul ospătarilor, mâncărurile și băuturile dorite.

În magazinele-restaurant “Gospodina”, în afară de consumații pe loc, tip “expres”, se putea cumpăra, pentru acasă, mâncăruri preparate sau semipreparate.

“O inovație au fost noile “bucătării de bloc”, pregătind mâncăruri variate pentru pentru locuitorii imobilului respectiv, eventual al unui complex de blocuri”

La finele anului 1961, nu mai puțin de 951 de unități de alimentație publică- restaurante de tot felul, bufete, braserii și cofetării -, stăteau la dispoziția bucureștenilor. În deceniul al șaselea au apărut noi restaurante în noile hoteluri Intercontinental, Parc, Dorobanți etc., precum și restaurantul “Berlin” cu profil german și “Havana”, cu specialități cubaneze.

Întreprinderea de Turism, Hoteluri și Restaurante din București avea, la finele lui 1976, peste o sută de unități de alimentație publică, cu o capacitate de peste 20.000 locuri la mese. (Sursa: Constantin C. Giurescu în Istoria Bucureștilor, ed. Vremea, 2009, pagina 645).

“Gospodina” de la Sala Palatului se adresa locuitorilor blocurilor cu chicinete, cum tot aveau să se construiască

Al doilea Complex “Gospodina” din București (după cel de pe bd. Magheru, deschis în 1955), a fost inaugurat la parterul unui bloc din noua piață a Sălii Palatului R.P.R și deservea locatarii înghesuiți în apartamente mici cu bucătării de 4mp.

La începutul anilor ’60, în cinstea pregătirii Congresului al III-lea al P.M. R (cu invitat special Nikita Hrușciov, prim secretar al C.C al P.C.U.S și președinte al Consiliului de Miniștri al URSS), este ridicată Sala Palatului R.P.R, piața este sistematizată, apare cortina de blocuri din Piața Palatului Republicii și se deschide cel de-al doilea complex “Gospodina-Bufet” din București.

Apartamentele aveau suprafețe meschine (30 mp) și bucătării de 4 mp, astfel încât tovarășele locatare să nu mai gătească, ci să ia mâncare semipreparată de la “Gospodina”

I-am dedicat un material aparte acestui subiect, aici: Sala Palatului și secretele din jurul ei. O bucată din cortina de blocuri e falsă, iar fațada mimează apartamente care nu există. 3 biserici au căzut ca să fie ridicată

Printre alte probleme arzătoare, Congresul al III-lea al PMR din 1962 trasează sarcina ca până în 1965 să se amenajeze 5500 de unități comerciale în București

Începând cu 1947, oficinile regimului comunist (Scânteia, Flacăra, Informația Bucureștiului sau Scânteia Tineretului) abundă în titluri de glorie care anunță înființarea unor noi bufete, restaurante-cantină, magazine de desfacere de mobilă, încălțăminte, etc.

La 5 decembrie 1947 s-a înființat prima piață de stat, “7 Noiemebrie”, fosta piață Domenii din bd. Filantropiei.

La 18 ianuarie 1948 devin piețe de stat: Piața Amzei, cu nume nou de “30 Decembrie”, Piața Vatra Luminoasă – “Muncii”, piața Matache Măcelaru- “Ilie Pintilie”. La 27 ianuarie 1948, Piața Grivița devine “Piața Grivița Roșie”, Piața Bucureștii Noi – “16 Februarie”. (Sursa: Materiale de Istorie, “Introducerea alimentației raționale. O bibliografie a Comerțului Bucureștean 1947-1985”, de Oliver Vernescu).

La 1 noiembrie 1955 a luat ființă primul restaurant dietetic din București și din țară, “Gospodina” devine lanț de Gospodine

“Îndrumătorul Bucătarului și Cofetarului”, Editura Consiliului Central al Sindicatelor, 1955, stabilește rețetele prăjiturilor și ale preparatelor culinare. Citez din prefață:

Eforturile oamenilor muncii sunt îndreptate astăzi către realizarea Directivelor celui de-al III-lea Congres al P.M.R, care a trasat programul desăvârșirii construcției socialiste în țara noastră.

Sarcinile trasate comerțului socialist trasate de Directive privesc nemijlocit și sectorul alimentației publice, al cărui obiectiv principal constă în satisfacerea cerințelor mereu crescânde ale populației ca produse culinare și de cofetărie de bună calitate, în sortimente cât mai variate și în condițiile cele mai avantajoase.

În lumina acestor sarcini, Direcția Alimentației Publice din Ministerul Comerțului Interior a elaborat acest rețetar. Sunt 913 rețete oferite maiștrilor cofetari, patiseri și bombonieri iar volumul II conține numeroase rețete pentru mâncăruri.

În Rețetarul din 1955, remarcăm, profunzimea secțiunii “Sandvișuri”

Dacă nu știați cum se făceau “sandvișurile” în 1955, îmi fac o datorie de onoare să dau mai departe din lumina învățăturilor din Îndreptar, așa cum a fost ea tipărită pentru posteritate. Iată, de pildă, cum întocmesc “sandvișurile cu salam sau cu felii de slănină”:

Sandvișul cu salam: Se ung feliile de pâine cu unt, pe deasupra se pune câte o felie de salam, curățită de pieliță și se decorează cu felii de castraveți.

Șocant de complicată este și rețeta sandvișului cu slănină afumată. Iată cum se procedează:

Se ung feliile de pâine cu unt, deasupra se pun felii de slănină (fără șorici) și se decorează cu murături.

Alimentația rațională avea să devenită politică de stat în timpul regimului Ceaușescu.

În următorul episod al seriei de articole “Ați uitat?” vă spun istoria Circurilor Foamei, mai ales că în anul 2025, mai bine de jumătate din români regretă viața din comunism.

Ce bine se mânca altădată!