GOOGLE marchează SOLSTIŢIUL DE IARNĂ 2013 printr-un logo special

de:
21 dec. 2013
0 Afișari
GOOGLE marchează SOLSTIŢIUL DE IARNĂ 2013 printr-un logo special

Solstițiul de iarnă: Google îşi întâmpina azi utilizatorii cu un logo special, cu literele transformate într-o mănuşă încolăcită la care două mâini croşetează de zor, care sugerează pregătirea pentru anotimpul rece. Cei care vor accesa motorul de căutare vor putea afla mai multe informaţii despre Solstiţiul de Iarnă 2013 apăsând noul logo Google. 

Solstițiul de iarnă

În astronomie, se numesc solstiții cele două momente din an cînd planul determinat de centrul Soarelui și de axa de rotație a Pămîntului este perpendicular pe planul orbitei Pămîntului. În cele două momente ale anului unghiul făcut de razele soarelui cu orizontul la amiază este cel mai mare (vara) sau cel mai mic (iarna) din an. Variația acestui unghi în cursul anului se explică prin aceea că axa de rotație a Pămîntului nu este perpendiculară pe orbita lui.
În jurul datei de 21 iunie (cel mai adesea) sau 22 iunie în emisfera nordică are loc solstițiul de vară; în preajma acestei date, la trecerea meridianului, soarele se ridică deasupra orizontului la unghiul maxim, iar intervalul diurn are durata maximă. Simultan, în emisfera sudică are loc solstițiul de iarnă, cînd înălțimea soarelui deasupra orizontului și intervalul diurn sînt minime (la sud de cercul polar de sud soarele nu răsare și se află la unghiul maxim sub orizont).

Solstițiul de iarnă: În jurul datei de 21 decembrie sau 22 decembrie (cel mai adesea) se petrece fenomenul opus: are loc solstițiul de iarnă în emisfera nordică și solstițiul de vară în emisfera sudică.
Din punctul de vedere al zonelor ecuatoriale solstițiile nu pot fi numite nici „de vară” nici „de iarnă”. Atunci cînd în emisfera nordică are loc solstițiul de vară, mișcarea aparentă a soarelui văzut de pe ecuator are traiectoria cea mai nordică și, simetric, cînd are loc solstițiul de vară în emisfera sudică traiectoria soarelui atinge extrema sudică.
Denumirea de solstițiu provine din latinescul solstitium, format din sol (soare) și stitium, de la verbul sistere (a se opri, a rămîne constant; v. a sista). Spre deosebire de celelalte zile din an, cînd unghiul făcut de soare cu orizontul la trecerea meridianului se schimbă semnificativ, de la o zi la alta, la solstiții acest unghi devine staționar, din cauza inversării sensului său de variație.

Cookies