God saved din pix sau cum Firma va rămane sacră, nu vă mai nelinistiți

Tot românul care se respectă are analiza matematică în sânge și sindromul lui Asimov. Adică face psihoistorie ca-n Fundaţia după calcule originale care înghesuie cam tot ce știe sau a auzit despre fenomenele globale ca să-i rezulte evenimente viitoare. Spun viitoare pentru că citesc niște puncte de vedere care vor să lase să se înțeleagă c-au fost scrise înainte ca situaţia să se întâmple, petrecerea evenimentului doar a confirmat așteptările, și, pac - uite analiza! Concluzia e mereu aceeași: "doar proștii sunt surprinși, io știam"! Cu ducii de Sussex, mai ales.

Mă mir serios că n-a scris nimeni încă textual: „era previzibil”. Că datele necesare par la îndemână. Cel puțin The Crown de pe Netflix, două titluri de tabloide plus cum se futea Megan în „Suites”, adunat cu Diana, două, trei diagnostice psihiatrice puse de specialiștii de la The Sun și confirmate de experții de la noi, faptul că ăștia doi nu și-au deschis o spălătorie auto ca să-și peticeasca veniturile (cum am face noi, oamenii onești dar mereu neapreciati la valoarea reala), totul înmultlțit cu – știe toată lumea – bagaboanta aia de Oprah, supra istoria ultimelor conexiuni americane ale familie regale, totul la pătrat, rezulta 8 milioane de bani obtinuti in pandemie când e lumea șomeră. 

Că, na, cum să-i iei de la gura lu’ Oprah care o să vândă totu’ cu 5000000 de milioane, nu e doar nedemn, e ca și cum ţi-au băgat chiar ţie mâna în buzunar. Dacă n-ar fi luat, titlul îngroșat de cât de prost e Harry și cum i-a făcut el curu’ și mai mare încă unei negrese (după nevastă-sa) era deja cules în tipografii și gata de print. 

Savuroasă e și fulgerătoarea ultimă grijă a monarhiștilor de pretutindeni, foarte relaxați în general cu retribuirea regească și la propriu, și la figurat a familiei fanion, dar care au virat pe înfierarea proletcultistă a milionarilor aristocraţi demni de disprețul popoarelor oropsite numai când (și doar dacă!) au ceva neconform de zis.

În rest, ne punem postere cu ei pe pereți și fluturăm stegulețe cu ochii umeziți cand ne fac hatârul să se lase văzuți în caleașcă. Totul e sa zambeasca angelic și să ne îndrume virtuos din încheietură, acolo nu e teatru, e tradiţie. Aristocraţia ținută din impozite are o valoare sacrosanctă pentru națiune, cea plătită (și) din reclame e o rușine.

Dacă ar apărea și unii care și-au muncit singuri banii, nici n-ar merita menționați în asemenea prezență nobilă, acolo chiar ar fi culmea abjectului nerușinat. Mișto distincții. Când totuși tre’ să dăm prostimii ceva de pus la televizor, drepturile financiare (perfect identic obţinute) se încasează strict pe povești atent coordonate de la palat, cu Charles îmbrăcat în fairytale și Kate imitand o lady, totul supervizat de Scotland Yard și cu acordul PM-ului. Orice altceva e o conspiraţie…

Plus că noi, în general, cam știm. Știm că rasismul a fost cel mult o scăpare benignă într-o discuţie neimportantă dintre prinţi abţiguiţi, mare căcat, știe oricine, avem exact tabloul: Andrew mângâia absent o servitoare – mare brânză, și noi am face-o, suntem bărbați, ce dracu – moment în care ducele de Wales își admira unghiile, iar ducesa de Cornwall își întreba astroloaga regală ce culoare să îmbrace ca să se asorteze cu bronzul din Belize la vizita de la următorul orfelinat unde va lăcrima săgetată. Mare scofală c-au ras toți, de bucurie, firește, când au realizat că Firma se va pricopsi cu un bronzat natural! Cel mai probabil așa s-a întâmplat, cel puţin toţi analiștii sunt de acord ca n-a fost nimic intenţionat. N-avea cum! Cam pe aici e nivelul de detaliu al fabulației internaționale care vede crystal clear nevăzutul de la Buckingham. 

Capacitatea noastră de colora spaţiile goale cu imaginația potrivită ideologic e infinită. Mai ales pe teme de familie! Doamne, să ridice mâna sus cine nu e expert în prefacutele astea care păcalesc prinți capsomani, deși nu știu nici măcar varianta punk a imnului imperial? Cum, băi, Harry, n ai găsit-o la librăria de prințese unde se învață reverența, asceza și cel mai probabil ți-e rudă?

Iar când imaginația scârțâie, nu-i nicio problemă – revenim la psihoistorie. Unde se calculează exact cine e săraka asta care i-a pus-o pe faţă prostului familiei, ce urmărește ea, când a avut rujeolă, oreion și de ce a fost antrenată de Antifa ca să îngroape în uitare victoriile de la Crecy și Poitiers. Nimic nu e intamplator, follow the money, cine poate să știe mai bine cum se mișcă milioanele, dacă nu noi, ăștia cu mia de euro pe lună luată-n două tranșe.

Nota B365,ro: pe același subiect  mai avem ( 😉 ):

• de la Liviu Mihaiu – God Save The Chicks sau  The Drama Queen vs The Real Queen
• de la Tudor Dumitrașcu – Harry și Meghan din noi