ȘTIRI

Glow…dar nu prea.

Ma uitam acum pe internet si cautam o poza pentru a o atasa acestui review si am dat peste una care nu are nici cea mai mica treaba cu ceea ce vezi in “clubul” acela. Dar pana la urma am recunoscut minunatele canapele si m-am mai linistit.

Ca sa nu va plictisesc cu detalii nesemnificative despre décor si alte facilitati, voi trece direct la subiect. De genul meu, nu sunt o persoana mofturoasa si nu ma prea dau in vant dupa cluburi pompoase, pentru ca pur si simplu nu le vad rostul. Ei bine, acest “ Glow” s-ar putea incadra in categoria locatiilor din cealalta “ tabara” (inamica).

Era una din serile alea de iarna in care esti pus pe baute. Una din serile alea care incepe cu ,, iesim, da?’’ si pentru care locatia reprezinta doar un detaliu minor. Zis si facut! Eu ( domnisoara “ trebuia sa dansam”), fratele meu ( boem innascut, fotograf si vazut de cele mai multe ori pe Lipscani) si prietenul meu (alt fotograf, alt boem, alta poveste) ne primenim si ne imbracam pentru a celebra week-endul cum se cuvine. Initial trebuia sa asaltam unul dintre pub-urile pe care le frecventam de obicei, dar de data aceasta eram pusi pe fapte mari si acest lucru obliga la schimbarea locatiei. Cum eu niciodata nu castig cand vine vorba de ales locul, m-am resemnat si am inceput sa merg ca un robotel spre acel “foarte tare” club ales de fratele meu in seara aceea, (in urma jocului “ piatra-hartie-foarfece”). M-am trezit mergand spre Tineretului, ajungand intr-o curte trista si incercand sa-mi dau seama daca ceea ce vedeam in fata era intrarea sau o ghereta de-a unui “Nea’ ” bodyguard. Am bombanit eu ceva despre mersul cu tramvaiul pana acolo, despre frigul de afara si despre ,, ce naiba e asta, ma?’’ dar in cele din urma am zis sa fiu optimista si sa nu stric cheful altora. In fata, termopane. Bun.
La un moment dat am auzit si muzica infundata si m-am gandit ca nu gresisem adresa. Deja incepusem sa-mi fac sperante cat de cat si devenisem mai agreabila, probabil pentru ca nu mai umblam prin frig. Urcam scarile. ( din cate imi amintesc, unele in spirala. Urasc scarile in spirala; fetele vor fi de acord cu mine cand spun ca este cumplit sa urci scari inguste, in spirala, mai ales daca esti pe tocuri.) In sfarsit, ajungem sus, in incinta clubului, unde trona mai mult bezna decat lumina aia jucausa care sa iti dea senzatia ca te afli intr-un “ foarte tare” local. Nici n-am apucat sa-mi fac o prima impresie pentru ca trebuia sa ma tin dupa ai mei baieti intr-o vanatoare de masa si abia atunci cand m-am asezat, a fost o “ placere” grozava sa observ luminile alea verzi tip laser care, probabil ca daca ai sta mai mult timp in bataia lor, te-ai putea alege cu mari dureri ale globului ocular. Hai sa comandam! Ce sa comandam? Ai mei si-au luat bere, eu un Martini Bianco. Nu cred ca trecuse de ora 12, asa ca muzica o voi intitula ,,lalaiala house’’. Desi eu una n-as pune nici macar un elefant beat sa danseze pe acest tip de muzica “ ambientala”, se aflau acolo totusi oameni care se simteau bine. Barmanul era de treaba si incerca el sa faca ceva acolo, silindu-se el sa multumeasca pe toata lumea, dar in zadar. Dupa un sfert de ora se opreste muzica. Din senin, liniste. Dar totusi te asteptai din clipa in clipa sa auzi vocea dj-ului care iti ureaza o seara buna, te atentioneaza ca va fi o petrecere monstru, ca vor fi balonase de sapun sau tricouri ude, etc. dar in schimb, nu aveai cum sa nu fi atent la povestioara individului de la masa alaturata care gesticula cu o sticla de bere goala in mana si care din cand in cand se mai trezea sa strige ,,defectiuni tehnice! Ne-a luat muzicuta!’’. Radea numai el. Bravo Captain Obvious, ia un os!

Dupa ce te plictiseai sa-i observi pe ceilalti petrecareti, puteai sa analizezi si alte lucruri “interesante”. Podeaua (absolut odioasa), o usa, barul, mesele, peretii…si cam atat. Fratele meu nu zicea nimic, eu nici atat, iar prietenul meu incerca din cand in cand sa gesticuleze ,,hai ca nu e chiar asa de rau!’’. Nu numai ca era ,,rau’’, dar te asteptai sa porneasca imediat o manea fina!

Toata aventura noastra in clubul Glow n-a durat mai mult de 20 de minute. Am achitat bauturile si ne-am indreptat cu pas repejor spre iesire.
Stiti discotecile alea de la tara? Cu intrare 5 lei si unde poti risca sa iti primesti o sticla in cap daca e vreo incaierare prin preajma ta? Cam asa as descrie eu clubul Glow din capitala. Cu toate defectiunile lor tehnice si design-ul interior chinuit…v-as sfatui sa nu mergeti acolo decat daca doriti sa-i faceti o gluma proasta cuiva. Mai lipseau “bodyguarzii intelectuali” de la intrare cu ,,seara de matematica”si aveam tot tacamul.


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button