Ghid de bune practici de sezon în STB, plus povestea cu malacul care pocnește călătorii cu ghiozdanul

A reînceput școala. Autoritățile au fost prinse pe picior greșit, dar pe bună dreptate: așa cum spunea premierul Ciucă, „Există, din păcate, o stare prin care începerea anului de învățământ ne ia prin surprindere”. Cu toate astea, școlarii par să nu fie atât de bulversați de proaspăta realitate. Și-au umplut ghiozdanele, și-au pus pe ei uniformele sau, după caz, hainele „civile” admise de regulament și umplu cu entuziasm vehiculele STB-ului. Cele câteva stații parcurse în gașcă sunt răgazul perfect pentru cele mai proaspete bârfe. Sau pentru tăceri pline de 

🚌 O școlăriță frumoasă-frumoasă, cu părul negru-negru prins într-o coadă lungă până la talie, urcă în autobuz cu o bunică mofluză.

– Să-mi dau jos ghiozdanul?, întreabă fata.

– Lasă-l acolo.

– Dar lovesc oamenii…

– N-ai tu treabă!

Mașina e aglomerată. O stație mai târziu, bunica se bosumflă și mai rău:

– Ia uite-l și pe malacu’ ăsta, mă tot pocnește cu ghiozdanu’ lui!

Copila reia întrebarea:

– Să-l dau jos și pe-al meu?

– Ți-am zis o dată să-l lași acolo, ce mă tot bați la cap?!

Fata renunță, cu aer nedumerit. Uneori, educația se face de unul singur, împotriva „celor 7 ani de-acasă”.

🚋 În tramvaiul 25, ea și el (liceeni) discută chestii esențiale.

El: Profa mea de română nu suportă să râzi ca proasta la oră.

Ea: Haha, dacă era profa mea, cred c-o scoteam din minți!

Trei puști, de maximum 15 ani, plănuiesc ce să facă după școală: convocat restul găștii, film, suc, the usual shit.

Unul dintre ei butonează telefonul și izbucnește:

– Ia uite ce-mi scrie proasta asta, cică după ce termin cu voi să vin acasă, să-nvăț la istorie, ca să n-o fac de râs!

– Care proastă, mă?, intervine buimac unul dintre colegi.

– Maică-mea, care alta? Că nu-i ziceam așa pân-acum, da’ mă scoate din sărite! Auzi, să învăț, da’ nu ca să știu pentru mine, doar ca să n-o fac pe ea de râs, că și ea predă istorie și se cunoaște cu profa!

🚌  Pe linia 302, doi liceeni vorbesc despre cum le-a fost ziua. El o-ntreabă:

– O știi pe profa mea de chimie, nu?

– Aoleu, vrăjitoarea aia!, se înfioară ea.

– Da! Azi, la oră, i-am spus că e mai drăguță decât profa de mate. Ce crezi? N-a mai urlat la noi!

Așteaptă ca fata să-și revină din uimire și dă verdictul:

– Asta-nseamnă să fii inteligent!

🚌 Prima săptămână din noul an școlar. În autobuz, trei liceene analizează competent situația:

– Ce mișto ți-ai făcut șuvițele! 

– Aoleu, abia aștept să-mi treacă movu’ ăsta… 

– Da’ tu acum ai și altă dirigă, nu?

– Nu mai e aia de franceză, acum am una de muzică. Știi ce frumoasă e?

– Băi, lăsați prostiile! Anu’ ăsta se mai face Miss și Mister?

🚌  Linia 368.

Două pensionare discută savant despre școală. De obicei, în situația asta, se aude consacratul „Nu se mai face ca pe vremuri”, cu varianta „ca pe vremea mea”.

Am știut că e o zi specială când am auzit-o pe una dintre ele predicând, cu aerul cel mai convins din lume: „Doamnă, ascultați-mă pe mine, educația pervertește!”.

#ignoranceisbliss

Nota N365.ro: Mai multe #CroniciSTB, aici:

• Motivul dubios pentru care un constructor de avioane merge cu STB-ul prin București
• Politică, filosofie și afurisenii pe traseele STB
• Pensionarii care ne fac viața mai frumoasă, oriunde am călători în București