Gelu Colceag, vinovat nevinovat!

01 oct. 2022
240 Afișari
Gelu Colceag, vinovat nevinovat!
Radu Preda

Sunt disponibile în acest moment pe platformele de streaming două producții cu același titlu și același subiect: Scara (The Staircase). Este vorba de cazul celebru în America al unui romancier de mâna a doua (Michael Peterson) care a fost acuzat că acuzat că și-a omorât soția, varianta lui fiind că fost vorba de un accident.  

Cazul în sine nu este atât de spectaculos precum cele ale marilor criminali în serie sau cel al lui OJ Simpson, dar are o particularitate care îl face deosebit de atractiv pentru micul ecran. Întâmplarea a făcut ca tragicul eveniment din familia Peterson să se fi produs într-un moment în care o echipă de cineaști francezi căuta un caz pe baza căruia să facă un documentar despre sistemul american de justiție. Așa a luat naștere prima producție din cele două menționate (o puteți vedea pe Netflix), un melanj de documentar și reality show în 13 episoade, în care echipa de filmare a fost prezentă non-stop pe tot parcursul procesului, care s-a întins pe mai mulți ani. Niciun strop de ficțiune, personajele sunt cele reale, care își interpretează practic propriile roluri.

A doua producție, este un documentar artistic, produs de HBO, în care personajele sunt interpretate de actori (Colin Firth – în rolul lui Peterson și Toni Colette – soția acestuia), se insistă mai mult pe impactul asupra familiei și, inevitabil, apare și echipa de filmare a documentarului, ai cărei membri devin personaje active în film.

Ambele seriale pun pe o imaginară masă de disecții modul în care este înfăptuit în America actul de justiție, fiind axate, ca de altfel marea majoritate a producțiilor de gen, pe bătălia crâncenă dintre procuratură și avocații apărării, care se luptă, cu toate mijloacele, să convingă juriul de vinovăția, respectiv nevinovăția acuzatului. M-am întrebat, nu o singură dată, de ce sunt atât de puține filme de gen în care subiectul principal să fie nu dezbaterea din sala de judecată, ci cea din camera de deliberare a juriului. Unde, mai ales în cazuri controversate, au loc dezbateri captivante, date pe de o parte de nevoia stabilirii unui verdict în unanimitate, iar pe de altă parte, de faptul că jurații nu au voie să țină cont decât de probele, indiciile, mărturiile validate de judecător. De exemplu, dacă arma crimei a fost găsită în mașina acuzatului, iar ulterior în instanță apărarea dovedește că aceasta a fost găsită printr-o procedură ilegală, de exemplu fără mandat de percheziție, atunci juriul nu poate ține cont de această informație, ceea ce, trebuie să recunoaștem, e destul de complicat, pentru că oricât de obiectiv ar fi un jurat, undeva în subconștient este influențat.

Ei bine, dacă vreți să vedeți și „the dark side of the moon” a unui proces, vă recomand călduros spectacolul „Vinovat. Nevinovat” de la Teatrul Mic, în care 12 jurați, cu backround-uri foarte diverse, au de stabilit dacă un tânăr este sau nu vinovat de o crimă. Ceea ce părea o simplă formalitate, probele administrate fiind la prima vedere zdrobitoare, se transformă într-o lungă dezbatere, în care nu doar sufletul acuzatului este pus pe masa de disecție, ci și cele ale juraților, care în mod evident nu se pot detașa de propriile lor probleme, păreri, experiențe. Toate aceste lucruri sunt puse în balanță și ne este relevat aproape explicit faptul că justiția nu este același lucru cu dreptatea, iar actul de justiție presupune găsirea variantei care provoacă cele mai puține daune.

Este foarte posibil ca în multe dintre procesele cu jurați, dezbaterile acestora să fie plictisitoare, stupide sau pur și simplu neinteresante. Cazul imaginat de Gelu Colceag (dramaturgie și regizor) și Vlad Corbeanu (dramaturgie și asistent regie) este însă unul captivant din primul până în ultimul minut, fiind potențat și de interpretările foarte bune ale actorilor.

Dincolo de intriga în sine, textul oferă publicului și o altă perspectivă, cel puțin la fel de captivantă: vinovat-nevinovat nu este întotdeauna același lucru cu alb-negru, ci așa cum se întâmplă de cele mai multe ori în viața reală, între cele două cuvinte banale sunt o mulțime de griuri intermediare!

În ce mă privește, după ce am urmărit cu mare atenție dezbaterile juriului, verdictul este clar: vinovat! Și cum în teatru, doar eșecurile sunt colective, în timp ce succesul este individual, vinovat în cazul nostru este Gelu Colceag! De fapt, principalul vinovat pentru succesul unui spectacol pe care nu trebuie să-l ratați

Detalii, cronici, program și bilete – aici!

P.S. Așa cum este obiceiul la Teatrul Mic, majoritatea rolurilor sunt dublate sau chiar triplate, așa că aprecierea mea se referă doar la varianta pe care am văzut-o:

Jurat 1 (președintele juriului): Tudor Aron Istodor, 
Jurat 2 (arhitecta): Ana Bianca Popescu, 
Jurat 3 (inginerul): Vlad Logigan
Jurat 4 (antreprenorul): Viorel Cojanu
Jurat 5( medicul): Andrei Seușan
Jurat 6 (educatoarea): Irina Velcescu
Jurat 7 (actorul): Vlad Corbeanu
Jurat 8 (poștașul): Vitalie Bantaș
Jurat 9 (muncitorul): Marin Grigore, 
Jurat 10 (patroana): Mihaela Rădescu
Jurat 11 (vedeta TV): Manuela Hărăbor
Jurat 12 (taximetristul): Ovidiu Niculescu
Aprod: Petre Moraru

Nota redacției: Festivalul Național de Teatru (fnt.ro) și-a anunțat deja selecția pentru ediția din această toamnă. Veți regăsi pe listă și câteva din spectacolele recomandate de Radu:

Părinți și copii, pus de Vlad Massaci la Teatrul Național București
Tatăl, pus de Cristi Juncu la Teatrul Bulandra
Cabaret, montat de Răzvan Mazilu la Teatrul Odeon

Cookies