Gara Băneasa, simbol regal al Capitalei, e pe linie moartă. Deși are valoare uriașă, clădirea modernistă lipsește din Lista Monumentelor din București. Foto credit: Mihai Petre, bucurestiulmeudrag.ro.
Gara Băneasa, stație feroviară a întoarcerilor triumfale și a plecărilor definitive regale, asociată cu evenimente răsunătoare și ceremonii fastuoase, își pierde strălucirea și importanța.
Gara monarhilor de altădată, unică, monumentală, loc al dramelor și al speranțelor regale, a devenit gara marfarelor. Locul unde s-a scris istoria României este aproape pustiu.
Din Gara regala Băneasa au plecat pe ultimul drum, spre necropola de la Curtea de Argeș, Regina Maria și Regele Mihai I al României, iar de la Gara veche, a Mogoșoaiei, au intrat în oraș Regele Ferdinand și Regina Maria la 1 decembrie 1918, după exilul de la Iași din timpul Primului Război Mondial. Gara Băneasa, azi uitată, mustește de istorie.
Gara regală Băneasa pustie. Foto credit: Mihai Petre, bucurestiulmeudrag.ro.1937, Regele Carol al II-lea, ctitorul Gării, și Principele Moștenitor, Mihai în Gara Băneasa. Foto credit: Familia Regală a României, Royal Family of Romania.
Gara Băneasa, ctitoria lui Carol al II-lea, locul de unde regele a plecat din România pentru totdeauna, după abdicare. În prezent, edificiul istoric se degradează treptat și sigur
Construită în același timp cu Gara regală din Sinaia (1937-1938) de același arhitect, Duiliu Marcu, și o dată cu pasajul subteran de la Fântâna Miorița, Gara regală București-Băneasa a fost locul reprezentativ al primirilor şi plecărilor regelui Carol al II-lea, ale membrilor guvernului, ale familiei regale și înalților demnitari veniți la București.
După instaurarea comunismului, Gheorghe Gheorghiu-Dej a transformat gara regală în stație de protocol, iar din 2012 este folosită de Familia Regală a României, ca punct de plecare și de sosire pentru călătoriile-simbol efectuate de A.S.R Principesa Margareta cu Trenul Regal.
Foto credit: Familia Regală a României, Royal Family of Romania.
Gara regală Băneasa, simbol al Capitalei neinclus în circuitul turistic al Bucureștiului. Clădirea modernistă este unică în România și a fost proiectată în ceea ce cei din epocă numeau stilul “Carol al II-lea”
În anul 2021, arhitectul și profesorul Petru Mortu a întocmit un exhaustiv studiu istorico-arhitectural pentru înscrierea în Lista Monumentelor Istorice a Gării Regale de la Băneasa, document publicat pe platforma 112patrimoniu.ro.
Inițiativa determinării valorilor memoriale, istorice, urbanistice și arhitecturale asociate ansamblului feroviar al Gării Băneasa aparține OAR-B, idee demarată într-o prima fază în urmă cu două decenii.
Demersul a fost reluat în 2021, caracterul excepțional al ansamblului determinând reluarea pledoariei pentru protejarea monumentului modernist.
Sursa imaginii: Studiu istorico-arhitectural, realizat de prof.dr. arh. Petru Mortu.
Gara regală Băneasa, ansamblu cu mare valoare arhitecturală și urbanistică, are toate calitățile pentru înscrierea în Lista Monumentelor Istorice, grupa A- monument de valoare națională, excepțională
Arh. Petru Mortu în studiul istoric: Clădirea gării regale Băneasa este parte a unui ansamblu, fiecare parte a acestuia (Piața Gării Băneasa, Gara Mogoșoaiei, pergolele și peroanele care unesc componentele ansamblului, Fântâna Miorița, Vila Doctorului Minovici) contribuind la citirea unei imagini coerente din punct de vedere istoric, cultural, urbanistic și arhitectural.
“Gara Băneasa a fost una din cele mai importante ale orașului în perioada interbelică și în perioada comunistă, beneficiind de toată atenția autorităților”
Arh. Petru Mortu în studiul istoric: La Gara Băneasa au ajuns, întâmpinați cu înalte onoruri, monarhi ai Europei, șefi de state și de guverne, oficialități politice sau reprezentanți militari. De aici au plecat în călătorii, în vizite oficiale sau purtați de interese nebănuite regii României, președinții țării și alți conducători.
Din acest motiv, traficul de călători a fost diminuat, în unele perioade chiar interzis, pentru ca acum acesta să fie extrem de scăzut și nu din cauze politice sau de securitate, ci în principal datorită modului în care generațiile actuale se deplasează pe distanțe lungi.
Acestui fapt i se adaugă lipsa unor strategii de dezvoltare aplicabile pe termen lung. Fără îndoială, creșterea numărului de călători ce ajung sau pleacă din fosta Gara regală, organizarea unor călătorii festive spre destinații turistice sau desfășurarea unor manifestații susținute de diverse evenimente pot contribui la refacerea imaginii pe care gara o avea până nu demult.
Sursa imaginii: Mihai Petre, bucurestiulmeudrag.ro.Gara regală în comunism. Sursa imaginii: Studiu istorico-arhitectural, realizat de prof.dr. arh. Petru Mortu.
“În momentul de față, în Gara Băneasa se opresc doar câteva trenuri de persoane, activitatea fiind completată de transporturile de marfă, într-o formulă foarte apropiată de cea întâlnită la sfârșitul secolului al XIX-lea, atunci când gara era departe de liniile orașului”
Arh. Petru Mortu în studiul istoric: Deși în 2007 și 2011 Uniunea Europeană și Guvernul României au finanțat proiectul de “Reabilitare a liniei de cale ferată București-Constanța, secțiunea București Băneasa-Fundulea, intervențiile au vizat în special terasamentul, podurile și sistemele de semnalizare. Clădirile gărilor și construcțiile anexe nu au beneficiat de intervenții consistente privind conservarea/restaurarea sau reabilitarea.
“Gara regală, atât de impunătoare decenii la rând, este acum o construcție ce și-a pierdut forța și eleganța: pavaje sparte, pergole putrezite, adaosuri neinspirate, finisaje degradate”
Arh. Petru Mortu în studiul istoric: Fără discuție zona cea mai afectată este cea aflată în extremitatea estică a gării. O parte a corpului este utilizat ca locuință de persoane care au modificat volumul în acord cu propriile nevoi. Au fost adăugate structuri parazitare, s-au schimbat tâmplăriile metalice cu unele de lemn, iar zona din vecinătate a fost împrejmuită cu un gard din plasă metalică. Spre linii sunt vizibile degradări locale ale travertinului și ale placajului peronului. Imaginea generală este afectată de diverse graffiti care au apărut pe panourile peronului.
“Pergola din lemn, element de legătură între Gara regală și cea veche, a Mogoșoaiei, se află și ea într-o avansată stare de degradare”
Arh. Petru Mortu în studiul istoric: Cel mai probabil grinzile au fost înlocuite în anii ’70 ai secolului trecut, atunci când au fost refăcute porțile de acces spre peron. Timpul scurs și lipsa unor întrețineri curente au făcut ca zona inferioară a porților să fie puternic degradată. Încercările de reparare a porților, făcute de meșteri de ocazie au făcut ca intervențiile să fie unele nereușite.
Volumul principal se află într-o stare de conservare mult mai bună. La interior se păstrează cea mai mare parte a finisajelor, existând însă și aici probleme care în timp pot genera distrugeri iremediabile. Cea mai importantă dintre ele se referă la infiltrațiile apelor pluviale.
Sursa imaginii: Studiu istorico-arhitectural, realizat de prof.dr. arh. Petru Mortu.
“Lipsa etanșeității învelitorii gării, scurgerile înfundate deteriorează în mod constant lambriurile, scafele și obiectele de mobilier, această situație fiind vizibilă în special în zona “Salonului Roșu”
Arh. Petru Mortu în studiul istoric: În cele aproape opt decenii de existență, instalațiile și obiectele sanitare au suferit diverse modificări. Sistemul de aer condiționat, atât de modern la vremea inaugurării, este dezafectat, instalațiile electrice funcționează selectiv, iar o parte din obiectele sanitare au fost înlocuite cu unele noi, montate de persoane fără o pregătire solidă.
Gara Băneasa, scena dramatică a despărțirii Regelui Carol al II-lea de Mihai, fiul său. “7 septembrie 1940 – ultima zi în România a Regelui Carol al II-lea”
Istoricul Narcis Dorin Ion descrie plecarea Regelui Carol al II-lea din România, după abdicare, în volumul 4 al monumentalei lucrări “Carol al II-lea al României. Un rege Controversat”, Editura Magic Print, 2020.
Narcis Dorin Ion în volum: Regele Carol al II-lea, însoțit de fiul său Mihai și de Duduia, a plecat din reședința bucureșteană la ora 3 și jumătate noaptea, trecând printr-un oraș “liniștit, cuprins de somn”, pentru a ajunge la Gara Băneasa care avea “un aspect tragic”. Aici pe fostul suveran îl așteptau generalul David Popescu, ministrul de interne, și colonelul Nicolae Dragomir, “însărcinat de Antonescu de a mă duce până la granița”, scrie Regele în Memorii.
Sursa imaginii: “Carol al II-lea al României. Un rege Controversat”, Editura Magic Print, 2020.Sursa imaginii: Volumul 4, “Carol al II-lea al României. Un rege Controversat”, Editura Magic Print, 2020.
Băneasa, gara în care Regele Carol al II-lea s-a despărțit de “Mihăiță”, fiul pe care nu-l va mai vedea niciodată. “Când Regele Carol s-a urcat pe scara vagonului, Mihai, plângând, se ruga de tatăl său: “Nu mă lasă aici, tată, ia-mă cu tine, tată”
Ce l-a îndurerat mai mult pe rege în acele clipe a fost despărțirea de fiul și succesorul său la Tron, regele Mihai I, pe care Carol nu îl va mai vedea niciodată.
Despărțirea de Mihăiță-nota regele în Jurnal- este oribilă, parcă ar dori să mai facă un efort de a pleca și el. Au mai fost Radu, Stavăr și Rușescu, parcă singurii credincioși care își duc stăpânul la locul de adio. Cel mai trist și mai amărât este Mihăiță, căci rămâne în mâini dușmane.
Dramatismul despărțirii dintre tată și fiu este relatat și de un apropiat al celor doi, Eugeniu Buhman, care nota în Memoriile sale că “regele Mihai a însoțit pe tatăl său la gară. Când Regele Carol s-a urcat pe scara vagonului, Mihai, plângând, se ruga de tatăl său: “Nu mă lăsa aici, tată, ia-mă cu tine, tată”.
Trenul regal, încărcat cu automobile și obiecte de preț, a fost atacat de legionari
Trenul regal, alb-albastru, cu 12 vagoane, fusese fabricat în 1927-1928 de firmele italiene Ernesto Breda per Construzzioni Meccaniche din Milano și de Officine Meccaniche Reggiane din Reggio Emilia și făcuse parte, timp de mulți ani, din viața regelui, cu care se plimbase timp de un deceniu, în țara întreagă, cu prilejuri festive. (“Carol al II-lea al României. Un rege Controversat”, volumul 4, pg. 246).
Sursa imaginii: Studiu istorico-arhitectural, realizat de prof.dr. arh. Petru Mortu.
Narcis Dorin Ion în volum: De ce voiau legionarii să percheziționeze trenul regal, ne povestește Horia Sima, încercând să arunce toată răspunderea asupra generalului Antonescu, care l-ar fi chemat și i-ar fi spus:
D-le Sima, iată o chestiune urgentă pentru care te-am chemat. Regele Carol pleacă în seara asta, la ora 7, cu un tren special spre Timișoara și de acolo mai departe, spre Iugoslavia. Eu i-am garantat securitatea personală și m-am învoit ca să-și ia toate lucrurile de valoare ce le are el și doamna Lupescu.
Nu mă puteam opune, căci interesul meu și al țării era să scăpăm cât mai repede de el. Dar, cum am fost informat de la Palat, Regele a trimis să fie încărcare și vagoane cu lucruri care nu sunt ale lui, care aparțin Statului, patrimoniul național, între care și o colecție prețioasă de tablouri, în afară de aurării și argintării. A despuiat, literalmente, Palatul Regal de toate obiectele de valoare”. (“Carol al II-lea al României. Un rege Controversat”, volumul 4, pg. 250).
Dintr-un raport detaliat, datat 8 septembrie 1940, al șefului echipei de agenți care au asigurat paza convoiului regal, aflăm că la “orele 4.05, trenul a pornit spre destinație în următoarea alcătuire: locomotivă, un vagon pentru personalul de serviciu, un vagon pentru personalul suitei, un vagon al d-lui director Pavelescu de la CFR, vagonul bucătărie, vagonul sufragerie, vagonul ministerial nr. 104, un vagon de suită (Ernest Urdăreanu), vagonul regal, vagonul gărzii Palatului, vagonul cu automobile regale și un vagon de siguranță.
În timp ce legionarii trăgeau în geamurile trenului iar Carol al II-lea și Duduia s-au aruncat jos, cățelușa Pussy s-a așezat peste Rege “ca și când ar fi voit să mă acopere cu trupșorul ei”
Narcis Dorin Ion în volum: Trenul nu a oprit în nicio gară, iar în gara din Timișoara a fost atacat de legionari înarmați, “la un moment dat au răsunat câteva împușcături izolate și zgomotul produs de geamuri sparte și lovituri de gloanțe în pereții exteriori ai vagoanelor. Unul dintre ofițeri a strigat: “Culcați”, iar cei aflați în compartimentul vagonului ministerial au căutat adăpost contra gloanțelor cari pătrundeau prin geamuri”.
Atacul legionar este descris, în tot dramatismul lui, chiar de Regele Carol al II-lea:
Cât am putut, am baricadat peretele cabinei și fereastra, iar cu Duduia ne-am culcat pe jos. Când focurile au fost mai vii, Pussy, cățelușa noastră atât de iubită, s-a așezat peste mine ca și când ar fi voit să mă acopere cu trupșorul ei. Uf, am trecut cu numai câteva ferestre sparte, dar cea din cabina mea a rămas neatinsă. (“Carol al II-lea al României. Un rege Controversat”, volumul 4, pg. 256).
Astfel, rapid și nu tocmai onorabil, urmărit de legionari fanatici, își încheia domnia Carol al II-lea, cel mai controversat rege al României.
Vizavi de Gara Băneasa se află Vila cu Clopoței, reședința doctorului Nicolae Minovici, monumentul făcând parte din același ansamblu urbanistic. Foto credit: muzeuldefotografie.ro.
Vizavi de Gara Băneasa se află Vila cu Clopoței, reședința doctorului Nicolae Minovici, monumentul făcând parte din același ansamblu urbanistic. La începutul secolului XX, zona era stăpânită de lupi
Arh. Petru Mortu în studiul istoric: Vizavi de gară, în 1905-1906, doctorul Nicolae Minovici își construiește o casă pe un teren generos apelând la arhitectul Cristofi Cerchez, Vila cu clopoței fiind o clădire reper a arhitecturii bucureștene și a curentului neoromânesc.
Izolată de restul locuințelor, vila “era păzită de șase câini mari ciobănești, atât în contra hoților, cât și a lupilor înfometați, care uneori, în iernile foarte grele, porneau în ceată din pădurile înconjurătoare înspre oraș, și cu care câinii, câte o dată, dădeau lupte năprasnice” (Cincinat Sfințescu, “Urbanizarea comunei Băneasa (Planul de Sistematizare)” în Urbanismul, nr. 7-8, 1932, apud arh. Petru Mortu).
În perioada interbelică modernizarea zonei începe să capete amploare. Construirea Gării Regale, asanarea lacurilor Colentinei și organizarea după 1935 a expozițiilor “Luna Bucureștilor” în Parcul Herăstrău, amenajarea Muzeului Național al Satului au determinat modificări semnificative, conturându-se un puternic caracter de reprezentare, la nivel local și național.
La început a fost Gara Mogoșoaia, clădire distinctă, inaugurată în 1886 și refăcută după proiectarea Gării regale, în 1938
Arh. Petru Mortu în studiul istoric: Gara Mogoșoaia și Pantelimon au fost inaugurate în 17 noiembrie 1886 și pentru construirea acestora au fost utilizate proiectele tip folosite de concesionarii străini, modelul ales în cazul gării Mogoșoaia a fost preluat de la companiile reprezentate de britanicul G. B. Crawley și francezul Leon Guilloux, cei care finalizaseră cu câțiva ani în urmă linia Ploiești-Predeal.
Construcția rectangulară era caracterizată de un vestibul generos amplasat central, acesta fiind folosit și de pasagerii vagoanelor clasei a III-a atunci când erau nevoiți să aștepte venirea trenului. Pentru vagoanele claselor I și a II-a sălile de așteptare, mai mici, erau orientate spre peron fiind flancate de două coridoare.
1 decembrie 1918, Gara Mogoșoaiei. În prim plan apar M. S Regele Ferdinand, M.S Regina Maria și generalul Henri Mathias Berthelot. Sursa: Biblioteca Academiei Române , Colecții Speciale, Cabinetul de Stampe, AF I 193.
La 1 decembrie 1918, în vechea Gară a Mogoșoaiei au ajuns Regele Ferdinand și Regina Maria, întorși din exil
Arh. Petru Mortu în studiul istoric: Exteriorul gării de la Mogoșoaia este cunoscut din fotografiile făcute cu ocazia zilei de 1 decembrie 1918 de locotenent colonelul N. Drosso, comandant al Palatului Regal. Deși imaginile se concentrează asupra convoiului regal, una din ele surprinde fațada gării orientată spre oraș.
Aceasta este simetrică, fiind încadrată de două decroșuri evidențiate de frontoane triunghiulare. Austeritatea decorului arhitectural este dublată de cea a finisajelor, fiind preferată cărămida aparentă. Toate golurile sunt terminate cu arce aplatizată. Această modalitate de rezolvare a golurilor împreună cu utilizarea cărămizii aparente pe suprafețe mari vor deveni constante ale arhitecturii feroviare românești.
Arh. Petru Mortu în studiul istoric: Legătura facilă cu Șoseaua Kiseleff, arteră reprezentativă a orașului pe care ușor se putea ajunge la Palatul Kiseleff (Șoseaua Kiseleff no 13-15) sau la reședința consacrată a regalității din Piața Regele Carol a făcut ca importanța Gării Mogoșoaiei să crească, de aici venind sau plecând în țară sau străinătate reprezentanții României, capete încoronate, președinți, miniștri sau alte oficialități, participanți la evenimente de importantă națională și internațională.
Astfel, la 1 decembrie 1918, într-o atmosferă de sărbătoare, își fac intrarea în capitală unități ale armatei române și franceze în fruntea cărora se află Regele Ferdinand, prințul moștenitor, regina Maria și generalul Berthelot. Patru ani mai târziu, pe 16 octombrie 1922 ajunge în gara Mogoșoaia trenul regal care aducea în capitală pe proaspăt încoronații regi ai României Mari și înaltele oficialități participante la evenimentul de la Alba-Iulia. Ziarul Universul descrie în pagini ample evenimentul:
Dela Gara Mogoșoaia pe unde Suveranii Românilor vor ajunge în București, și până în Piața Victoriei, de-a lungul Șoselei Kiseleff, e un tunel de steaguri, verdeață și flori. Începând de la orele 5 dimineața au început să sosească rând pe rând drapelele, trupele, miniștrii, misiunile străine și corpul diplomatic. La orele 10 fix, un șuierat lung de mașină vestește mulțimii sosirea trenului regal.
Muzica intonează “Imnul regal” iar întreaga suflare este îndreptată spre trenul regal care apare încărcat cu falduri tricolore și ghirlande de brad cu flori.
Trenul oprindu-se, descind din vagon M.S Regele având în mână buzduganul oferit de cetățenii Capitalei. La descinderea din vagon Suveranul a primit raportul trupelor dat de către generalul Jitianu, comandantul paradei. În urmă descind pe rând M.S Regina, într-o splendidă toaletă de mătase galbenă îmbrăcată cu o mantie de purpură cu aur, M.S Regina Elisabeta a Greciei, foarte slabă sprijinindu-se într-un baston, M.S Regina Maria a Iugoslaviei, A.S.R Principesa moștenitoare Elena, Principesa Irina a Greciei, A.S.R Principesa Ileana și Principii Carol și Nicolae.
1926, extinderea Bucureștiului până la gara Mogoșoaiei. În perioada interbelică municipalitatea a dezvoltat numeroase proiecte care au avut în prim plan axul generat de Șoseaua Kiseleff
Arh. Petru Mortu în studiul istoric: Legile votate în 1910, 1912 și 1913 privind amenajarea Parcului Național încep să prindă contur, acesta fiind destinat “cu deosebire pentru concursuri hipice, jocuri naționale, exerciții sportive, expoziții agrare și alte asemenea”. În același timp, în 1926 limita teritoriului administrativ al orașului, care atunci se oprea în apropierea Arcului de Triumf, este extinsă până la Gara Mogoșoaiei. Zona verde a orașului definită în Regulamentul de Construcții Și Alinieri din 1928 și confirmată în Planul Director de Sistematizare din 1935 începe să-și definească formele.
Sunt făcute exproprieri, se asanează lacurile, se inaugurează Parcul Național Carol al II-lea (azi parcul Regele Mihai I) și Muzeul Satului Românesc.
De-a lungul șoselei sunt realizate diverse amenajări, unele devenind repere ale capitalei. Se finalizează lucrările la Arcul de Triumf, se amenajează piața din fața Vilei Minovici, se termină lucrările la Fântână Miorița, sunt refăcute pavajele, împrejmuirile și plantațiile de aliniament.
Aceste investiții, cele mai multe făcute în timpul primariatului lui Alexandru G. Donescu, au fost inaugurate cu prilejul deschiderii expoziției anuale Luna Bucureștilor, bucurându-se de un suport politic și financiar constant.
În acest context, Gara Mogoșoaia devine un obiectiv cu un potențial uriaș. Legăturile feroviare cu toate zonele țării, amenajările realizate de municipalitate de-a lungul Șoselei Kiseleff, apropierea față de reședințele monarhice, de aeroport și de sediile instituțiilor importante au constituit motivele construirii în imediată apropiere a vechii gări a unei stații destinate familiilor regale și înaltelor oficialități ajunse în capitală României. Intenția autorităților era de a restructura întreaga zona, astfel încât aceasta să răspundă obiectivelor formulate.
Piața Gării Băneasa și Fântâna Miorița, parte a ansamblului “Gara regală Băneasa”
Arh. Petru Mortu în studiul istoric: Intervenții importante în zonă se fac cu ocazia Lunii Bucureștilor din 1936. Cu acest prilej Șoseaua Băneasa (București-Ploiești) va fi lărgită și rectificată, fiind inaugurate Parcul Carol al II-lea, Fântâna Miorița și pasajul de cale ferată. Amenajarea rondului și a fântânii din fața casei doctorului Nicolae Minovici a fost făcută de arhitectul Octav Doicescu, șeful Direcției Lucrărilor Noi, departament din cadrul primăriei care se ocupă de marile proiecte urbanistice și arhitecturale gestionate de primărie.
Fântâna realizată din piatră extrasă din carierele Dobrogei este caracterizată de două ziduri paralele, înalte de aproximativ 3 m, separate de o curbă din beton în care sunt prinse tuburile de apă. Panourile verticale sunt decorate cu mozaicuri inspoirate din balada Miorița, operă a Miliței Petrașcu.
Arh. Petru Mortu în studiul istoric: Demararea lucrărilor pentru realizarea Gării regale “Mogoșoaia” este confirmată de cererea pentru eliberarea autorizației de construire depusă la Primăria sectorului 1 Galben în 6 noiembrie 1936 de directorul general CFR. Autorizația eliberată în 14 mai 1937 propunea reconfigurarea zonei aducând detalii legate de sistematizarea rondului din jurul Fântânii Miorița, a piațetelor din fața celor două gări (gara veche și cea nou propusă), a străzii Micșunele (actuală Tipografilor), și a Fundăturii Menuetului.
Sursa imaginii: Studiu istorico-arhitectural, realizat de prof.dr. arh. Petru Mortu.
Compoziția ansamblului feroviar este generată de două volume, articulate de orizontală peronului, în parte acoperit. Corpul principal (170 mp) este definit de salonul oficial și, simetric față de acesta, sunt zonele destinate “aghiotanților” și “siguranței”.
Zona centrală se evidențiază printr-o înălțime crescută și o amplă suprafață vitrată cuprinsă într-un volum finisat cu piatră.
Sursa imaginii: Studiu istorico-arhitectural, realizat de prof.dr. arh. Petru Mortu.
“Deasupra intrărilor Gării Băneasa, dinspre piață și peron, erau poziționate însemnele regale (ale monarhiei și al lui Carol al II-lea), realizate din bronz“
Pentru acoperirea spațiului central, cu o deschidere de 7,64 m și o înălțime liberă de 7, 70 m era propus un planșeu casetat din beton armat. Spre piață se propunea o copertină amplă sprijinită pe stâlpi care să ferească de intemperii oficialitățile care ajungeau în gară.
Cel de-al doilea volum (55mp) se găsea spre capătul de est al peronului și este destinat personalului CFR și gărzii regale. Legătură între cele două volume se face cu ajutorul unui peron acoperit, ritmat de stâlpi și protejat de o copertină generoasă. Soluția propusă este rezultatul a multiple variante făcute de Duiliu Marcu împreună cu arh. Nicolae Nedelescu și echipa de arhitecți ai CFR.
Sursa imaginii: Studiu istorico-arhitectural, realizat de prof.dr. arh. Petru Mortu.
“La interior, holul central domină întreagă compoziție, fiind caracterizat de ample suprafețe vitrate, dispuse pe fațadele de nord și sud (calea ferată și Fântâna Miorița”
Arh. Petru Mortu în studiul istoric: În cartea coordonată de inginerul Ion Macovei, “1930-1940. Un deceniu de realizări CFR”, se poate remarca imaginea unui panou decorativ intitulat “Regele și poporul său”, autorii acestuia fiind comandorul Dimitrie Știubei și Olga Greceanu. Poziția exactă a picturii nu a fost identificată cu precizie, dar este posibil că ea să fi fost amplasată în holul central.
Sursa imaginii: Studiu istorico-arhitectural, realizat de prof.dr. arh. Petru Mortu.
“Fără îndoială, ansamblul Gării regale de la Băneasa conține valori istorice memoriale, urbanistice și arhitecturale unice ce merită să fie protejate, astfel încât pierderea acestora sau diminuarea drastică a valorilor existente să nu devină o opțiune”
Arh. Petru Mortu în studiul istoric: Gara regală de la Băneasa este o construcție unicat, asocierea cu familia regală contribuind la alegerea unor rezolvări tehnice și funcționale de primă mărime. Structura planului corpului central urmărește principii ale simetriei, excentricitatea ansamblului fiind dată de prezența volumului destinat personalului CFR. Structura este din beton armat, o soluție care a permis o înălțime și o deschidere suficientă pentru salonul oficial. Gara are o valoare foarte mare pentru o epocă istorică, un autor și un stil.
Ansamblul Gării regale este reprezentativ pentru sfârșitul perioadei interbelice, pentru formele promovate de arhitectul Duiliu Marcu, în care valențele unghiului drept, simetria și asimetria, verticalitatea și orizontalitatea alături de liniile drepte, subliniază un limbaj caracteristic perioadei și autorului.
Întregul ansamblu se poate înscrie în ceea ce contemporanii numeau “stil Carol al II-lea”, amintind între aceștia pe arhitecții Petre Antonescu sau I. D. Enescu.
Sursa imaginii: Studiu istorico-arhitectural, realizat de prof.dr. arh. Petru Mortu.
“Arhitectura propusă de arhitectul Duiliu Marcu urmărește monumentalitatea, linii de forță, formele pure eliminate de detalii inutile într-o formulă care poate trimite la arhitectura europeană a anilor de la sfârșitul perioadei interbelice”
De asemenea, Gara regală are o valoare foarte mare în ceea ce privește semnificația sa pentru o anumită arie istorico-geografică. Plastica arhitecturală a fațadelor și a interioarelor, componentele artistice, toate au o valoare foarte mare.
În concluzia studiului arhitectural-istoric se arată: „Având în vedere art 12, alin. (1), litera c al Ordinului nr. 2260 din 18.04.2008, Gara regală de la Băneasa are toate calitățile pentru înscrierea în Lista Monumentelor Istorice, grupa A – monument de valoare națională, excepțională”.
Foto: OAR-B.
„Gara regală Băneasa” este un episod din seria „Make Bucharest Great Again”, care vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici: