FOTO | Iarna în București, pe Magheru, așa cum nu o s-o mai vedem prea curând. Zăpada era peste tot, chiar și pe „borcanul” în care stătea milițianul

Sintagma-perlă a unui fost primar al Bucureștiului, „Iarna nu-i ca vara”, își pierde de la an la an însemnătatea pare-se, lunile de iarnă fiind mai degrabă un fel de toamnă mai friguroasă. De zăpadă în zilele de Crăciun sau de Revelion nici nu mai îndrăznim să vorbim, se pare că „fuse și se duse” acest lux. Așa că ne-am uitat în arhive, ca să ne amintim cum arată mormanele de zăpadă prin București, mai exact pe Magheru anului 1969.

Când te uiți afară și vezi că vremea din București de Sărbători se anunță iar a fi parcă de un octombrie puțin mai rece și la fel de ud și dezamăgitor începi să te gândești cu ușoară nostalgie la momentele de incompetență ale autorităților de acum mai bine de 10 ani. Cum în fiecare an eram „prinși cu pantalonii în vine” de prima ninsoare, sau de a doua, sau de a treia… Și cum parcă mereu era cel mai șocant și neașteptat lucru că în decembrie sau în ianuarie vedeai ninsoare, sau zăpadă.

Bulevardul Magheru, cu mai multă zăpadă decât a văzut în ultimii trei ani (și decât va vedea în următorii trei probabil)

Ei bine, ca să facem haz de necaz în continuare, acum chiar e șocant și neașteptat să ningă în București. Să vezi ca în imaginile de mai jos din arhiva Agerpres: zăpadă peste tot, pe blocuri, pe balcoane, pe reclame, pe mașini, pe trotuare, absolut peste tot unde vezi cu ochii.

Când vezi cadre de genul parcă intri altfel în spiritul sărbătorilor de iarnă, al Crăciunului mai ales, deoarece nu prea îți vine pofta de împodobit brad, de cântat colinde sau de mers la cumpărături de cadouri dacă afară e frig, înnorat și mereu umed sau plouă de parcă e final de octombrie/început de noiembrie.

Bine, poate sunt și minusuri, de exemplu, așteptatul autobuzelor, să nu mai vorbim despre urcatul sau coborâtul din ele, mai ales când era aglomerație mare.

Poate vă întrebați ce e în poza de mai sus. Nu, domnul din „insuliță” nu vrea să vă vândă nimic. E un polițist, și „chestia” în care stă se numește „borcan” în termeni populari. Acestea erau un fel de cabine cilindrice unde milițienii stăteau când aveau misiunea de a schimba culoarea semafoarelor, deoarece asta s-a întâmplat manual în București preț de circa două decenii, din anii 1950 până cel târziu spre jumătatea anilor 1970.