DE SIMTIT/DE INSPIRATGOOD LIVING

Gagicile din Bucureștiul interbelic ar leșina la metrou dacă ar vedea cum e moda de azi. De la Greta Garbo, la Shakira: unde puteți să admirați outfiturile de acum o sută de ani

Plouă în week-end în București, iar de luni o să ningă, vor fi trei zile de ninsori, așa că dacă nu v-ați pus în plan să sărbătoriți din nou Crăciunul, cu zăpadă de asta dată, va dau o idee: să mergeți la Palatul Șuțu (Bulevardul Brătianu, numărul 2) să vedeți expoziția “Modă în Bucureștiul interbelic”. Să vedeți cum se îmbrăcau gagicile din Micul Paris, ce emancipate erau, cât de extravagante, cât de rafinat și de sexy o ardeau. Vorbim de gagicile pricopsite, cu mămici și cu tătici bogați care le aduceau de la Paris cele mai fine țoale și cele mai crețe idei de vestimentație. Că în rest, România pitorească mînca din blide de lut ars și se imbraca numai în ie, și pe cîmp, și la hora. O expoziție fabuloasă, spectaculos alcătuită pentru oricine este interesat de viață urbană a Bucureștiului, și în special de modă, care nu este altceva decât o oglindă a vieții de zi cu zi.

Dacă o fată elegant îmbrăcată din Bucureștiul interbelic ar avea posibilitatea să trăiască astăzi măcar un sfert de ora la metrou, la Apărătorii Patriei, s-ar cruci și ar fugi mâncind pămîntul, s-ar ciupi numai să se trezească din coșmar. Ar vedea fete tinere cu măști, cu gecuțe și blugi rupți, cu pantaloni yoga, blugi mulați și colanți. Fete provocator intolite, Shakira, fete de oraș arogante, fete din viitor, distopie curată.

Expoziția de modă interbelică de la Palatul Șuțu ne arată alte gusturi, alte glasuri, alte încăperi. Sunt etalate laolaltă costume femeiești și bărbătești din perioada anilor 20, 30, 40, accesorii vestimentare, ansambluri decorative interioare, imagini după fotografii de personaje și ale orașului, arhitectură, străzile și bulevardele orașului, birturile și terasele, mobilier, cristal, porțelan, care împodobeau interioarele caselor bucureștene. Astfel, putem recompune o imagine a Bucureștiului pe care moda o transmite ca un mesager elegant și discret.

Fetele arătau ca scoase din cutie (o cutie de la Paris), iar băieții ca Rudolf Valentino

Erau vremuri pașnice, orașul se bucura de transformări urbane profunde, exista un avânt arhitectural și cultural fără precedent. În primul rîâd, doamnele nu ieșeau îmbrăcate pe stradă oricum și cum o fi. Haina însemna poziție socială, stil de viață, good living, prestigiu, carte de vizită.

Erau vremuri în care pe Calea Victoriei găseai un pălărier sau un croitor la tot pasul, renumiți erau designerii Nelu Mihăileanu și Djabulov, cei care, deși copiau moda pariziană, rămâneau originali. În vogă erau fustele clopot, rochiile din materiale pastelate, fine, până la genunchi, rochii cu spate decoltat peste care aruncai o blană de astrahan, sau orice alt animal cu blană mai găseai prin casă, se purtau șiraguri de perle lungi și bijuterii scumpe. Cât despre freze, trebuia să fii tunsă scurt, bob sau buclat, e perioada în care apare ondulatorul dar și cabinetele de înfrumusețare care îți ofereau servicii nemaipomenite : “massage facial, epilatiunea pielii, îndepărtarea punctelor negre”.

Bulevardul Elisebate, un mare multiplex cinematografic, locul unde îți etalai ținutele

Așa se face că în oraș întâlneai numai dame bine în fuste de dantelă, cu pălăriuțe și umbrelute, tunse scurt, cu sânii strânși, toate dorindu-și să semene măcar puțin cu Greta Garbo. Bărbații își doreau să fie Rudolf Valentino și purtau la șuete și promenadă smochinguri din stofă, cu gulere și revere ascuțite, sau smoching fără coadă de rândunică, la care tipii ăștia asortau pălării de paie. Cu toții își omorau timpul prin cafenele, cofetării și nenumăratele cinematografe de pe Bulevardul Elisabeta, un fel de multiplex cinematografic, cu săli de proiecție aflate în clădiri cu arhitectură impozantă. Erau oameni care își doreau să fie văzuți. Erau bucureștenii prosperi, dinamici, activi care trăiau timpuri interesante și înfloritoare.

“La începutul anilor 20, bulevardul Elisabeta devine un fel de Broadway bucuresten. Aici erau înșirate una lîngă altă marile săli de cinematograf, unele existente și astăzi. Cu fațade impozante, cu reclame luminoase și panouri uriașe pictate, aceste cinematografe prezentau filme americane în premieră, în care jucau marii actori ai vremeii- Chaplin, Stan și Bran, Greta Garbo, Rudolf Valentino, Pola Negri și Gloria Swanson” ( Alexandru Ofrim, Străzi vechi din Bucureștiul de azi, Humanitas, 2011).

Fetele purtau pălării gen cască militară și visau numai emancipare

Moda care s-a răspândit larg în anii 20 era simplă și practică, folosind cu precădere producția industrială de serie. Datorită costumației reduse și croielilor simple ale rochiilor, care puteau fi lucrate în casă, diferențele sociale erau mai puțin vizibile decît până atunci.

Atributele feminine erau mascate intenționat: tunsoarea a la garconne, croiala dreapă, fără pense, cordonul pe șolduri, pentru a nu fi marcată talia. Pălăria mică acoperea tot părul, uneori chiar și fruntea, și semăna cu o cască militară.

Erau preferate rochia sac sau fustă și bluza, drepte, fără talie, cu cordon pe șolduri, cu mineci lungi sau deloc. Se foloseau suporturi textile ușoare, suple, precum jerseul, flanelul, mătasea artificială, ieftină, lavabilă, ușoară”, Dr Maria-Camlia-ene, curator al expoziției, expert în costum și accesorii vestimentare, șef Birou Istorie Bucureșteană, MMB.

Hai, vedeți și voi expoziția, mai ales că e plină de colecții de fotografii, cărți poștale și clișee cinematografice, o amintire vie a vieții frenetice de altadata din București.


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button