Eroii noștri de astăzi n-au nevoie de prezentare. Gabriela era prezentatoare de știri și, apoi, a trecut, în politică. În numele binelui pe care-l poate face. Apogeul îl reprezintă mandatul de primar al Bucureștiului și, bineînțeles, ministerul Familiei. Florentin are parcursul omului care rezistă intemperiilor. Marinar, o viață, iată-l intrând în lumea politică. Întâi în domeniul Protecției Consumatorului, apoi, ca Primar al orașului Voluntari. Dragostea lor fulgerătoare a fost mereu așezată sub sceptrul preaputernicului Dumnezeu.
Firea locuind în Pipera Voluntari, teritoriul păstorit de Florentin în calitate de primar. Încă îndoliată, Gabriela este invitată, repetat, prin SMS, de către Florentin să viziteze împreună Catedrala din Voluntari.
Ținându-se mână, într-o emisiune TV Gabriela își amintește: “Am primit un SMS «Mi-ar face plăcere să vă arăt catedrala, pentru că avem o schelă adusă de lucrătorii din Austria şi se poate merge pe catedrală doar câteva zile. Pe urmă nu mai există această posibilitate». Şi eu i-am scris politicos: «Mulţumesc pentru invitaţie, mă voi gândi, vă dau un semn». El nu ştia că eu am frică de înălţime. După moartea tatălui lui, la înmormântarea căruia am fost împreună cu prietena mea Ligia, cam la o săptămână a trimis un alt SMS să-mi spună că se vor lua schelele. Şi, sensibilizată de ceea ce i se întâmplase, nu l-am mai refuzat. M-am dus, în cele din urmă, dar nici acum nu ştiu cum de am urcat!”
Biserica din Voluntari (neterminată nici astăzi) are 3.400 de metri pătrați și un volum de 40 de mii de metri cubi. Clopotele au fost turnate la fabrica Grassmayr, din Austria, și au o greutate de aproximativ cinci tone.
Cei doi urcă spre Dumnezeu. Ca doi ctitori. Și lui Dumnezeu îi place acest drum printre schele și macarale. Dumnezeu, iată, dă puterea de a trece peste “răul de înălțime”. Mai mult, Gabriela trece peste depresia post-deces a soțului. Da, conform tratamentelor post depresie, aceasta are nevoie de șocuri pentru a fi alungată.
E o lume clădită pentru Domnie lungă pe pământ. Se văd banii, se vede truda de a-i arăta cu orice preț. Aici, s-a trăit în păcat, foarte puțin însă:
„Puteam să rămânem prieteni o perioadă de timp. Dar după ce am făcut dragoste, simţeam nevoia apăsată de-a nu mai trăi în păcat, aşa că la două săptămâni după aceea ne-am căsătorit. Voiam să fie totul curat, cu voia lui Dumnezeu, dar voiam să facem totul în mare secret. Nu voiam să o judece pe Albinuţa.” asta o spune primarul din Voluntari.
Cunoașterea biblică aduce mintea de pe urmă urgent. Acte prenupțiale și căsătorie. Rămâne o remușcare că totul s-a făcut prea în pripă, după câteva luni de la dispariția soțului Firea. Dragostea este oarbă. Și să nu se uite că Florentin, al doilea soț, îl cunoștea pe primul soț, Răzvan, Gabriela va păstra mereu inelul de logodnă de la Firea. Este și aici semn de cumpătare și maturitate.
Gabriela Firea, care avea studii cum se cade, liceu și ASE, n-a clipit, a dat vina pe vremuri și dușmani. Și-a apărat soțul Florentin, cum orice soție creștină ar face-o.
Și el Florentin, cum altfel, s-a purtat ca un adevărat soț creștin: i-a dăruit cei mai buni angajați-slujbași ai săi și a urcat-o într-o mașină cu girofar. În fiecare zi, astfel, Gabriela umbla protejată de grija soțului. Nicio zi lăsată de la Dumnezeu la Primăria Capitalei, n-a fost fără pavăza lui Florentin de la Voluntari. Trecerea cu girofar prin aglomerația de mașini de multe ori a fost asemuită cu trecerea prințeselor prin locuri primejdioase, precum păduri pline de sălbăticiuni și oameni defecți, loviți de o soartă Doamne ferește! A fost dragoste? Este dragoste? Da. Oricât am crede și am comenta, acești oameni se iubesc.
Cui să încredințezi facerea de bine ca ea să nu devină, cum românește se spune, înjurătură de mamă. Și Gabriela și Florentin se gândesc că bravă ar fi săvârșirea lor pe pământ și mare ar fi recompensa făcută Domnului, de-n parohia lor, împărăția lor, ar înființa niște centre prin care să fie îngrijiți oamenii fără rude, ai nimănui. Și încredințați că fapta lor e bună, uite își numesc șoferul, sora și prietena a bună înainte stătători ai afacerii, E bine? E bine! Florentin e preocupat cu lucruri mărețe la Voluntari. Nu, nu cu asfaltarea Piperei, cu canalizarea și desfundarea budelor. Nu. Cu finalizarea Catedralei Domnului din Voluntari. Gabriela face zilnic drumul la Minister. Este ministrul familiei, n-are timp să privească spre bătrânii internați în azile. Ambii n-au timp de meschinării, de antipatisme, de murdăria bătrănilor, de exploatarea lor nemiloasă. Vorbesc cu oameni foarte importanți, Dumnezeu, miniștrii. Sunt oameni cu milă. Căsătoriți ca să nu stea în Păcat, iată-i păcătuind fără vină. Șoferul care o ducea pe Gabriela cu girofar, ferind-o de lumea mundană, se ocupă de același lucru și acum. Îi stoarce de măduvă și de ultimul sfanț pe bătrâni. Aici bine se potrivesc cuvintele astea spuse între porumbei:
“Florentin are acea calitate umană de a nu invada sufletul persoanei, dar totuși să lase o amintire de neșters. Consider că așa ne-a fost scris, acesta a fost destinul, eu văduvă, el divorțat și să începem o viață nouă împreună. Și acum ne întrebăm de foarte multe ori cum s-a întâmplat.”
Ei cred că dușmanii invidioși pe dragostea lor nu lasă diavolii în pace. Păi, ce să creadă? Că Dumnezeu i-a pedepsit? Nu. Cei doi au fost la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului Sirianca din Ghighiu: „Icoana parcă te priveste din fiecare colț al mănăstirii, iar toți cei care îngenunchează in fata ei si se roaga cu credinta, cu siguranță vor fi sprijiniți de Iisus Hristos, prin rugaciunile primite de Maica Domnului”
Iar de ziua ei, Florentin i-a oferit un florilegiu de cuvinte:
“La mulți ani, sotia mea Gabriela – Albinuța! Îți doresc să ai sănătate de fier, putere de muncă de granit, inima de aur și suflet de clestar! Să nu uiți că noi te așteptăm seara cu multă iubire acasă. Și că nimic pe lume nu merită sacrificiile pe care le faci tu.”
Ca adevărați îndrăgostiți creștini, stau departe de ce-i urât, de cei răi. Stau acasă, unde icoanele le grăiesc. Afară, dușmanii complotează. Dumnezeu e martor!