Fugiiiiți, a început ieri războiul! Sunăm la 112 și returnăm portofelul

Vă mai aduceți aminte când a fost ultima mare plictiseală? Fără urgia unei pandemii, fără amenințarea războiului, fără amenințarea schimbării climatice, a unei iminente crizei economice (a doua), fără măcar o amenințare, fără vreo isterie națională sau mondială? O perioadă de-aia în care să întrebăm „Și-acum, ce mai facem!?” La dolce vita. La vita e bella. Nu mai există demult așa ceva..

Nu putem evalua, însă, cât de mult din portocala medicală a pandemiei a fost fake. Încă.

Pentru că studiile psihosociologice spun că, în momente de criză, aproximativ 70-75 % dintre oameni cred orice variantă oficială. Asta fiind premisa, orice fel de putere poate avea confortul fie de a ne minți, fie de a ne îndruma ca niște orbi care nu vor niște ochelari chiar dacă nu mai văd așa bine ca n tinerețe. 

Ultimul fake de pomina absurdistanului în care am trăit rămâne o mostră locală, a unuia dintre „clericii apocalipsei” : 

“Radu Țincu spulberă studiile care arată că omicron dă forme ușoare: Nu sunt valabile în țara noastră!” 

Nu, fraților! La gena daco-ortodoxă și la turma de medievali bisericoși, dă forme mai grave ca la alții. Tipică abordare pentru autorasiști cu self-esteem-ul sub nivelul mării. La noi, că, nah, tot ADN-ul este cel mai important, omicronul e altfel. Ar fi mai rău al nostru decât la belgienii, belgieni. Fals. 

Genul programului „Viața dăunează grav sănătății”. Rămâne să vedem, după resetul general, partea fake a pandemiei pentru un „after party” al libertăților călcate in picioare. 

Ce-i mai mică și mai mică decât garsoniera unșpemetrică?

Păi, mai rău decât propaganda mecanică medicală este propaganda de război. Vorba lui Georges Clemenceau : „Niciodată nu se minte atât de mult ca înaintea unor alegeri, în timpul unui război sau după o vânătoare” 

Războiul ăla care n-a început miercuri, deși era sigur miercuri, dar s-a amânat până când tac toți puțin din gură. Foarte puțin au avut voie la televizor dacă nu au fost  din propaganda aia oficială care vrea tancuri pe străzi și steaguri pe străzi, pentru că doar niște sânge adevărat ii mai poate excita in balamucul românesc. Propaganda aia care n-a făcut armata și nici nu a avut mașinuțe când era mică. Aia care nu ne zice nimic, nu numai că nu știe nimic, dar care face zgomot ca o nevastă de interlop peste care au venit mascații. 

După logica bulgărească: Ce este este, ce nu este nu este, războiul va începe mai degrabă când vrea el decât când vrem noi, vitejii de pe rețele. Într-o logică foarte simplă: Rusia nu vrea Ucraina în NATO. Iar NATO vrea în Ucraina. Până când se hotărăsc părțile, rușii și-au dezvăluit arsenalul unor intenții, coaiele și pistolul. Estimp, vecinii fac galerie pro sau contra la granițe. Genul programului: Te iubesc, dar nu pe tine.

Nu e foarte complicat de lămurit o chestiune geopolitică în care rușii i-au prins pe americani mai slăbiți intern și extern ca niciodată. Și în care rușii nu-și iartă psihanlaitic slăbiciunea destrămării URSS, unde care americanii au fost cei care au sunat trâmbițele și și-au declarat adversarii învinși. Acum rușii țin să le o plătească.

Rusia anunţă că îşi retrage o parte din forţele de la graniţa cu Ucraina, însă guvernul de la Kiev rămâne sceptic în condiţiile în care peste 100.000 de soldaţi încă sunt masaţi, scrie BBC. 

Unităţile militare din diviziile de Sud şi de Vest şi-au încheiat misiunile şi au început să se îmbarce să fie relocate. Unităţile separate se vor deplasa ca parte dintr-un convoi militar. Un număr de exerciții de luptă au fost organizate conform planului, a spus Igor Konashenkov, purtătorul de cuvânt al ministerului Apărării din Rusia.…

Cât despre ambasadorul Rusiei la UE, omul a trecut-o deja pe miștouri. A ținut să ne anunțe cu același rânjet de jder care te privește în ochi :

 „Miercurea aceasta nu va avea loc nici un atac. Războaiele din Europa rareori încep într-o zi de miercuri”. 

Nu cred să fi existat un moment în care jurnalismul să fie atât de jenant propagandistic precum a fost cel de ieri, miercuri. 

Vorba lui Edward Snowden – da, ăla fugit la ruși, ca să nu pățească ca Julien Assange:  

„Nothing More Grotesque Than a Media Pushing for War”  

Ba mai mult, afișele de campanie ale lui Macron au început deja să anunțe pacea în lume pentru că a fost micul Napoleon la masa aia de 7 metri în fața lui Putin la care a refuzat testul PCR rusesc din motive de furt adeneic. Poate încă nu v-ați prins cine are campanie electorală…Olalala, merci Franța pentru că ne-ați economisit motorina de la Deveselu! Nu ne plătiți acuma și facturile, silvuple!!?

Un lucru e cert: mai există un război, acela pe care televiziunile îl duc pentru ratingul național. 

Și poate mă repet, dar nu există ceva mai etnobotanic ca propaganda de război la prelipcenii din vale și tudorii din deal. Poveștile cu rușii cei răi și americanii cei buni sunt la fel de infantil grețoase ca și acelea cu americanii cei răi și rușii cei buni.

Numai că războaiele moderne nu se mai duc după modelul “Infanteria noastră trage în ei, Infanteria lor trage în noi”.

Acum, războaiele se duc făcând țările țintă mai puțin locuibile și aducând proștii la putere. E un război care a început de peste 20 de ani și în care suntem parcă de-o viață. Se duce de către cei cu pensii speciale cu facturi, restricții, datorii, oug-uri și cu toți idioții utili fricilor care înlesnesc orice fel de manipulare publică. Este un război româno-român care este dus de psihopați contra depresaților. Care alungă de ceva vreme lumea din țară și face viața mai grea psihologic decât orice alt deranj la vecinii cu războaie preincălzite la teve.

Iată ce spunea un vestit jurnalist de front, in persoana lui Walter Cronkite: 

“War itself is, of course, a form of madness. It’s hardly a civilized pursuit. It’s amazing how we spend so much time inventing devices to kill each other and so little time working one how to achieve peace.2”.

Ați auzit așa ceva prin gura vreunuia dintre jurnaliștii noștri însetați de stări de urgență sau necesitate care-și justifică atașamentul, leafa și băgarea in seamă precum badigardul de la Mega sau Petrică din piesa de reeducat tâmpițeii “Petrică și Lupul”!? 

În România ne confruntăm cu niște daci pe steroizi: toată lumea vrea înarmare și latră prin gardul vecinilor pentru a-și dovedi patriotismul urii cele de toate zilele. Trist, foarte trist este războiul nostru rece din caloriferele ipocriziei noastre. După modelul „Dacă Partidul trebuie să mintă, să mințim și noi, tovarăși!”. Pentru că jurnalism nu este. Pentru că jurnalismul este ceva pe care alții nu-l vor publicat în ruptul capului. Orice altceva este „public relations”.

PS: Între timp, peste ocean…