Frumusețea fără vârstă a palatului mediteranean din strada Zambaccian. A fost reședința lui Sergiu Nicolaescu și devenit motiv de dispută după moartea lui | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
Frumusețea fără vârstă a palatului mediteranean din str. Zambaccian, București, fosta reședință a lui Sergiu Nicolaescu. Regizorul a tras cu tunul în Mănăstirea Văcărești. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
Pe strada Muzeul Zambaccian, la nr.19 (fostă Căpitan Demetriade – Parcelarea Mornand), arh. Gheorghe Simotta proiecta, în anul 1938, unul dintre cele mai frumoase imobile de factură mediteraneană din portofoliul său remarcabil.
Impunătorul palat (S+P+2E), a aparținut inginerului Vasiliu și a fost reședința regizorului Sergiu Nicolaescu încă din timpul comunismului și până la finalul vieții sale, când soția sa l-a scos la vânzare pentru suma de aproape un milion de euro, cu mențiunea că se poate cumpăra și cu bitcoin.
Despre arhitectura și istoria unui imobil interbelic de o rară frumusețe, proiectat de arh. Gh. Simotta în faimoasa Parcelare Mornand, interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu.
Foto credit: Mădălin Ghigeanu.
Palatul a fost reședința regizorului Sergiu Nicolaescu. După moartea sa, a devenit motiv de dispută
Palatul din strada Muzeul Zambaccian, nr. 19 (fostă căpitan Demetriade), reprezintă un proiect foarte puțin cunoscut al arh. Gheorghe Simotta. Înconjurată de alte monumente de arhitectură în stil mediteranean, cum este Muzeul Krikor Zambaccian, clădirea cu două etaje și mansardă locuibilă a fost proiectată cu câte un singur apartament de 5 camere pe fiecare nivel, identice. Imobilul de la nr. 19 a fost reședința regizorului Sergiu Nicolaescu, apoi, după moartea sa, a devenit motiv de dispută între soția regizorului, Dana Nicolaescu, și sora acestuia, Iolanda Nicolaescu.
Fațada colț. Foto credit: arh. Mădălin Ghigeanu.
Sergiu Nicolaescu a transformat Mănastirea Văcărești în decor viu pentru scene de război, în timpul filmărilor la “Noi, cei din linia întâi”
Cu o carieră impresionantă de peste 60 de filme, în care a fost regizor, scenarist sau actor, Sergiu Nicolaescu a fost și unul dintre “actorii” Revoluției din anul 1989. Prolificul cineast va rămâne însă și în istoria nescrisă a devastării patrimoniului de arhitectură al României: a fost regizorul care a tras cu tunul și aruncătoarele de flăcări în Mănăstirea Văcărești. Sergiu Nicolaescu a transformat ctitoria domnitorului Nicolae Mavrocordat în decor viu pentru scene de război, în timpul filmărilor la “Noi, cei din linia întâi”.
Prolificul cineast va rămâne, însă, și în istoria nescrisă a devastării patrimoniului de arhitectură al României, drept regizorul care a tras cu tunul și aruncătoarele de flăcări în Mănăstirea Văcărești.Mănastirea Văcarești în timpul demolării, anul 1985. Foto credit: Fototeca online a Ortodoxiei Românești, ziarul Lumina.
Mănăstirea Văcărești, “cea mai izbutită ctitorie ortodoxă din părțile de răsărit ale Europei” (G. M. Cantacuzino), a fost demolată la sfârșitul anului 1985, din ordinul lui Nicolae Ceaușescu
În luna martie 1985, profesorul Panait I. Panait, director al Muzeului de Istorie și Artă al Municipiului București, sesiza forurile superioare de partid și Studioul Buftea că, în timpul filmărilor conduse de Sergiu Nicolaescu, au fost aduse grave avarii monumentului istoric Văcărești. În memoriu se menționa faptul că în monumentul istoric s-au folosit aruncătoare de flăcări, petarde, tancuri și tunuri.
În ultimul său interviu, acordat pentru TVR în februarie 2012, Sergiu Nicolaescu afirma cu mândrie că a promovat biserica în filmele sale, fără să menționeze niciun moment scenele de război filmate la Mănăstirea Văcărești. “Eu am introdus biserica în filmul românesc. În “Mihai Viteazul”, încoronarea lui Mihai Viteazul este în biserică. Este prima dată când s-a văzut o biserică filmată; în Mihai Viteazul este filmată o slujbă acolo”.
B365.ro: Mădălin Ghigeanu, cum a ajuns vila proiectată de arh. Gheorghe Simotta în proprietatea regizorului Sergiu Nicolaescu?
Arh. Mădălin Ghigeanu: Este greu de știut cu exactitate. După unele surse, Sergiu Nicolaescu a ocupat numai apartamentul de la etajul 2, după altele, ar fi stăpânit întreagă clădire. Cert este că a locuit într-un apartament de 212 mp, însă Sergiu Nicolaescu sunt convins că și-ar fi putut permite întreaga casă. O să rămână în istorie nu doar pentru participarea la distrugerea Mănăstirii Văcărești. Pentru același film, “Noi, cei din linia întâi”, Sergiu Nicolaescu a distrus și castelul de la Izvorul Ampoiului (Zlatna, Apuseni), fosta reședință de vară a renumitului prim-ministru interbelic Ion Gigurtu. În timpul filmărilor, castelul a fost incendiat, ramele ferestrelor au fost îmbrăcate cu vată, impregnate cu motorină și li s-a dat foc. Scenele din partea finală a filmului surprind un așa zis “asediu” al armatei române asupra castelului “ocupat” de naziști, iar clădirea a fost măcelărită.
“Sergiu Nicolaescu a răstălmăcit adevărul istoric în mod grosolan de fiecare dată când a avut ocazia”
Arh. Mădălin Ghigeanu: De altfel, în “Noi, cei din linia întâi” nu vezi decât distrugeri și realizezi cu groază că toate acele lucruri sunt filmări pe viu. Vezi live distrugerea unor monumente importante ale culturii române, ceea ce este inimaginabil. Oricât de mult ar fi contribuit la dezvoltarea cinematografiei, oricâte filme a făcut, păcatele pe care și le-a făcut Sergiu Nicolaescu prin aceste orori nu o să i le șteargă nimeni.Toate filmele lui Sergiu Nicolaescu sunt niște minciuni istorice. Toată copilăria mea am văzut filmele lui cu turci, iar când veneau turcii peste noi, strigau ca apucații:Ilerii, Ilerii ! După Sergiu Nicolaescu ar trebui să înțelegem că musulmanii și-au schimbat strigătul de luptă ‘Allahu Akbar’, abia după 11 septembrie…. Cât despre filmele cu legionari și comisarul Modovan, ele sunt de-a dreptul amuzante, Sergiu Nicolaescu a răstălmăcit adevărul istoric în mod grosolan de fiecare dată când a avut ocazia.
Interior Palatul din Zambaccian. Foto: Agenție imobiliară.
“Arh. Gh. Simotta poate fi considerat primul arhitect ce rezonează la moda stilului mediteranean”
B365.ro: Îl putem considera pe arh. Gh. Simotta drept reprezentant de seamă al stilului de arhitectură mediteranean?
Arh. Mădălin Ghigeanu: Pe arh. Gheorghe Simotta (1891-1979) îl putem considera, în aceeași măsură, arhitect, pictor, grafician, dar și dascăl al Școlii Românești de Arhitectură, mentor spiritual, punându-și amprenta pe generații întregi de arhitecți. Poate fi considerat primul arhitect ce rezonează la moda stilului mediteranean. El a abordat așa-numitul stil hispanic-mediteraneean, un hibrid atemporal al arhitecturilor mediteraneene, preferat de o parte a clientelei sale, tributară modei de atunci. A realizat clădiri reprezentative pentru acest stil: Oficiul Farmaceutic din strada Pitar Moș nr. 6, Imobilulul Zoe Orescu situat la intersecția bd. Dacia cu str. Mihai Eminescu, Muzeul de Artă din Râmnicu Vâlcea ( fosta casă Simian împreună cu arh. Nicolae Lupu), Casa din str. Varșovia nr. 7.
„Pe arh. Gheorghe Simotta (1891-1979) îl putem considera, în aceeași măsură, arhitect, pictor, grafician”. Lucrare semnată de arh. Gh. Simotta. Foto credit: Identitate, Arhitecți pentru Cartierul Arhitecților.
Strada Atena, nr. 20, imobil semnat de arh. Gh. Simotta. Fotografie de epocă.Strada Dionisie Lupu, imobil semnat de arh. Gh. Simotta. Fotografie de epocă.Sf. Constantin nr. 9, arh. Gh. Simotta. Foto credit: Dosar de autorizare, Arhiva PMB, fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu.
“Toată strada Demetriade, fosta stradă A, este un adevărat muzeu de lucrări de arhitectură realizate în stil mediteranean”
B365. ro: Cine a fost inginerul Vasiliu, proprietarul palatului din strada Muzeul Zambaccian?
Arh. Mădălin Ghigeanu: Nu știm nimic despre biografia lui dar, în orice caz, inginerul Vasiliu a fost un personaj important, un om bogat, pentru că și-a putut permite să cumpere un teren în faimoasa Parcelare Mornand. Pe această stradă, observăm că palatul proiectat de arh. Gh. Simotta se învecina la vest cu proprietatea lui Ion Carp, un imobil în stil mediteranean proiectat de arh. Alexandru Zaharia, iar mai încolo de proprietatea Carp era vila Angelei Mornand, proprietara și dezvoltatoarea întregii zone, proiect realizat de catre arh. G. M. Cantacuzino.
Peste drum se va realiza, peste 10 ani, faimosul muzeu Krikor Zambaccian, proiect semnat de arh. Dori Galin Golingher. Deci, toată strada Demetriade, fosta stradă A, este un adevărat muzeu de lucrări de arhitectură realizate în stil mediteranean. Aici îi găsim și pe arhitecții Tiberiu Niga, Nicu Georgescu, iar puțin mai încolo a existat opera arh. Paul Emil Miclescu, clădirea din str. Zambaccian nr. 15 care a fost demolată abominabil în anul 2015, deși se afla în Zonă Construită Protejată. Toată zona este plină de opere de factură meditereaneană.
Fotografie de epocă realizata în anul 1940. De la stânga la dreapta: Vila Angelei Mornand, proiectul arh. G.M. Cantacuzino. A doua casă este proprietatea Ion Carp (arh. Alexandru Zaharia), iar a treia, proprietatea inginerului Vasiliu, arh. Gh. Simotta.
Gh. Simotta este arhitectul care a realizat prima casă din București în stil mediteranean, chiar reședința lui din Aleea Patriarhiei, nr. 15
B365.ro: De ce îl considerați pe arh. Gh. Simotta printre primii arhitecți care au rezonat cu stilul mediteranean?
Arh. Mădălin Ghigeanu: Este arhitectul care a realizat prima casă din București în stil mediteranean, chiar reședința lui din Aleea Patriarhiei, nr. 15, proiect demarat încă din anul 1923, dar terminat abia în anul 1930. Practic, Gh. Simotta este primul arhitect care a rezonat cu moda vremii impusă de către beneficiari. Faptul că arh. Gh. Simotta își contruiește acest imobil mediteranean pentru sine, va deschide drumul pentru mulți arhitecți.
Casa arh. Gheorghe Simotta din str. Aleea Patriarhiei, nr. 15. Fotografie de epocă.
B365.ro: Ați studiat dosarul de urmărire al arh. Gh. Simotta din arhiva CNSAS.
Arh. Mădălin Ghigeanu: Arh. Gh. Simotta a avut nu doar un dosar de urmărire, ci 3. Autobiografia lui este scrisă de mâna lui si se află în arhiva CNSAS. Arh. Gh. Simotta s-a născut în comuna Vlaho-Clisura din Macedonia, în anul 1891, în Imperiul Otoman, comună care, după războiul balcanic din anul 1912, a fost anexată Greciei. Tatăl său, Ioan Simotta, era meseriaș croitor, a fost nevoit să ia “traista pribegiei” și s-a stabilit la Belgrad unde a și murit. Gh. Simotta avea atunci doar 4 ani. Gh. Simotta a venit în București în toamna anului 1910 unde, pe bază de examen, a intrat la Școala Superioară de Arhitectură și a obținut diploma de arhitect în anul 1916. Lucrează ca arhitect-diplomat la birourile profesorilor arhitecți Petre Antonescu și I. Pompilian. Între 1923 și 1942 realizează cca. 130 de clădiri în București și în provincie. În anii 1929 și 1930 participă la două expoziții de arhitectură și artă decorativă. A fost profesor al Catedrei de desen ornamental la Facultatea de Arhitectură și nu a făcut parte din niciun partid politic.
Arhitect Gheorghe Simotta.
“Arh. Gh. Simotta era și un împătimit călător, a vizitat toată Europa și, mai ales zona ce ne interesează pentru arhitectura de tip mediteranean, sudul european”
Arh. Mădălin Ghigeanu: Arh. Gh. Simotta a avut o cultură și o educație foarte elevate, era un foarte bun pictor, un foarte bun grafician. Avea o educație serioasă ce îi va da o mare coerență și coeziune în gândire. S-au păstrat mai multe desene, lucrări de grafică și pictură semnate de Gh. Simotta. Era și un împătimit călător, a vizitat toată Europa și, mai ales zona ce ne interesează pentru arhirectura de tip mediteranean, sudul european; Italia, Spania, Grecia, Turcia. A făcut un stagiu de pregătire în Italia. Interesant este că în anii ’70, când toată lumea era închisă în case și nu putea să călătorească, arh. Gh. Simotta, împreună cu câțiva prieteni, reușea să plece din țară, deși știa că este urmărit pas cu pas de Securitate. Telefonul îi era ascultat non stop, știa acest lucru și, totuși, reușea să călătorească foarte mult. Era îndrăgostit de lumea și de arhitectura sud-europeană.
„Gheorghe Simotta face o mențiune unică (pe care nu o mai regăsim la alți arhitecți), prin enumerarea meșterilor constructori, a pietrarilor, dulgherilor, cât și a inginerilor cu care a coloborat”
Arh. Mădălin Ghigeanu: În memoriile sale, cuprinse parțial în cadrul volumului “Arhitect Gheorghe Simotta”, volum îngrijit de Irina Patrulius, editura Simetria 2003, arhitectul Gheorghe Simotta face o mențiune unică (pe care nu o mai regăsim la alți arhitecți), prin enumerarea meșterilor constructori, a pietrarilor, dulgherilor, cât și a inginerilor cu care a coloborat. Cu o generozitate demnă, recunoaște contribuțiile acestora, cât și schimbul real de experiență de șantier pe care l-a avut cu acești oameni excepționali, dar complet necunoscuți în marea majoritate a cazurilor. Astfel, putem cunoaște azi atât numele lor, cât și impresiile pe care le-au lăsat acești meșteri, realizatori ai operelor de factură Mediteraneană. Arh. Gheorghe Simotta îi va enumeră, mai întâi ca fiind cei mai iscusiți, pe italieni, specialiști în cioplitul pietrei și al marmurei, în stuccomarmură, în lucrări de bronz, specialiști în executarea fațadelor. Urmează germanii, specializați in ipsoserie și piatră artificială și, nu în ultimul rând, faimoșii zidari din Bolintin, cu o tradiție profesională păstrată până în ziua de azi.
Fațada principală, Palatul din str. Zambaccian. Dosar de autorizare, fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu, Arhiva PMBFațade laterale, Dosar de autorizare, Arhiva PMB. Foto credit: arh. Mădălin Ghigeanu.
“Este un proiect foarte frumos proporționat, având către stradă living, birou și dining, toate comunicând liber”
Arh. Mădălin Ghigeanu: Este un proiect puțin cunoscut al arh. Gh. Simotta și consider că este una dintre cele mai frumoase clădiri mediteraneene din București. Deși este o construcție destul de mare, înaltă, descoperim un volum foarte reușit compus, care se integrează foarte bine în zonă. Imobilul de colț marcheză un capăt de perspectivă și a avut două variante. Într-o primă varianta, proprietarul cere o clădire cu volum extins pe toată suprafața terenului, după care se va răzgândi, iar Simotta va realiza un imobil cu subsol, parter, două nivele și mansardă locuibilă, cu câte un apartament generos de 5 camere pe fiecare nivel.
Plan etaj 1 șI 2. Dosar de autorizare fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu, Arhiva PMB.Plan mansardă. Dosar de autorizare fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu, Arhiva PMB.Plan parter. Dosar de autorizare fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu, Arhiva PMB.
Este un proiect foarte frumos proporționat, având către stradă living, birou și dining, toate comunicând liber. Zona de noapte este orientată către nord, separată și despărțită de dining de o bucătărie. Deci, există o separare funcțională foarte bine făcută. Îl compar cu alte proiecte mai puțin reușite, însă acesta este chiar unul dintre cele mai reușite proiecte de tip mediteraneean din București. Fațada marchează colțul continuu și, deși nu este atât de echilibrată, accentuează verticalitatea pe colț și tratează la nivelul parterului cu arcade în plin cintru; o latură are 3 arcade, cealaltă are 2. Etajul 1 este continuat cu arcade în plin cintru de tip mediteranean foarte frumos trasate.
Plan subsol. Dosar de autorizare fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu, Arhiva PMB.Plan de situație, Parcul Mornand. Dosar de autorizare, fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu, Arhiva PMB.Foto credit: arh. Mădălin Ghigeanu.
„Cred că ar trebui să ne despărțim pentru totdeauna (atât față de trecut, dar mai ales pentru viitor) de sintagma ‘așa au fost vremurile'”
Arh. Mădălin Ghigeanu: Cred că în Romania, după 1990, ne-am obișnuit în plan mental colectiv cu expresia ‘a furat, dar a și făcut‘, iertând pe bandă rulantă păcatele multora. Pe timpul studenției mai ne gratulam reciproc și cu expresia ‘capul pătrat, sabia nu-l taie‘, uitând că toleranța față de un păcat devine un adevărat act de complicitate. A conștientizat Sergiu Nicolaescu faptul că face niste lucruri abominabile? Mai mult ca sigur. Cine studiază atent cu alți ochi filmul în cauză (Noi, cei din linia întâi) va găsi la momentul 1.36.35, atunci când un militar român este găsit de către camarazi cu ranița plină de obiecte luate din casele (chipurile budapestane), că acesta raspunde jenat: Nu e păcat ca atâtea lucruri de folos din casele distruse să se risipească?. Cine are de înțeles, înțelege. Cred că ar trebui să ne despărțim pentru totdeauna (atât față de trecut, dar mai ales pentru viitor ) de sintagma ‘așa au fost vremurile‘.
Foto credit: arh. Mădălin Ghigeanu.
„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare, moderne, revoluționare. Ce am mai scris se află aici: