​​Frumos la București, dar frumos și în concediu. De ce nu ne va opri nimic să mergem în vacanță

Bună dimineața, dragi cititori, am auzit că la București plouă. Sau e caniculă. Sunt alături de voi, însă doar emoțional de data asta, fiindcă ziua acestui text mă găsește în concediul pe care, probabil, l-am așteptat cel mai mult din ultimii ani.

L-am așteptat atât de tare încât mi-am uitat laptopul la București, deși aș mai fi avut de lucru (un act ratat, desigur, pe care probabil îl mai știți și din filme sub denumirea de Freudian Slip, care nu este un chilot de baie, ci mai degrabă o ‘alunecare’ psihologică, așa că articolul de față  este scris de pe telefon, după micul dejun de la hotelul din Cipru, unde mă aflu în prezent. Planul meu inițial de a ruga recepționera să mă lase să îl scriu de la computerul lor de rezervări a eșuat, probabil fiindcă se temeau că îmi voi adăuga o noapte în plus de cazare. Ceea ce nu era exclus.

Problema principală cu această vară, la care lumea a visat timp de doi ani de pandemie, este că vrem TOȚI sa plecăm, cat mai des și cât mai mult. Știți pozele cu bagajele abandonate de la Heathrow, cozile la aeroport și nervii de pe autostradă. Companiile aeriene și aeroporturile au dat afara angajați în timpul pandemiei, acum suportăm consecințele lipsei de personal. Prețurile biletelor de avion au crescut, pe lângă inflație, carburant șamd, datorită unei chestii care bănuiesc că se numește „ia nu mai plecați voi în vacanță atâta”, că nu avem oameni să ne lucreze la drop off. Adică suntem descurajați pe toate planurile.

Însă, noi, NICI VORBĂ!!! Vara asta suntem în stare să ne vindem mașinile pentru un bilet low cost către plajă, dacă asta ne garantează o săptămână de liniște, pace și cocktailuri pe șezlong care costă cât două pijamale de la H&M.

Ni se amână brusc zborul, a cărui ora fusese deja mutată de cinci ori înainte? Nici o problema! Așteptăm în aeroport, nespălați, chiar și șapte zile cu trollerul pregătit, iar dacă nu ne mai dau concediu de la muncă, ne dăm demisia. Mergem în vacanță chiar dacă e ultimul lucru pe care îl vom face în această viață.

O dată ajunși în concediu, depășind obstacolele transportului, răsuflăm ușurați, dar și aici putem avea surprize.

De exemplu, aici la mine, pentru a ilustra prostia restricțiilor din pandemie, ciprioții au păstrat masca obligatorie în mijloacele de transport în comun. Doar acolo! În rest, cluburile sunt pline, logic fără mască, astfel încât nu mai ai unde să arunci un ac, ceea ce oricum ar fi o idee proastă, fiindcă toată lumea e beată și s-ar înțepa. Dar, dacă vrei să te dai cu autocarul, se va zbiera la tine ‘WHY NO MASK NO STARTING THE BUS IF YOU DON’T HAVE MASK’, am încheiat citatul.

Și așa, dragi cititori, m-am porcăit eu cu șoferi de autobuz și în această insulă frumoasă, ca sa îmi amintesc cu drag de vremurile când ne fugărea poliția că nu aveam masca pe strada în București.

Dar să zicem că s-a rezolvat și asta și ajungeți pe plajă, unde auziți suav SPASIBA printre sunetul valurilor, și vă uitați unii la alții pe șezlong și vă întrebați „Mă, ce naiba, ăștia cum au ajuns aici??? Că parcă ne-au zis la televizor că nu mai au voie să iasă din casă, din țară, că o să leșine de sărăcie, whatever..”. Dar evident că au voie și să iasă și evident că găsesc soluții, fiindcă așa cum noi am fi in stare sa dormim la plecări în Otopeni doar ca să ne facem concediul, așa au și ei răbdare să schimbe 146 de avioane ca să mănânce Stifado.

Pentru că Stifado este ceva foarte bun.

Nota B365.ro: O aștepătm pe Oana să se întoarcă la București, fiindcă și aici se întâmplă lucruri despre chiar chiar poți (trebuie?) să scrii, după cum experiența ne-a demonstrat:

• În București trăiește omul care are leac de variola maimuței. N-o să vă placă
• Noile situații de RO-ALERT în București: când cumpără bărbații leuștean în loc de pătrunjel, dar și când se ridică un Ferrari de pe trecere
• Expresii moderne superbe din limbajul românesc colocvial. PS E și cu Ciprian, răsposatul, care ar fi trăit în Militari, București