Frumoasele vile din Vatra Luminoasă, construite iniţial ca locuinţe sociale. Povestea unui cartier

de:
04 apr. 2015
76 Afișari
Frumoasele vile din Vatra Luminoasă, construite iniţial ca locuinţe sociale. Povestea unui cartier

Procesul a fost marcat de fondarea Societăţii Comunale pentru Locuințe Ieftine (SCLE), în 1910, pentru a construi case dedicate populației cu venituri mici, dar stabile. Experimentul a fost demarat cu construcţii în stil neo-românesc, având ca motto: „Fiecare familie va avea casa şi grădina sa”, după acum a precizat doctorandul.

După ce erau construite de SCLE, locuințele se plăteau în rate lunare, după achitarea unui avans. Dar, deşi preţul locuinţelor construite trebuia să fie unul pe care muncitorii şi micii funcţionari să şi-l permită, au fost construite imobile mari, scumpe, dedicate mai degrabă celor cu venituri mai mari.

Astfel, în 1929, începe o dispută între Primărie și SCLE, Primăria acuzând Societatea că a “nu a executat obligațiile de a construi locuințe pentru muncitori și mici funcționari, ci a construit imobile mari, care costă milioane de lei”. O altă critică adusă Societăţii: cartierele de locuinţe tip sunt uniforme.
 
 
sursa foto: Damian Horaţiu Sultănoiu- facebook.com/VatraLuminoasa
 
Cea de a doua etapă a construcţiilor din cartierul Vatra Luminoasă este marcată de existenţa Casei Autonome a Construcţiilor, care şi-a desfăşurat activitatea între anii 1934 şi 1942.
 
Instituţia a fost fondată pe baza legii din 30 Martie 1930, fiind subordonată Ministerului Muncii. Avea același scop ca cel asumat în trecut de S.C.L.E., de a construi locuințe sociale, mai precis „înlesnirea populaţiei cu mijloace mărginite, în special asiguraţilor Casei Centrale, şi în al doilea rând funcţionarilor publici, pentru dobândirea unui cămin propriu.”, după cum se menţionează în documentele de arhivă prezentate de Andrei Răzvan Voinea în cadrul conferinţei.
 
 
Beneficiarii proiectului urmau să fie funcționarii publici, militarii, pensionarii, persoanele invalide, văduvele de război şi meseriașii din atelierele Statului.
 
Ritmul construcţiilor a fost însă destul de lent: doar 194 de imobile au fost construite de-a lungul a cinci ani de zile (în perioada 1933-1938).
 
 
În 1939, se recunoaşte eşecul:
„În cursul celor nouă ani de existență a acestei Case […] instituția nu a corespuns scopului pentru care fusese creată, fie din cauza mijloacelor financiare restrânse pe care le avea la îndemână, fie din cauza tendinței din ce în ce mai accentuată a transformării acestei instituțiuni din Casa Construcțiilor în instituție cu caracter bancar ce se mărginea mai mult la acordarea de împrumuturi, în loc să proceadă la opera de construcțiuni efective, așa cum își propusese legiuitorul.”
Cu toate astea, cartierul Casei Autonome a Construcțiilor este unul unicat în București, după cum a subliniat doctorandul

„Alăturarea accidentală a celor două proiecte separate, continuată ulterior de construcțiile din anii socialismului conferă originalitate proiectului, însă este important de menționat că proiectul nu a fost gândit de la început ca un întreg.”,
a concluzionat Andrei Răzvan Voinea.
 
CITEŞTE ŞI: În cartierul Vatra Luminoasă se construieşte o comunitate. Prin Facebook şi fotografie
 
 
 
 
Cookies