French Bakery: mâncare proastă, decor frumos

La restaurantul French Bakery de pe strada Nicolae Golescu am revenit pentru atmosfera plăcută, nu pentru mâncare. Decorat cu gust, ca în toate localurile în care se vede mâna de designer a Venerei Arapu, French Bakery nu greşeşte nici la capitolul lumină (suficient de difuză încât atmosfera să fie intimă, dar suficient de puternică încât să vezi ce ai în farfurie). Ne plac scaunele desperecheate şi aplicele ce amintesc de restaurantele interbelice.

La capitolul mâncare, ne place salata Chevre Chaud şi desertul triplu de ciocolată. Asta ca să fim amabili şi să menţionăm şi ceva din meniu care ne place. Pateul de ficat de pasăre (raţă şi pui) este apos, iar aşa zisele trufe din compoziţie nu au nici un gust. Arată precum conservele de mâncare de câine. Steakul, deşi l-am cerut în sânge, l-am primit mediu făcut, ca şi muşchiul de vită cu piper verde. Am apreciat, însă tot la capitolul decor, plicul din care ieşeau cartofii prăjiţi (asemănător celor în care sunt serviţi la fast food), dar din porţelan. La alte preparate, problema o reprezintă inconsecvenţa: piciorul de raţă a fost unele dăţi bun, altele prea gras sau prea aţos.

În privinţa serviciului, deşi chelnerul a făcut eforturi să fie cât mai amabil, probabil chiulise la unele lecţii de la şcoală: de exemplu aceea în care ţi se explică faptul că nu poţi turna vin peste masă şi printre doi comeseni care discută, tăindu-le în felul acesta dialogul. La acelaşi capitol, servire, îmi amintesc un episod de prin primăvară, când chelneriţa care ne servea atunci la masă, în acelaşi local, a plecat cu nota şi cu banii , uitând să ne aducă restul care reprezenta destul de mult peste acel 15% considerat limită maximă de bacşiş. Când am întrebat-o dacă mai are de gând să ne aducă ceva înapoi, ne-a răspuns că i s-a părut că i-am zis mulţumesc când a luat nota, ceea ce însemna că nu am mai fi vrut vreun rest.