Fotografie de familie țesută în milieu, cea mai frumoasă instalație-expoziție din București. Extraordinara poveste a anonimelor care croșetau și povesteau, pe vremea când nu existau telenovele

Mai aveți vreo bunică, mamă sau mătușa care știu să lucreze frumos milieuri? Mileuri sau milieuri, cum apare cuvântul în DEX. În amintirea acestor femei uitate, pentru măiestria și talentul lor, la Is This Art Gallery, Centrul de Resurse în Fotografie (Popa Tatu, 68) ne așteaptă #mili-eu: Ileana, bunica domnului B. Fotografie de familie țesută în milieu, instalație și obiect semnate de Ana-Cristina Irian și fotografie de Cristian Bassa.

Scopul acestui demers experimental îl constituie încercarea de a înțelege și de a exemplifica modul în care obiecte personale fragile sunt și pot fi folosite pentru a comunica, a păstra amintiri și a provoca narațiuni vizuale în contexte interpersonale.

Expoziția va putea să fie vizitată gratuit până în ziua de 15 ianuarie 2024, de luni până vineri (08.00-16.00), iar sâmbata și duminica între 10.00-18.00. Mai jos, interviu cu Ana-Cristina Irian.

Femeile se întâlneau și povesteau, croșetând împreună. Era o formă de comuniune

Ileana este bunica lui Cristian Bassa, iar povestea ei este simplă și frumoasă. Ileana s-a născut pe 13 februarie 1928 la Măceșu de Sus, Dolj. La 22 de ani o regăsim în documentele de familie deja mutată la București, proaspăt căsătorită cu Gheorghe din Măceșu de Jos, Dolj.

Ileana a fost casnică, s-a ocupat toată viața de casă și de familia sa. În timpul liber, i-a plăcut să croșeteze milieuri (cunoscute popular sub numele de mileuri) împreună cu alte prietene. Femeile se întâlneau și povesteau, croșetând împreună, își amintește nepotul acesteia, domnul B. Ileana a trăit 90 ani. În urma sa au rămas printre obiectele personale, mai multe milieuri lucrate de ea și o serie de fotografii de familie care ne-o prezintă la diferite vârste.

Ana-Cristina Irian: Ideea de fotografie de familie țesută în milieu a pornit de la un proiect despre lucrul de mână practicat de femei din România, în secolul trecut, în special producția domestică de milieuri croșetate, fotografii de familie și locul acestor obiecte în spațiul privat astăzi.

Ana-Cristina Irian (acirian.com, omnia.photo) este cercetător în arte vizuale, curator și research based artist care lucrează cu colecții, arhive foto și materiale multimedia. A studiat sociologie (Trento&Regensburg) și antropologie vizuală (București&Perugia) și este doctor în arte vizuale al UNARTE București. Împreună cu fotografi, artiști și cercetători lucrează în proiecte interdisciplinare care includ documentarea vizuală, identificarea, recuperarea și promovarea patrimoniului cultural în România, proiecte de artă bazată pe cercetare și artă publică. Cristina a participat la peste 35 de expoziții în România și în străinătate, în țări precum Bosnia și Herțegovina, Croația, Portugalia și Ungaria. Cristina a publicat studii și articole de specialitate în Anthropology of East Europe Review, Indiana University; History of Communism în Europe, IICCMER, ZetaBooks; Studii și Articole de Istorie, Societatea de Științe Istorice din România; Revelar: Revista de estudos da fotografia e imagem, Universidade do Porto. De asemenea, este autoarea volumului „Colecții și arhive fotografice azi, în lumea digitală”, publicat de editura Tritonic.

CRISTIAN BASSA (bassa.ro, omnia.photo) este fotograf, designer, editor și pasionat de volume de fotografie. Cristian a inițiat și desfășurat patru proiecte de fotografie în scopuri sociale pentru organizații caritabile, inițiative care au fost finalizate și cu expoziții personale sau albume foto, este co-organizator al festivalului de fotografie Bucharest Photo Week, autor a două volume de cercetare fotografică documentară „Beautiful Sunrise” și „Forward March”. În perioada 2016-2023 a realizat activități de documentare vizuală a fântânilor din Oltenia împreună cu Dorian Delureanu și două expoziții cu sprijinul Muzeului Național al Țăranului Român și al Muzeului Olteniei.

“Modelele de dantelă făceau parte din cotidianul vieții acestor generații”

Ana-Cristina Irian: Milieurile reprezintă unul dintre obiectele din dantelă care se produceau în spațiul domestic românesc, și nu numai, în secolul trecut. Pe teritoriul nostru, sunt identificate și sub denumirea de lasetă românească. Etimologic, termenul provine din limba engleză, lace-dantelă. „Laseta românească cunoscută este o combinație rafinată de două tipuri de dantelă: dantelă lucrată cu acul (laseta) și dantelă croșetată, lucrată cu croșeta (iglița).” (Alina Tocarciuc, Nina Bulat). Putem regăsi o serie de astfel de modele, în special cu motive fitomorfe în spațiul românesc, pe fețe de pernă, aplicații la perdele, cuverturi, incrustații de dantelă, mănuși, accesorii de îmbrăcăminte. Modelele din dantelă făceau parte din cotidianul vieții acestor generații. Practica producerii obiectelor de dantelă din puncte și lasetă continuă și astăzi.

“Lacis Museum of Lace & Textiles din California găzduiește în colecția sa permanentă o serie de dantele și milieuri românești”

Ana-Cristina Irian: Dantela românească din care sunt produse obiecte precum milieurile lucrate de Ileana și alte femei din generația sa, o găsim descrisă în anii 1960 în cărți precum cele publicate de Ecaterina Tomida și a fost promovată deja la nivel internațional în secolul XXI de autori ca Sylvia Murariu, Angela Thomson & Kathleen Waller și Midori Miwaura. De altfel, Lacis Museum of Lace & Textiles din California găzduiește în colecția sa permanentă o serie de dantele și milieuri românești. În România, se conturează colecții private de obiecte de dantelă românească și milieuri, acestea fiind deja folosite creativ de tineri artiști ca obiect și model.

“Mi-a venit ideea de a încerca să țes obiecte realizate de femei cu fotografii de familie”

B365.ro: Ce este instalația-obiect Ileana, bunica domnului B. Fotografie de familie țesută în milieu?

Ana-Cristina Irian: Ideea expoziției a venit la începutul anului 2022 atunci când, colegul meu, Cristian Bassa m-a sunat și m-a întrebat dacă cred că aș putea să fac ceva cu aceste milieuri ale bunicii sale. Întâmplarea a făcut ca în acea perioadă să lucrez și să locuiesc la Sibiu. Acolo am întâlnit persoane cu care am vorbit despre lucrul de mână, războiul de țesut, despre fotografie de arhivă. Atunci am achiziționat o colecție mică de fotografii de familie ale unor sași care au migrat, dar și un milieu provenit din Germania. Atunci mi-a venit ideea de a încerca să țes în obiecte realizate de femei cu fotografii de familie.

“Am folosit fotografii de familie realizate de soțul doamnei Ileana, Gheorghe, și de nepotul ei, Cristian Bassa”

Ana-Cristina Irian: Milieurile au diferite forme, sunt lucrări realizate în maniere diferite și atunci rezultatul pe care-l obții, țesând în ele, este unul diferit. Pentru că trebuie să înțelegi și modelul în care lucrezi, dar și felul în care poți să reprezinți chipul persoanei pe care îl țeși cu aceste fâșii (fire) de fotografie. Am folosit fotografii de familie realizate de soțul doamnei Ileana, Gheorghe, și de nepotul ei, Cristian Bassa. Am încercat să mediez două priviri, privirea bărbaților din familia Ilenei, adică fotografiile realizate de soț și de nepot, și privirea sa, pentru că doamna Ileana, atunci când realiza aceste mici obiecte, se uita la ele. Obiectul era rezultatul unei munci manuale, dar și al unei priviri feminine. Am încercat să mediez cele două priviri. Obiectele sunt realizate în mod diferit, în funcție de vârsta doamnei Ileana.

“Dacă privitorul dorește să schimbe imaginea, o poate face. Fâșiile și țesăturile sunt mobile”

Ana-Cristina Irian: Fotografiile de la vârste tinere le-am inserat într-o formă mobilă în milieurile care mi-au permis acest lucru, cele de formă circulară. Am realizat aceste obiecte-foto, în așa fel încât ele să fie performative. Dacă privitorul dorește să schimbe ceva în imagine, el o poate face, fâșiile și țesăturile fiind mobile. Doamna Ileana era tânără, avea o personalitate în formare, era dinamică și plină de viață, și atunci și acest obiect performează în fața privitorului.

“Ideea noastră a fost aceea de a pune în lumină munca unei femei din România secolului XX”

B365.ro: Ce transmite acest proiect-instalație, mai ales că în ziua de azi nu mai face nimeni milieuri, nu?

Ana-Cristina Irian: Ba da, mai face. Milieul se produce și astăzi și deja este un obiect în curs de patrimonizare. Milieuri din România se află într-o expoziție a unui muzeu de specialitate din SUA, există cărți publicate în America și în Japonia despre dantela românească, pentru că milieul este o aplicație a dantelei/lasetei românești. Ideea noastră a fost aceea de a pune în lumină munca unei femei din România secolului XX. Doamna Ileana este o persoană obișnuită, a fost casnică și marea mirare și întrebare a multora a fost de ce am ales să facem o expoziție despre o femeie casnică? A fost o provocare pentru noi, pentru că, iată, avem foarte multe de învățat de la toate femeile care au creat și au lucrat în România.

“Erau femei de la oraș care se întâlneau, beau cafea, discutau, împleteau, trăiau faptul de a fi împreună și cred că aceasta putem să învățăm de la ele”

Ana-Cristina Irian: Femeile se întâlneau, povesteau, făceau de mâncare sau coseau, se constituiau într-o comunitate, era mai mult decât lucrul împreună, ele învățau unele de la celelalte. Comunitatea ținea loc de psiholog, de îndrumător, suplinea o serii de funcții astăzi externalizate unor figuri profesionale specializate. Vorbim despre femei de la oraș care se întâlneau, beau cafea, discutau, împleteau, era vorba mai alea despre faptul de a fi împreună, și cred că aceasta putem să învățăm de la ele.

“Era o formă de măiestrie, de creație, dar și de a face parte dintr-o comunitate, iar acest lucru le făcea să fie mai puternice”

B365.ro: Nu existau telenovele, seriale, televizor..

Ana-Cristina Irian: Exact. Femeile se întâlneau și bucuria era de a fi împreună, nu de a se uita la ecranul unui televizor. Bucuria era în jurul mesei și noi aceasta am vrut să arătăm prin acest proiect, de la bun început. Proiectul a fost dezvolt prin Asociația Omnia Photo și a fost prezentat în 2022 l București, într-o primă formă și la Chișinău în primăvara acestui an cu sprijinul Asociației Făclia, unde am avut o discuție cu femei care azi lucrează diferite tipuri de obiecte, macrameuri, goblenuri, ii, ștergare, ș.a.m.d. Acolo s-a confirmat din nou acest concept, a faptului de a fi împreună. Este o formă de măiestrie, de creație, dar și de a fi parte dintr-o comunitate, iar acest lucru le face pe femei să fie mai puternice. Ne-am întors la București cu această parte a doua a expoziției, la Centrul de Resurse în Fotografie, care este mai extinsă ca formulă și este diferită ca mod de organizare a spațiului.

“Ileana a purtat toată viața o singură pereche de cercei. Mi-am dat seama că cerceii reprezintă primul contact pe care corpul ei l-a avut cu ideea de a lucra dantelă cu acul”

Ana-Cristina Irian: Fiecare expoziție este ca un milieu, ia forma spațiului în care expunem. Am adus și cerceii Ilenei, avem un fotocolaj și un foto-obiect cu cerceii ei. Este foarte interesant faptul că urmărind fotografiile, am observat că acești cercei au fost împreună cu ea toată viața. Avem portrete ale ei în care vedem cum se modifică forma feței și epiderma alături de acești cercei, deci îmbătrânesc împreună cu ea. Mi-am dat seama că cerceii reprezintă primul contact pe care corpul ei l-a avut cu ideea de a lucra dantelă cu acul, pentru că la vremea respectivă cerceii se puneau după ce copilului i se introducea unui ac în ureche. Pentru doamna Ileana acesta a fost primul contact cu acul din viața sa. Ea poartă acest semn, a purtat aceeași pereche de cercei de-a lungul vieții și am introdus ideea aceasta în conceptul expoziției.