FOTO | „Work from home”, probabil cea mai potrivită definiție pentru prea multe șantiere din București. Mulțumim domnului care a surprins esența de pe Bd. Ferdinand!

Work from home pe șantierele Bucureștiului, căci imposibilul se poate la noi în oraș. Un bucureștean a pozat șantierul de pe Bulevardul Ferdinand și a postat pe Facebook, în comunitatea Sector 2 -n Informații și dezbateri, să vadă tot lumea cum, la Capitală, muncitorii lucrează de acasă. Gluma a prins, pentru că pune o întrebare reală: cum poate un oraș să fie săpat în zeci de locuri și, în același timp, să pară pustiu?  Postarea sună așa:

Work from home pe șantierul de pe Bd-ul Ferdinand, unde se înlocuiesc liniile de tramvai. Se lucrează într-un ritm alert, ba chiar amețitor. De aceea cred că lucrările se vor încheia mult mai repede decât era prevăzut.

E ironie, evident. Dar e și o sesizare. Omul nu inventează nimic: pe Ferdinand chiar se schimbă liniile de tramvai, strada chiar e închisă, iar senzația că nu se întâmplă nimic e împărtășită de un oraș întreg. Întrebarea „de ce?” a primit, în sfârșit, un răspuns oficial. Primarul Ciucu spune de ce arată orașul așa.

Motivul unu: nu au fost bani, așa că muncitorii au plecat

Șantierele erau deja începute, constructorii nu au fost plătiți cu lunile, iar din lipsa plăților au fost trimiși acasă.

Șantiere deja începute – constructorii NU au fost plătiți cu lunile. Au fost probleme și la firme de dirigenție de șantier, pe care le-am chemat să facă împreună situații cu oamenii din Primărie. Primul motiv pentru care nu s-a lucrat într-un ritm normal este că nu au fost bani. Au fost demobilizați constructorii, din lispa plăților. Nu s-a plătit, pentru că nu au fost bani. Deci, Bucureștiul, în 2024 și 2025, a fost lipsit de 3,5 miliarde de lei, doar Primăria Municipiului București.

Ciucu mai spune și că abia în februarie a reușit să plătească salariile la zi și că exista varianta să le dea pe jumătate. Altfel spus: șantierul e împrejmuit, semnalizatoarele galbene cu dungi roșii sunt la locul lor, utilajul parcat la locul faptei, dar constructorul și-a luat muncitorii și a plecat acasă pentru că nu și-a primit banii. Cetățeanul de pe Facebook avea, fără să știe, dreptate pe fond – doar că „work from home” făcea, de fapt, contabilitatea Primăriei.

Motivul doi: unele șantiere au fost deschise ca să fie deschise, altminteri se pierdeau bani europeni

Aici primarul a confirmat exact mecanismul pe care mulți îl bănuiau. A explicat că, pentru a evita pierderea fondurilor, unele șantiere au fost deschise chiar dacă nu existau resurse ca lucrările să continue – situația fiind tipică pentru proiectele de modernizare a liniilor de tramvai, finanțate parțial din fonduri europene. Cu alte cuvinte: dacă nu deschideai șantierul până la o anumită dată, pierdeai banii. Așa că l-ai deschis. Și-apoi l-ai lăsat așa.

Proiectele pentru cei 50 de kilometri de linii de tramvai sunt finanțate parțial din bani europeni, trebuie să le dăm la toate drumul odată, pentru că dacă nu facem acest lucru, se pierd bani. Sunt într-atât de întârziate, încât am avut de luat două decizii:
– să le etapizăm și să asumăm pierderea proiectelor și a banilor și după aceea să urmeze să fie făcute neștiind când
– sau să îmi asum toate înjurăturile din partea șoferilor și să iau decizia corectă, să le dăm drumul la toate odată, pentru că aceste șantiere nu presupun doar lucrări la linii de tramvai, care sunt mai simple, presupun și lucrări de utilități. Și pentru a mă asigura că în următorii doi ani vor fi finalizate, am considerat că este corect să avem aceste șantiere începute – să poată fi finalizate la timp. Pentru că alternativa ar fi să nu mai meargă deloc tramvaiele. Atât de vechi sunt – peste 50 -60 de ani – liniile de tramvai din București.

Cum funcționează, de fapt, regula banilor europeni

Comisia Europeană cere facturi, situații de lucrări acceptate, rapoarte de progres, cheltuială efectivă. Fondurile structurale au regula „N+3”: banii alocați într-un an trebuie cheltuiți și justificați în următorii trei, altfel se pierd automat – se cheamă dezangajare. PNRR e și mai dur: are un termen-limită rigid, 31 august 2026, după care tot ce nu e finalizat și plătit se evaporă. Programul de reabilitare a 50 de kilometri de linii de tramvai din București – exact șantierele de care ne plângem – atârnă, în bună parte, de acest ceas. Așa s-ar explica ce spune Ciprian Ciucu despre tramvaie:

Dacă nu le facem acum, nu le mai facem deloc.

Nu e curaj, e calendar. Iar efectul perceput din stradă e fix cel pe care îl vedem: multe șantiere deschise dintr-odată, ca să bifeze „demarare pe tot frontul”, fără ca ritmul real de execuție –  și mai ales banii – să acopere toate loturile în paralel.

Câte șantiere mari are Bucureștiul, de fapt

Și aici e a doua glumă proastă: nu există un număr oficial. Nicio instituție nu publică „Bucureștiul are azi atâtea șantiere publice deschise”. Primăria Capitalei numără în kilometri de șină. Metrorex numără în stații. Termoenergetica numără în blocuri rămase fără apă caldă. Sectoarele, când comunică, o fac pe proiecte separate. Pune-le la un loc și nu iese o cifră, iese un talmeș-balmeș.

Dacă te uiți strict la lucrările la sol – alea cu drum închis și groapă în carosabil – și reconstruiești lista din comunicatele oficiale, ies cel puțin 18 șantiere mari, confirmate document cu document: în jur de 14–16 zone de tramvai (Ferdinand, Calea Griviței, Bucureștii Noi, Calea Șerban Vodă, Tineretului–Șincai, Lacul Tei, Basarabia, Calea Călărași și restul), patru-cinci stații de metrou M6 care se sapă la suprafață, plus Prelungirea Ghencea, Pasajul Basarab, Podul Calicilor și șantierul din Piața Unirii. Cu săpăturile curente ale Apa Nova – necomunicate nicăieri zilnic – totalul real depășește lejer 50. Reținem totuși o nuanță: cifra de 18 e o reconstrucție jurnalistică din comunicate, nu un număr validat de cineva. Faptul că un oraș întreg e săpat și nicio instituție nu poate spune în câte locuri – asta e, de fapt, știrea.

Ce urmează sau ce ar trebui să urmeze

Primarul promite că: dă drumul la plăți și că o să-l vedem pe șantiere săptămână de săptămână. Promisiunea e bună. Verificarea ei e și mai bună – și se poate face cu documente, nu cu poze. Câte autorizații de lucrări publice sunt active azi în București? Câte loturi de tramvai au, efectiv, situații de lucrări la zi și câți muncitori sunt cantonați pe fiecare? Cât din PNRR-ul Capitalei riscă să se piardă pe 31 august dacă ritmul rămâne ăsta? Până aflăm răspunsurile, rămânem cu poza de pe Ferdinand și cu gluma despre work from home. Care, recunoaștem, e bună. Dar primarul tocmai ne-a confirmat că în spatele ei stă o gaură de 3,5 miliarde de lei și un termen-limită care nu iartă. Iar asta nu mai e glumă deloc.