FOTO | Ursarii umblau acum opt decenii prin București cu animale reale și cântau „Joacă, joacă moș Martine / Că-ți dau pâine cu măsline!”

Că acum în preajma sărbătorilor de iarnă se iese cu „ursul” sau cu „capra” e altă chestie, că sunt oameni costumați care dansează pe ritmurile instrumentelor sau, mai nou, ale boxelor din dotarea colindătorilor. Acum 84 de ani în schimb, în parcurile și grădinile (nu neapărat zoologice) din București puteai să vezi urși adevărați care erau plimbați și puși să facă trucuri, spre încântarea cetățenilor. Totuși, e de prisos să spunem ce trai oropsit aveau „moș Martinii” de oraș comparativ cu suratele din pădure.

Să ieși cu ursul la plimbare, fie el și cu botniță, este ceva de neconceput în Bucureștiul de astăzi. Acest lucru era mult mai comun însă în Capitala din anul 1940, când ursarii erau una dintre atracțiile pe care le puteai vedea în parcurile sau grădinile publice din oraș.

Acum opt decenii puteai să-l vezi pe „moș Martin” făcând trucuri prin București

De obicei, îmblânzitorii și cei care mergeau bineînțeles cu urșii prin oraș erau de etnie romă și aparțineau ramurii tradiționale de ursari, care au o lungă istorie în îmblânzirea acestor animale sălbatice. Istoric vorbind, aceștia erau la origine o populație nomadă, care însă s-a sedentarizat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La origini, ursarii își obțineau veniturile în mare parte din spectacolele pe care le făceau în târguri și bâlciuri, unde mergeau cu urși bruni dresați și chiar cu maimuțe dresate, de obicei macaci sau paviani.

Urșii care erau dresați erau de obicei erau luați de pui și îmblânziți și erau adesea urși bruni din Carpați, care sunt, prin comparație cu alte specii, una dintre cele care pot fi de dimensiuni mai mici și mai puțin feroce. Totuși, după cum puteți vedea în imaginile din acest articol provenite din arhiva Agerpres, urșii erau ținuți în lanț și purtau botniță. Cel care îi plimba era însă departe de a fi un om bine făcut, sau care să impună vreun fel de frică, fiind destul de uscățiv. Nu îi punem pregătirea de dresor la îndoială, deoarece se pare că stă fără frică lângă cei doi urși, cărora vrem să credem că le cânta cântecul specific dresorilor ursari, de unde provine și sintagma „moș Martin”:

Foaie verde pădureț,
Urcă ursule pe băț,
Urcă, urcă tot mai sus,
Că și miere ți-am adus.
Joacă, joacă Moș Martine,
Că-ți dau miere de albine.
Joacă, joacă frumușel,
Si pășește mărunțel.
Saltă, saltă cât mai sus,
Căci stăpânu’ ți s-a dus!

Citește și

• Hala Traian, piața cu aspect de gară europeană unde bucureștenii găseau răsfățuri de la „coloniale”, și unde peștii vii erau ținuți la subsol, în bazin
• Hala Matache. Piața-simbol din București unde turcii vindeau dulciuri, grecii măsline și bulgarii zarzavaturi, și care a fost demolată noaptea, pe cod portocaliu de viscol
• FOTO | Restaurantul Berlin – acum Club Control. Locul din București unde acum 50 de ani puteai să mănânci supă de broască țestoasă