La începutul secolului XX, orașele europene erau în plină schimbare. Caii începeau să iasă din peisaj, iar în locul lor apăreau, timid dar hotărât, primele vehicule motorizate. Era o perioadă de tranziție fascinantă, una în care vechiul și noul conviețuiau pe aceleași străzi. Așa au apărut și primele autobuze. Rudimentare, zgomotoase, uneori capricioase, dar fără îndoială revoluționare. Printre ele se numărau și modelele produse de Renault la începutul anilor 1900, ușor de recunoscut după roțile cu spițe din lemn.
Aceste autobuze nu au fost inventate de la zero. Ele au crescut, la propriu, din trăsuri și diligențe. De aici și aspectul lor familiar, cu spițe din lemn, caroserii simple și bănci rigide în interior. Nu era vorba de estetică sau de vreun aer „cochet”, ci de soluții practice. Drumurile erau, în mare parte, neasfaltate, iar lemnul avea un avantaj important: absorbea mai bine șocurile decât metalul rigid. În București, astfel de autobuze au circulat în primii ani ai transportului motorizat, într-o vreme în care pneurile erau încă o tehnologie în formare. Între timp, roțile din lemn au început să fie „îmbrăcate” cu benzi de cauciuc, un prim pas spre confortul de mai târziu. Această combinație de vechi și nou definește perfect perioada. Chiar și după apariția motoarelor pe benzină, vehiculele și-au păstrat „silueta” trăsurilor de altădată, de parcă viitorul venea, dar nu se grăbea să șteargă complet trecutul.
Pentru călători, experiența era… memorabilă, dar nu neapărat plăcută. Fără suspensii eficiente, fiecare groapă se simțea din plin. Practic autobuzul de atunci te zdruncina serios, poate chiar mai tare decât celebrul tramvai 36 de pe strada Maica Domnului de azi. Care, în sfârșit, a intrat într-un proces de modernizare.
Și totuși, pentru oamenii vremii, aceste autobuze însemnau progresul. Erau rapide, moderne și promiteau o lume în care distanțele se micșorau, iar orașele deveneau mai accesibile. Iar în doar câțiva ani, lucrurile au evoluat spectaculos. Roțile din lemn au fost înlocuite cu jante metalice, au apărut pneurile moderne, iar caroseria a devenit complet metalică. Încet-încet, autobuzul a renunțat la aerul de „trăsură motorizată” și a căpătat forma familiară de azi.

Te-ar mai putea interesa și: