Miracol pe o alee din cartierul Obor, unde s-a refăcut un trotuar la norme și standarde mai puțin cunoscute de muritorii de rând, și mai mult de cei care nu au nevoie să-l folosească. După lungi lucrări la sistemul de termoficare și mulți ani de spume pe care nu le poți face la duș, ci doar la gură, când vezi că iar nu e apă caldă, pare-se că acest calvar e pe cale de a lua sfârșit. Într-un final, s-a asfaltat și ultimul crater dintr-unul dintre micile și multele șantiere din zona Obor.

Lucrarea arată ca o cârpeală proastă și de prost gust și nu vreau să mă gândesc când și dacă va reface cineva spațiul verde, căci la doar o stradă distanță se așteaptă probabil cea de-a doua venire pe lume a lui Cristos pe Pământ ca să se repare dezastrul făcut. Și-atunci vom sta cu toții în linie, în așteptarea judecății, căci unii lângă alții nu o să avem loc pe trotuarul nou-nouț făcut de Sfânta Primărie.
Totuși, bordurica-bordurică, trotuarul-trotuar, acuma depinde cât de lat e căruciorul copilului sau scaunul cu rotile de care are nevoie cineva, căci, în rest, această minciună de trotuar nu are un metru cum nu am eu 90-60-90. Am crezut că văd în ceață de la balcon, așa că am coborât cu ruleta, să văd dacă încape măcar căruciorul vecinei de palier, pe care o ajut cu cumpărăturile când vine de la piață încărcată de zici că urmează altă pandemie. Nu, nu încape, că-i din ăla mare. Trotuarul are 80 de centimetri mari și lați:

Hai că totuși nu e așa grav, se poate și mai rău. Cum ar fi să se termine asfaltul într-un capac de canal care-i jumate în grădină, jumate pe trotuar:

Bordurile sunt piesa de rezistență. 15 cu 15 egal 30. Mai mult de 30% din lățimea trotuarului:

Iar cum se lasă materialele pe șantier rămâne un mister pentru mine. În unele locuri s-au mai aflat situații în care muncitorii au șterpelit materie primă. Aici e la liber, că doar se mai lucrează și mâine și ar fi fost și păcat să se lase curat de pe o zi pe alta. Oricum, când am coborât să fac fotografiile, am găsit-o pe Săgeată, pisica blocului, își făcea nevoile în nisip. N-am prins-o în poză, căci de aia i se și zice Săgeată, a zbughit-o imediat.

Din respect pentru oamenii care au muncit, nu le-am făcut fotografii, dar scena care m-a lovit a fost de domeniul Seinfeld. O doamnă încărca nisip într-o roabă. Un domn nivela asfaltul. Alți trei domni fumau și încă doi sorbeau cu sârg dintr-o bere. „Ați vrut egalitate, hai, dă la lopată!”, se aude din conversația celor doi mușterii însetați. Când m-am întors de la magazin (să fi durat cinci minute?) doamna încărca deja altă roabă… „Haidi, bă, odată, că ne prinde 7 aici…”.
Oricum, lăsând cârcoteala la o parte, când te gândești că acum două luni zona arăta așa, parcă zici „eh, merge și așa, decât deloc”. Măcar acum pot să parcheze liniștiți în continuare șoferii care n-au locuri în zonă.

Te-ar mai putea interesa și alte lucrări magistrale din zonă: