FOTO | Un tramvai și-un autobuz se-ntâlnesc pe un Magheru pustiu, în fața dispărutei Biserici Enei. Imagine-document cu prima biserică din București demolată de Ceaușescu

Dintre zecile de imagini-document extraordinare care surprind Bulevardul Magheru de-a lungul timpului, aceasta în care ne putem reaminti Biserica Enei este una dintre cele mai emoționante.

Biserica Enei, miracolul de pe Magheru: a supraviețuit marilor cutremure, dar nu și lui Ceaușescu

O vedeți în imagine,  acolo, mititică, la doi pași de Universitate, peste drum de Teatru Național și hotelul Intercontinental și lângă vechiul bloc Dunărea. Și era acolo deja de câteva sute de ani, cu o poveste și o trăinicie extraordinare.

Povestea Bisericii Enei începe pe la 1600 – mai exact, în 1611, când o soție de târgoveț dă bani pentru ridicarea unei biserici de lemn mai sus de Curtea Domnească.

Un secol mai târziu, pe la 1720, pe același loc – ajuns atunci în proprietatea feciorului lui Antonie Vodă din Popești, jupâneasa Safta a ridicat un lăcaș de cult din zidărie. Jupâneasa Safta era cumnata Doamnei Marica, soţia domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Și, deceniu după deceniu, veac peste veac, Biserica Enei a rezistat. A supraviețuit și cutremurului din 40, care a pus l-a pământ faimosul bloc Carlton, care era cel mai mare „sgârie-nori cu locuințe” din oraș.

• Povestea blocului Carlton, cel mai mare „sgârie-nori” cu locuințe din Bucureștiul de-acum aproape un secol

Avea să vină apoi cutremrul din 4 martie 1977, care ba dărâmat blocul ”Dunărea”, de lângă, dar Biserica Enei rămâne în picioare, aproape neatinsă.

Și, culmea, de-aici avea să i se tragă sfârșitul. Pentru Ceaușescu, deja intrat în perioada de „reconfigurare urbanistică totală” a orașului, e un prilej perfect s-o facă să dispară.

Cronica unui dezastru de patrimoniu

În Muzeul de Fotografie, fotograful Alex Gâlmeanu reface, cu ajutorul profesorului Radu Ștefănescu, filmul demolării lăcașului de cult – prima biserică din București pe care Ceaușescu a ras-o de pe fața pământului.

Dl. Ștefănescu își amintește:

Sfârșitul lunii aprilie 1977. Rănile cauzate de cutremur ne însoteau la tot pasul in Bucuresti. Eram student in anul V la Institutul de Arhitectura Ion Mincu. Chiar lângă școală puteam vedea zi de zi cum blocul Dunarea, afectat de cutremur, fusese împrejmuit cu panouri de table și muncitori cu utilaje speciale curățau blocul în vederea demolării. Pentru noi studenții era o imagine interesantă și urmăream cu atenție evoluția demolării. Nimic special pânî în ziua în care, pe culoarele facultății, a trecut un zvon ca o pală de vânt care ne-a înfiorat pe toți.  Era vorba de biserica Enei sau Ienei, biserica cu Hramul Sfântului Nicolae. Biserica se afla vis a vis de Teatrul Național, încadrata intre doua blocuri de imobile, cel mai cunoscut dintre ele fiind imobilul Dunarea. Biserica zidită prin anii 1720 – 1724 avea pictura murala originala de o mare frumusețe si o zona repictata de Gheorghe Tattarescu. 

La sfârșitul lunii aprilie, îți amintea domnul Ștefănescu, turla Bisericii Enei a fost izbită de o macară cu bilă:

Cred că pe data de 28 aprilie am aflat că biserica fusese lovită de o macara cu bila. Atenția tuturor, studenți, profesori, personal s-a îndreptat de la structura de beton a imobilului Dunarea către biserica. Pe data de 29 si 30 aprilie am urmîrit prin ferestrele Institutului de Arhitectura, cu aparatul de fotografiat în mână, fazele demolării. Pe 29 aprilie am intrat chiar pe șantier cu bunul meu prieten, Dinu Lazăr prezentțnd legitimațiile de la AAF. Am făcut câteva diapozitive nu foarte reușite. Eram extrem de emoționat, șantierul colcăia de militari , de muncitori, câțiva studenți sub îndrumarea unui cadru didactic de la Institutul de Arta Nicolae Grigorescu încercau salvarea unor bucăti de frescă, in timp ce un enoriaș dezgropa osemintele din biserică, iar soldații stropeau cu apă mormanele de dărâmături, ca sa împiedice cât de cat ridicarea prafului.

Ce „s-a spus” constant la vremea aceea, iar informația persistă, deși n-a putut fi niciodată verificată (și, de fapt, nici nu poate fi) este că, înainte de demolare, Biserica Ortodoxă Română ar fi trimis o cerere la Direcția Patrimoniului Istoric, căreia i-ar fi cerut declasarea din lista monumentelor, lucru care să ofere un fel de ticăloasă legitimitate dărâmării Bisericii Enei.

Poate vrei să citești și:

• Domnița Bălașa, biserica din București care a renăscut de patru ori din propria ei cenușă. Povestea lăcașului în care, în interbelic, nu se oficiau înmormântări
• Acolo unde azi e grandioasa amenajare Lacul Morii, cu cele mai pitorești apusuri din București, a fost odată străvechiul Crângași, cu biserică și cimitir. În locul lor au apărut blocuri I Interviu