Ieri, în parcul de lângă Piața Obor, se putea sta pe bancă. Era și vreme bună, erau și bănci. Azi se poate sta pe palet. Paleții sunt mai mulți decât băncile, așa că, din punct de vedere statistic, confortul locuitorilor a crescut.
Cine privește imaginile ar jura că pe aici urmează să treacă o autostradă. Sau măcar o breteluță care să te urce pe un drum de mare viteză. Pe iarbă zac zeci de paleți cu pavele, ordonați ca o armată înainte de atac.


Gardul verde al parcului e demontat și stă culcat în iarbă. Aleile au fost desfăcute până la nisip. Pavelele vechi stau grămadă lângă cele noi, iar în grămadă s-au împăcat și cu banda de șantier.
Platanii bătrâni au crengi proaspăt tăiate, frunzele stau întinse pe asfalt, iar două doamne de la ADP le strâng în saci negri. Deasupra tuturor, o bandă roșie anunță cine e stăpânul: ADP2.


Destinația acestei desfășurări de forțe e un parcușor cât o curte de bloc, cu un loc de joacă alături și copaci care își fac treaba de ani buni fără să ceară mare lucru în afară de apă și o frizură nouă la nevoie.
Noaptea, când muncitorii pleacă, șantierul rămâne pe mâini bune. Pe cel mai înalt palet stă o sticlă goală de Captain Morgan Spiced Gold. Căpitanul, cu piciorul sprijinit pe butoi, supraveghează lucrarea cu aceeași conștiinciozitate cu care veghea cândva ruda lui mai săracă de la țară, Săniuța.


Căpitanul Rom păzește și un indicator „Lucrări”, care e atât de vechi încât omulețul cu lopata pare să sape de pe vremea când s-a turnat asfaltul prima dată în București.

Nici căpitanul, nici indicatorul nu au putut spune ce se face aici. În imaginile noastre nu apare un panou cu beneficiarul, constructorul, valoarea și termenul lucrării. Vecinii pot doar să ghicească. În varianta optimistă, parcul primește alei noi cu pavele noi. În varianta mai puțin optimistă, primește mai mult pavaj și mai puțină iarbă, chiar lângă un loc de joacă ce trăia din umbra platanilor.