Există oameni care așteaptă ca statul să le rezolve problemele. Și există bucureșteanul care a înțeles de mult că, dacă vrei ceva făcut bine, trebuie să ți-l faci singur, cu mâna ta. Eventual și cu un lanț cumpărat de la feronerie. Cel mai recent exemplu al acestei filosofii a fost surprins pe Strada Caporal Preda, în Sectorul 5. Doamna Gabriela a făcut poza si a urcat-o pe grupul de Facebook Esti din Sectorul 5, dacă…
Fapta e simplă, aproape clasică prin eleganța ei. Pe domeniul public, adică, teoretic, locul tuturor, cineva a întins un lanț. În spatele lanțului, o mașină. În fața lanțului, restul cetățenilor, invitați politicos să-și caute norocul în altă parte. Omul nu a cerut, nu a depus cerere, nu a așteptat răspuns în 30 de zile lucrătoare. Omul a acționat. Într-o țară în care totul durează, viteza lui e aproape eroică.
Partea cu adevărat remarcabilă e că autoarea postării nu-l condamnă, ci aproape îl înțelege, și ușor îl și invidiază. Dacă Primăria Sectorului 5 nu se ocupă să dea o utilitate terenului, scrie ea, iar o parte din mașinile din zonă sunt ”abandonate sau aduse spre vânzare”, atunci, retoric și resemnat, întreabă: ”ce să facă omul?”
E o întrebare care, în alte părți de lume, ar avea un răspuns plictisitor: omul depune o cerere. În București însă, ”ce să facă omul?” e o întreagă doctrină de viață. Răspunsul implicit, transmis din generație în generație, este: omul se descurcă. Iar a te descurca, în acest caz, înseamnă a converti un bun public într-un bun personal printr-un singur gest decis, fără violență, fără hârtii, doar cu un lanț și un lacăt.
Sub postare s-a adunat o comisie de anchetă spontană, care a eșuat impresionant în a stabili faptul de bază: e teren public sau privat? Mihai avertizează că ”sunt multe garaje date în privat”. Fănel ridică, cu seriozitate de jurist, întrebarea: ”Dar dacă este domeniu privat?”.
În tot acest tribunal popular, un domn cunoaște dinamica locală a problemei: ”Trimite poza și la primărie și mâine dispare și lanțul și mașina.” E, probabil, cea mai exactă definiție a administrației bucureștene. Capabilă de reacții fulgerătoare, cu condiția să existe o fotografie virală.
Ca orice personaj puternic, descurcărețul are și fani. George îi ia apărarea, acuzându-i pe ceilalți de ”invidie”. Pepino, mai sobru, observă că ”sectorul ăsta trebuie să devină civilizat”, ceea ce, în context, sună aproape ca un manifest. Iar Niculae pune întrebarea existențială, cu majuscule: ce faci fără parcare, când ”alții au 2-3 parcări”?
Întrebarea e bună. Răspunsul, însă, e mai puțin romantic decât lanțul.
Amplasarea pe domeniul public a unor obiecte precum lanțuri, jaloane, bidoane sau marcaje care sugerează rezervarea unui loc de parcare este ilegală și se sancționează cu amenzi. În Sectorul 5, gestul bucureșteanului descurcăreț are chiar o categorie cu nume și prenume: ”ocuparea abuzivă”.
Iar dacă omul chiar nu are unde parca, descurcăreala legală există și ea, doar că e mai puțin spectaculoasă: Sectorul 5 administrează circa 32.000 de locuri de parcare, dintre care, în ianuarie 2026, erau libere 3.850, atribuite online, în ordine cronologică. Un loc costă, în 2026, între 397 de lei/an în zona D și 796 de lei/an în zona A. Adică aproximativ prețul unui lanț de calitate, cu deosebirea că pe locul legal nu te amendează nimeni și nu-ți pune nimeni poza pe Facebook.