FOTO | Un artist boem al versului și al teatrului, printre zarzavaturi. Povestea uitată a lui Iorgu Caragiale, „vătaf” în Piața Amzei

Procesul de modernizare din a doua jumătate a secolului al XIX- lea a marcat o transformare majoră a Pieței Amzei.

Dintr-un târg cu aspect oriental, piața a devenit un spațiu comercial de tip occidental, definit prin ridicarea faimoasei hale construite după modelul parizian.

Această tranziție masivă a structurii urbane bucureștene a fost impusă de noul statut politic al orașului.

Construcția și evoluția faimoasei hale din Piața Amzei

Construirea noii Hale Amzei nu a fost, însă, un proces lipsit de obstacole, lucrările înaintând foarte lent.

Construcția propriu-zisă a fost finalizată inițial în anul 1877, dar această etapă a fost urmată imediat de o perioadă marcată de finisaje și completări succesive.

Abia în anul 1886, complexul comercial a reușit să ajungă la forma sa arhitecturală și complet funcțională.

Structura sa robustă, din metal și zidărie, a rezistat în mod glorios ca reper central al cartierului până în anul 1934, moment în care întreaga zonă a fost supusă unui nou val de modernizare urbanistică.

În perioada interbelică, hala de inspirație pariziană a fost complet demolată pentru a elibera terenul necesar construirii impunătorului Palat Art Deco, destinat să găzduiescă sediul Primăriei de Galben.

Iorgu Caragiale, un artist boem rătăcit printre tarabele din Piața Amzei

Dincolo de schimbările sale arhitecturale, istoria Pieței Amzei păstrează și episoade din viața culturală și personalități faimoase ale Bucureștiului vremii.

Iorgu Caragiale, unul dintre unchii celebrului dramaturg I. L. Caragiale, a ocupat le un moment dat funcția administrativă de comisar comunal în cadrul Pieței Amzei.

O astfel de slujbă specific burgheză intra într-un constrast evident cu aspirațiile înalte, cu sensibilitatea artistică și cu preocupările sale zilnice.

Înainte de a fi numit, Iorgu a fost timp de mai mulți ani un actor devotat în trupa de teatru condusă de fratele său, Costache Caragiale, dar și prin cântecele sale comice și tablourile tramatice.

Experiența să de „vătaf” al halei de carne și legume a fost fixată de artist în câteva versuri pline de autoironie, care surprind trecerea sa de la idealismul pur al artei teatrale le realismul dur, lipsit de orice formă de emfază, specific pieței:

Dup’atâți ani de fală,/ De artă, poezie,/ Mă văd vătaf la hală/ Peste măcelărie;/ Și bietele buscheturi,/ Ce-adese-am secerat/ În niște zarzavaturi/ Acum s-au preschimbat. scria Iorgu Caragiale

Imediat după ce a încheiat experiența de supraveghetor la hală, Iorgu Caraciale a revenit la marea sa pasiune. Acesta a înființat o nouă trupă de actori și a închiriat un loc viran situat pe artera principală al orașului, Calea Victoriei.

Acolo, el a angajat o echipă de dulgheri pentru a ridica o scenă de lemn, dând naștere micului său teatru indepentend, „Gădina Basarabiei”.

Te-ar mai putea interesa și:

• FOTO | Cazemate-n București, la Zidurile lui Băluță care au ajuns și pe Calea Văcărești. Teama șoferilor la vederea dihăniilor din beton, viitoare „ghivece” pentru copaci
• Bollywood Party în București, în weekend, când avem Festivalul Namaste India. Paradă de sari-uri, concerte, henna, yoga, Tikka Masala și alte bunătăți
• PMB: S-au dublat cererile de abonamente de parcare din București, după eliminarea gratuității pentru mașinile hibrid. Aproape 140.000 de solicitări, din mai încoace