La începuturile transportului public din București, dar după epoca exclusiv cu tramvaie, a existat așa-numitul „Autobuz Camion”.
Bine, nu se chema oficial astfel, dar îl mai porecleau așa pici de pe ici, de pe colo din oraș. Și e destul de normală porecla: aveau „cap” ca de camion, doar că, acolo unde la camion stă remorca, exista o structură special gândită și amenajată pentru a transporta oameni, nu mărfuri.,
În aceste imagini din anul 1948 sunt vechile, dispărutele autobuze ale Regiei Autonome a Transporturilor cu Autobuzele – R.A.T.A. Dacă, în zilele noastre, bucureștenii spun că merg prin oraș cu STB-ul, pe-atunci ziceau că merg cu R.A.T.A. Probabil c-ați auzit străbunici sau chiar bunici care le-au mai pomenit.
În 1936, când vechea „Societate a Tramvaielor București„ obține exclusivitatea transportului în comun nu numai cu tramvaie, ci și cu autobuze, bucureștenii puteau ajunge dintr-o parte în alta a orașului cu autobuze precum cele din imaginile de mai jos – Renault, Chevrolet si Henschel.
În anii ’30, Bucureștiul avea o suprafață de 31.000 hectare, iar aceasta includea și 12 comune suburbane pentru care societatea trebuia să asigure transportul.
Parcul de autobuze de la acea vreme era de 392 de bucăți, toate Renault, Chevrolet si Henschel, și funcționau pe pe 22 trasee.
În 1950, Societatea comunală a Tramvaielor din București se transforma în „Intreprinderea de Transport Bucuresti” (I.T.B.). În acel moment, I.T.B. avea 27 trasee de tramvaie și 24 trasee de autobuze.
Și mai avea și un număr uriaș de angajați: 11 mii de oameni. Aceasta situație de resurse umane punea I.T.B. pe locul doi în țară ca număr de angajați, dupa U.D. Reșița, care avea dublu (22.000 salariați).
Îți recomandăm să citești și: