A fost o vreme când BNR nu avea gard mare, care împrejmuiește, practic, o parcare, și când trotuarul din față, de pe strada Doamnei, nu era tivuit cu stâlpișori.
A fost o vreme când nu exista nelipsita gheretă albă a paznicului pe care oi întâlnești la aproape orice instituție publică din București.
În vremuri din Vechiul București, în fața BNR era un trotuar larg, străjuit de un faimos „borcan de polițist”, iar pe strada Doamnei circula autobuzul 32 (aici, o faimoasă Skoda).
Pe-atunci, un Mercedes azi clasic putea fi văzut parcat „la trotuar” lângă niște surate auto sovietice.
Dar, dintre toate detaliile extraordinare ale acestei imagini din Bucureștiul anului1961, păstrate în arhiva istorică a Agerpres, motoreta cu ataș este, de departe, apariția cea mai simpatică.
Banca Națională a României dispune de un patrimoniu arhitectural extrem de valoros. BNR are, de fapt, două palate în care îşi desfăşoară activitatea la nivel central, iar ambele sunt incluse pe lista monumentelor istorice.
Despre Palatul Vechi al Băncii Naţionale, arhitectul Ion Mincu spunea că este „cea mai frumoasă clădire din București”. Masiv, elegant, cu linii clare, a fost prima clădire bancară importantă din Bucureștii, cea mai impunătoare clădire a unei instituţii din domeniul financiar
Un secol mai târziu de la ridicarea sa, destinația inițială a spațiilor ample și fastuos decorate de la parterul vechiului palat a fost schimbată. Și așa s-a născut Muzeul Băncii Naționale a României.
BNR amintește că muzeul are ca element central fosta sală a ghișeelor, cunoscută astăzi ca Sala de Marmură, spațiul din palat cu cele mai mari dimensiuni și care se desfășoară, deopotrivă, la parter și la primul etaj
Parterul e dominat de succesiune de pilaștri masivi de zidărie, între care erau amenajate odinioară ghișeele pentru lucrul cu publicul. În fiecare pilastru este încastrată câte o casă de bani, folosită de funcționarii băncii pentru activitatea curentă. Etajul întâi prezintă coloane duble, unite prin mici logii de comunicare cu galeria etajului, de unde puteau fi observate direct şi discret activitățile comerciale cotidiene din sală şi de la ghișee.
Acustica Palatului BNR în această zonă este una specială: spartă în centrul sălii și clară pe laterale. a fost proiectată astfel ăîn mod special, pentru ca nimeni din mijlocul sălii să nu audă ce vorbeau clienții la ghișee cu funcționarii bancari. Era un fel de strămoș al limitei de discreție din zilele noastre.