La Gara de Nord, piatra de temelie a fost pusă pe 10 septembrie 1868, în prezența lui Carol I, pe un loc pe care chiar regele l-a ales. E vorba despre un teren care, acum mai bine de un secol și jumătate, se afla în proprietatea boierului Dinicu Golescu. Statul l-a cumpărat de la nepoata lui, Zoe Racoviță, care îl primise zestre ocând s-a căsătorit cu britanicul Effingham Grant, în anul 1850. Da, este vorba despre acel domn Grant care a dat numele Podului Grant.
Gara de Nord a avut un foarte clar scop inițial: să facă legătura dintre București și nordul țării. Roman–Galați–București–Pitești (600 de kilometri, 39 de stații) a fost ruta cu care a fost inaugurată, pe 13 septembrie 1872.
Primul bombardament efectuat de armatele aliate în cel de-al Doilea Război Mondial a avut o singură țintă: Gara de Nord, care era unul dintre cele mai importante puncte ale orașului, era „Obiectuvul Strategic”. Pe 6 aprilie 1944, cea mai importanță stație CFR din România a fost lovită de șase, și triajul de patru ori.
Din 1944 este această extraordinară imagine, păstrată în arhiva istorică a Agerpres. O singură fotografie care surprinde, cu tot cu trenurile implicite care soseau și plecau din Gara de Nord, toate mijloacele de transport care existau în București la acea vreme.
În apropierea statuii din Piața gării (care este Monumentul Eroilor Ceferiști) este un tramvai.
Chiar în fața gării, pregătite să ia sau să lase călători, sunt un automobil și, în spatele său, un pic mai departe, este o trăsură.
Iar în plan în depărtat, dincolo de intersecție, se întrezărește un autobuz.
