FOTO | Tramvaiul care a făcut Bucureștiul să plângă puțin pe internet. Bunicul Thomson, ”Chiorul” din anii ’60, reconstruit în curtea unei case, își caută salvatorul

Într-un București care demolează repede și uită și mai repede, o femeie din Sectorul 5 a reușit să facă sute de oameni să vorbească, timp de câteva ore, despre un tramvai. Nu despre trafic. Nu despre aerul condiționat nefuncțional din autobuze. Nu despre STB.

Despre un tramvai vechi, construit manual, din iubire pentru oraș.

O postare publicată pe un grup dedicat pasionaților de transport public, Tramclub 2.0, a strâns peste 100 de comentarii emoționante. Oana a povestit că încearcă să găsească un nou proprietar pentru macheta 1:1 a unui tramvai Thomson-Houston V09, construită de tatăl ei cu ani în urmă, chiar în curtea casei lor din sectorul 5.

Modelul original a început să circule prin București în 1921. Bucureștenii îi spuneau ”Chiorul”, pentru că avea un singur far.

”Zi de zi mă uit cum se deteriorează.”

Postarea nu sună ca un anunț de vânzare. Sună ca o încercare de a nu pierde ceva.

Zi de zi mă uit cum se deteriorează tramvaiul construit de tatăl meu, din marea lui pasiune pentru Bucureștiul de altădată, scrie Oana, pe Tramclub 2.0

Tramvaiul a fost construit aproape integral manual:

•  la scară 1:1,
•  cu controler original
•  cu interior inspirat din vagoanele reale
•  cu măsuțe pictate manual
•  și cu reproduceri după picturi reprezentând Bucureștiul vechi

Singura mare problemă: nu are boghiul cu roți, iar scoaterea lui din curte ar costa o mică avere.

Bucureștiul a început să viseze în comentarii

Jumătate dintre comentarii la postare s-au transformat instant într-un brainstorming colectiv. Tramvaiul-legendă ar putea deveni: muzeu, cafenea, bar cultural, terasă vintage, spațiu expozițional, obiectiv turistic sau mini-muzeu pentru copii.

Un bucureștean a mers mai departe: ” La Lisabona, astfel de tramvaie circulă și azi pentru turiști.” Cineva, pe fază, răspunde: ”Primăria ar trebui să îl cumpere și să îl refacă.” Și, inevitabil, au apărut și oamenii care și-au amintit că au mers cu tramvaiul Chiorul:

• ”Eram înnebunit după acest tramvai când eram copil.”
• ”Le-am prins… tramvaie vechi, dar elegante.”
• ”Nu făceau atât zgomot și nu te legănau ca cele de azi.”

De ce contează povestea asta. Două exemple care dor

Înainte să citiți mai departe, gândiți-vă la ce nu mai există în București pentru că nimeni n-a salvat la timp.

Moara lui Assan. Prima moară cu aburi din România.

Ridicată în 1853 de negustorii George Assan și Ion Martinovici, clasificată oficial drept monument istoric de valoare națională. A ars în mai 2008 – un incendiu a distrus 90% dintr-un corp secundar. În ianuarie 2012, s-au prăbușit acoperișul și un perete din corpul principal, în urma furturilor de materiale din structura de rezistență, posibile pentru că situl nu era supravegheat. A urmat un al doilea incendiu, în iunie 2012, stins după mai bine de 30 de ore.

La vremea respectivă existau suspiciuni că proprietarii doreau să scape de imobil ca să elibereze terenul pentru un ansamblu rezidențial, deoarece clădirile monument istoric nu se pot demola. Autoritățile nu au găsit însă niciun vinovat. Plângerile penale ale Ministerului Culturii și ale Primăriei Capitalei n-au dus la nimic.

Astăzi, Moara lui Assan stă în zona Obor-Lizeanu. În ruină. Pe un teren de zeci de milioane de euro.

Tramvaiul Thomson-Houston V09 — cel adevărat, nu macheta.

Modelul după care tatăl Oanei l-a făcut pe Chiorul în curtea lui din sectorul 5. În 1919, Societatea Comunală a Tramvaielor București a comandat 50 de vagoane motor și 50 de remorci de la Thomson-Houston, din Paris. Au intrat în exploatare în 1921. Până în 1928, au mai fost comandate încă 123 de vagoane. Era ”Chiorul” pe care îl pomenesc oamenii în comentariile Oanei. În anii ‘80, ITB casa ultimele vagoane interbelice V09. Unul singur a scăpat, pentru că era parcat la Studiourile Buftea, unde juca în filmul ”Domnișoara Aurica”, făcut în 1985.

După 1985, vagonul supraviețuitor a fost depozitat sub cerul liber, degradându-se puternic. Șansa a venit la începutul anilor ‘90, când RATB l-a recuperat și l-a introdus într-un proces amplu de restaurare, finalizat cu succes la URAC în 1994.

Astăzi, singurul exemplar Thomson-Houston V09 care a supraviețuit, este în patrimoniul Bucureștiului. A circulat ultima dată la parada din 19 septembrie 2010. Acum, stă în depoul Dudești. Asociația Metrou Ușor a propus, în 2021, o revizie tehnică pentru a-l readuce la starea de funcționare, în cadrul unui raport pentru înființarea Muzeului Transportului Public și Mobilității din București. Muzeul nu s-a făcut nici acum.

Așa că, practic, în București există un tramvai V09 original – în depou, nefolosit – și o machetă 1:1 a aceluiași model, într-o curte din Sectorul 5, în degradare. Niciuna n-are unde să fie văzută de copiii noștri.

”Tatăl dumneavoastră merită asta”

 Oana spune clar că problema reală este transportul machetei și lipsa banilor. E convinsă că salvarea vine de la un pasionat particular, nu de la autorități. Poate cel mai puternic lucru din toată povestea nu este tramvaiul în sine. Este felul în care oamenii au vorbit despre omul care l-a construit: ” Respect maxim.”

• ” Tatăl dumneavoastră merită asta.”
• ” Este o valoare istorică.”
• ” Ați făcut ceva extraordinar.”