Târgurile de Anticariat sunt un fel de călătorie în timpurile peste care s-au așternut nostalgia și praful. Dar pentru că e atât de frumos afară, oamenii din 2026 au ieșit să vadă vremea lui 1896. Metaforic vorbind, căci am găsit în Târgul Anticarilor și lucruri mult mai vechi. Am găsit și fake-uri, dar despre asta voi scrie separat. Să nu lăsăm dezamăgirea să strice ceva ce chiar e frumos.
Mă simt de parcă aș face PR târgului, dar mi-a plăcut atât de mult încât musai trebuie să vă spun și vouă să dați o fugă până în Obor. Când am fost ieri, era vreme frumoasă, un pic de gând de „hai, vară, hai” (dar nu cu 60 de grade Celsius la asfalt). Și azi e la fel. Și cu vreme bună, și cu nostalgie, amintiri (din poze, evident), dar mai ales povești spuse de oameni și despre obiectele expuse acolo.
Pleci de acasă și niciodată nu știi ce găsești, e ca o mafie. Cu toate ca suntem oameni mari, suntem cum sunt copiii. Ne bucuram de orice. Majoritatea dintre noi suntem colecționari, iar când vă zic colecționari, colecționari înrăiți, spune domnul George Solomon.
De exemplu, „Îngerașul”. Acest ceas datează din perioada 1820-1840 și este stilul Empire, din Franța:

Este unul dintre primele ceasuri făcute pe fir de ață. Este un bronz doré, care s-ar traduce „poleit cu aur”. Culmea e că și funcționează, este „servisat”, adică cineva a umblat la el și și-a dat seama cât de valoros e și l-a făcut să meargă și în 2026. Deci starea lui este funcțională.
Au mai fost două tablouri pe tablă, stil rococo, nici n-am apucat să le fac poze. S-au vândut ca pâinea aia caldă, de-ți vine mirosul de la mașina cu pâine, deși stai la etajul 5.
Ne bucurăm că obiectele au fost foarte apreciate, spun doamna Laura și domnul Ghiță, care au venit tocmai din Oradea cu toate minunățiile astea.

Dar, un mare dar, mă declar vinovată că „m-am dus după fentă” cu acest ceas absolut maravilioso, în citire. Dar și în gândire mi-a luat ochii. Am aflat apoi că nu mai e funcțional, săracul. Dar uitați cât de frumos este:

Nu se mai pune veac în funcțiune, spune vânzătorul.
Am mai văzut și niște elefanți, m-am gândit să-i iau unul tatălui meu, care are colecție de elefanți, dar dacă aș fi început să iau lucruri aș fi luat tot și ar fi trebuit să rog pe cineva fie să mă scoată de acolo cu toate bagajele, fie să-mi plătească hrana, apa (nu aia caldă, că nu se pune problema de așa ceva, e blasfemie în Obor), energia, luna viitoare… Dar ce frumoși sunt:

Te salut, tată, de la gazetă! (nici nu era scump, sincer vorbind, pentru o astfel de piesă voi cât ați plăti?)
Și cireașa de pe târg e că turiștii străini sunt entuziasmați și se minunează de ce văd aici și chiar cumpără o droaie de chestii faine. Hai că am scris ca pe Facebook, să-mi înțelegeți entuziasmul. Eu mai dau o raită și azi, e prea frumos. Ca să nu spuneți că am mințit, las aici poză cu un domn care a ținut morțiș să-mi facă „photobomb”:

Târgul e în parcul ăla frumos din fața Primăriei Sectorului 2, Parcul Obor.
Te-ar mai putea interesa și: