În capătul sudic al cartierului istoric Cotroceni se află unul dintre cele mai cochete și mai bine poziționate stadioane de fotbal din București, Stadionul Cotroceni. Cândva casa celor de la Progresul (echipă devenită FC Național), arena a intrat uluitor de rapid în uitare, ajungând cu timpul un colț trist din poate cel mai frumos cartier al Capitalei. În următoarele rânduri vă prezentăm pe scurt istoria „Parcului cu Platani”, de la Al. I Cuza și până în prezent.
Stadionul Cotroceni se poate lăuda cu una dintre cele mai frumoase poziționări dintre stadioanele din București: este în „peticul” verde de la limita sudică a Cotrocenilor, într-un cadru superb, cu alei, drumuri liniștite și unele dintre cele mai frumoase case din Capitală. Ei bine, chiar pe aceste străzi în urmă cu două, trei decenii, veneau puhoaie de spectatori ca să îi vadă pe „bancheri” jucând fotbal, plecând apoi mulțumiți către case.
Stadionul este chiar primul care a fost construit în România după Revoluția din 1989, fiind inaugurat în anul 1995. Doi ani mai târziu, în 1997, arena devine casa echipei Progresul București (echipa denumită pe atunci FC Național), echipa „bancherilor”, club înființat în 1944 sub denumirea de BNR București, fiind clară asocierea cu Banca Națională a României de la înființare.
La inaugurare, stadionul era printre cele mai frumoase și cochete din țară. Cu o capacitate de 14.542 de locuri, printre cele mai puternice instalații de nocturnă din țară la vremea aia, vestiare moderne, o sală de presă la fel de modernă și o locație de invidiat, Stadionul Cotroceni era un punct de referință de pe harta sportului bucureștean și național.
În anul 1998, aici s-au jucat partide din cadrul Campionatului European de Fotbal sub 21 de ani, competiție care fusese prima oară organizată de România, meciurile fiind disputate exclusiv în București.
Istoria locului este una cu însemnătate pentru lumea sportului românesc, acest teren din Cotroceni fiind donat prin decret domnesc în 1865 de către Alexandru Ioan Cuza primei organizații sportive din România: „Societatea de Dare de Semn”.
Peste doi ani, societatea a înglobat și mai multe discipline și a preluat denumirea de „Societatea Centrală Română de Arme, Gimnastică și Dare de Semn”. Cu timpul, pe terenul pe care odinioară erau piste pentru dueluri cu spada și câmpuri pentru împușcat după porumbei apăreau terenuri de fotbal, de tenis și fel de fel de discipline.
De la o adevărată forță a fotbalului românesc, cu jucători de valoare și sezoane în care urmăreau activ câștigarea Cupei sau a Ligii 1, FC Național au devenit în doar câțiva ani o echipă falimentară, la propriu.
Totul a culminat cu momentul în care „bancherii” au pierdut campionatul în fața celor de la Dinamo București în ultima etapă din sezonul 2001 – 2002, de atunci clubul fiind într-un declin din ce în ce mai grav. În doar cinci ani, FC Național (Progresul) avea să retrogradeze în liga a doua, iar în 2009 clubul a fost exclus din campionat după etapa a 22-a (clubul se afla pe locul 2 în clasament cu șanse la promovare), din cauza problemelor financiare, un aspect ironic, dacă judecăm după porecla echipei, asocierea cu BNR și istoria sa considerabil mai aristocrată decât a echipelor departamentale sau muncitorești care există în București.
De atunci, echipa a fost dată afară și de pe Stadionul Cotroceni, din cauza unor datorii de peste 300.000 de euro către BNR, care deține baza sportivă.
În incinta stadionului care se află în paragină se află acum mai multe direcții din cadrul BNR, care au birourile în spațiile din interiorul arenei. Singura competiție care are loc acum pe „Parcul cu Platani” este cupa internă dintre angajații Băncii Naționale, fără vâlvă, fără oameni care vin rânduri-rânduri pe străzile Cotroceniului, fără acordurile piesei „Los Platanos” în difuzoare și fără vreo perspectivă de viitor.