FOTO | Secretele gangului cu o singură ieșire. Istoria fascinantă a Pasajului Englez de pe Calea Victoriei

Pasajul Englez din București, situat între Calea Victoriei și strada Academiei, este un monument de memorie urbană a cărui istorie își trage rădăcinile din vechiul maidan bucureștean „La Caraulă”, de la începului secolului al XIX-lea.

De la maidanul „La Caraulă” la rețeaua de pasaje de pe Calea Victoriei

Pe parcursul secolului al XIX-lea, zona care astăzi găzduiește Pasajul Englez era un teren viran întins, cunoscut sub denumirea de maidanul „La Caraulă”.

Numele își avea originea în gardurile și taberele rusești așezate aici în timpul războiului din anul 1806.

Cei de la Patri-Arh subliniază că documentele istorice atestă că, în 1813, un pitic al domnitorului Ioan Gheorghe Caragea îndemna locuitorii să vină, „fără sfială”, la un loc de vânzare pentru bucate situat chiar lângă curtea domnească.

Acest loc avea să fie considerat de mulți oameni ai vremii drept prima piață oficială din București.

De-a lungul anilor, acest spațiu a servit drept popas pentru cazările trupelor rusești în 1828 și 1853, iar în 1870 a găzduit chiar prima cursă de cai a Bucureștiului, înainte ca zona să fie treptat parcelată și integrată în rețeaua urbană a Podului Mogoșoaia.

De la bijuteria Resch la Hotelul Englez și luxul interbelic

Evoluția locului a cunoscut, însă, un punct de cotitură în perioada dintre anii 1855 și 1857, când bijutierul vienez Josef Resch a ridicat o casă impunătoare pe Calea Victoriei numărul 52, care avea un ceas pe fațadă.

Mai departe, în anul 1892, imobilul a fost achiziționat de omul de afaceri Grigore Eliade, cunoscut și sub porecla de „Cârciumărescu”.

Acesta a comandat arhitectului John-Elisée Berthet transformarea clădirii în Hotel English în 1893 și amenajarea pasajului pietonal acoperit spre strada Academiei.

Numele a fost inspirat din orientarea anglofilă a proprietarului, care își comanda articolele vestimentare direct din Londra, imprimând hotelului o atmosferă și un mobilier britanic autentic.

Arhitectura gangului comercial și inspirația literară

Pasajul amenajat în anul 1893 a urmat modelul pasajelor comerciale din capitalele Europei Occidentale: înalt, dar foarte îngust, cu acoperiș de sticlă pe structură metalică și balcoane cu balustrade de fier forjat la etajele superioare.

Lățimea gangului varia pe traseu, de la aproximativ 1,80 de metri la intrarea dinspre Calea Victoriei, lărgindu-se în curtea interioară și îngustându-se din nou spre strada Academiei.

Mai mult, în perioada interbelică, clădirea a funcționat ca o renumită casă de toleranță de lux.

Aici, curtezanele își atrăgeau clienții de la balcoanele de la etaj, creând o atmosferă boemă considerată a fi una dintre sursele de inspirație ale romanului „Craii de la Curtea-Veche” de Mateiu Caragiale.

Transofmările postbelice, un decor cinematografic și situația actuală

Activitatea de casă de toleranță a încetat în anul 1947, odată cu interzicerea unor asemenea localuri de către noile autorități comuniste.

Astfel, imobilul a fost naționalizat și stransformat în locuințe colective.

Decenii mai târziu, pasajul a servit drept decor pentru producții cinematografice românești, printre care și filmul „Cuib de viespi”, regizat de Horea Popescu, și filme din seria comisarului Miclovan, regizate de Sergiu Nicolaescu.

În prezent, accesul dinspre strada Academiei este complet închis, singurul acces funcțional rămânând cel dinspre Calea Victoriei.

Mai mult, în timp ce fațada dinspre Calea Victoriei a fost renovată în perioada 2019 – 2020 fără intervenții la nivel structural, restul pasajului prezintă o degradare avansată.

Clădirea de la capătul vestic al pasajului este încadrată în clasa I de risc seismic, ceea ce a motivat propunerea de clasare ca monument istoric în grupa valorică B.

Te-ar mai putea interesa și:

• FOTO | Cum și unde trăiau bogații din Bucureștiul interbelic. Bun venit în blocul Micu Garfunkel din Piața Mihail Kogălniceanu!
• FOTO | Drama uitată pe care o spune spectaculosul Monument Turtucaia din Cimitirul Bellu. Cândva, avea și doi sfincși masivi din bronz
• FOTO | Palatul cu Turn de Veghe la răspântie, din Cartierul Armenesc, bijuterie Art Deco pe Bulevardul Carol I. „Ce cofetărie bună era acolo la începutul anilor ’90!”