Clădirea istorică situată pe strada Piața Amzei numărul 5, recunoscută în perioada interbelică drept nucleu de cultură și un cămin de elită pentru studenți, rămâne unul dintre cele mai importante și fascinante monumente din memoria arhitecturală a Bucureștiului.
Deși astăzi imobilul este inclus în planurile actuale de reabilitare urbană, cei de la ARCEN arată că adevărata sa valoare provine din povestea sa remarcabilă, strâns legată de generozitateaunui mare filantrop și de aspirațiile generațiilor de intelectuali care i-au trecut pragul.
Istoria acestui imobil deosebit începe în anul 1923, o perioadă de efervescență culturală și consolidare academică pentru România Mare.
Confruntat cu valul de tineri dornici de învățătură, dar lipsiți de mijloace materiale, magnatul și omul de cultură Constantin N. Vasiliu Bolnavu, descris în presa vremii ca un „om de bine”, a decis să intervină radical în sprijinul educației.
El a înființat o fundație specială cu scopul clar de a-i ajuta pe studenții care nu dispuneau de condiții materiale, proveniți de la sate și din orașele mici de provincie, care veneau să studieze în București.
Imediat după fondare, Vasiliu Bolnavu a uimit societatea românească printr-un gest de un altruism greu de egalat, donând fundației o sumă astronomică pe vremea aceea, de 12 milioane de lei.

Pentru a înțelege amploarea acestuia, suma respectivă depășea la acea vreme întregul buget alocat statului rămân pentru toate căminele studențești din țară.
Din aceste fonduri private impresionante a fost cumpărată clădirea spațioasă din strada Piața Amzei numărul 5, fiind rapid transformată în sediu central și cămin modern pentru tineretul universitar.
Dacă ai fi trecut seara pe strada Piața Amzei spre Calea Victoriei în anul 1936, ai fi fost martorul unei atmosfere unice în București.
În fața clădirii de la numărul 5 puteau fi văzuți numeroși tineri întorcându-se de la cursuri, discutând aprins sau vesel, purtând cu mândrie servieteșe și cărțile sub braț.
Practic, clădirea devenise un veritabil stup intelectural.
Anual, căminul găzduia între 90 și 140 de studenți.
Majoritatea acestora erau transilvăneni, înscriși în principal la Facultățile de Drept și de Litere, tineri străluciți care, în lipsa acestui sprijin, nu ar fi avut mijloacele necesare pentru a-și duce la bun sfârșit studiile universitare.
Această comunitate nu s-a mulțumit doar cu primirea unui adăpost, ci a creat o cultură internă efervescentă
Studenții au înființat o societate proprie și organizau în fiecare zi de joi conferințe de înaltă ținută, cu comunicări de specialitate.
Prelegerile erau urmate de discuții lungi în contradictoriu și de programe artistice complexe. În anul 1936, ambițiile conducerii căminului erau extrem de ridicate: se dorea mărirea numărului de burse acordate, extinderea bibliotecii Fundației, organizarea de cursuri intensive de limba franceză, precum și înființarea unui cor și a unei orchestre de cameră.
Numele lui Constantin N. Vasiliu Bolnavu nu este legat exclusiv de căminul din Piața Amzei.
Din fonduri proprii, acesta a finanțat și construit numeroase școli, biserici și „case de nașteri” în județele Dâmbovița, Galați, Prahova și Roman, lăsând o amprentă profundă asupra infrastructurii sociale a țării.
Mai mult, istoria mondială îi datorează lui Vasiliu Bolnavu salvarea unui geniu universal: Henri Coandă. În decembrie 1910, tânărul inventator trecea printr-un eșec aviatic major.
Într-o dimineață rece, avionul său inovator cu fuselaj din lemn a luat foc pe aerodrom din cauza scânteilor provenite de la motorul cu turbo-propulsie, precursorul motoarelor cu reacție moderne.
Deși Coandă a scăpat cu viață aruncându-se din avion chiar înainte de impact, resursele sale financiare erau complet distruse.
Doar datorită ajutorului oferit ulterior de marele filantrop român, Henri Coandă a putut să își continue cercetările care au revoluționat definitiv aviația mondială.
Te-ar mai putea interesa și: