FOTO | Șantierul de la Unirii, dar acum 50 de ani, când se lucra la metrou și Ceaușescu zâmbea de pe magazin. Extra: Inundațiile din anii ’80, când Dâmbovița a ajuns pe peron

„Șantierul de la Unirii” este o formulare destul de familiară în orașul nostru aglomerat și periodic plin de șantiere, dar pe care îl iubim chiar și când simțim că viața aici ne poate scoate din minți.

Previzibilul și foarte probabilul haos care va începe deodată cu startul lucrărilor de consolidare a planșeului este la mică distanță – marți, pe 10 iunie 2025, e ziua oficială în care începe treaba.

Asta se traduce, printre altele, cu niște luni multe de restricții de trafic, impuse în cascadă, în funcție de etapele lucrărilor și zonele în care acestea se vor desfășura, iar primul tronson închis mașinilor va fi Splaiul Independenței, în zona Tribunalului. 6 luni durează neplăcerea de aici. Cel puțin, asta e durata estimată.

Lucrările de pe Șantierul Unirii se vor face în patru etape, fiecare

• Zona 1 – Porţiunea din faţa hanului lui Manuc,
• zona 2 – Porţiunea din parcul aflat în faţa magazinului Unirea,
• zona 3 – Porţiunea din zona fântânilor,
• zona 4 – Porţiunea dinspre Pasajul Unirii” (prin acest tunel se va circula normal pe durata lucrărilor, spune primarul S4, Daniel Băluță)

Șantierul de la Unirii, varianta de acum 50 de ani, când se construia stația de metrou

În condiții de trafic complet diferite, cu o populație semnificativ mai puțin numeroasă și cu un număr de mașini care acum ne pare neverosimil de mic, în anii ’70 a mai existat un mare șantier de la Piața Unirii: acela când se construiau metroul și stațiile de aici

O imagine din arhiva istorică Agerpres ne înfățișează zona așa cum era în 1976.

Pe magazinul Unirea se distinge omniprezenta poză a „preaiubitului” Ceaușescu, zâmbitor spre șantierul îngrădit din față.

O altă imagine ne înfățișează Piața Unirii dintr-o perspectivă diferită, care nu cuprinde și șantierul

Piața Unirii, 1976 | Sursa foto: Agerpres

În anii ’70, pe sub Piața Unirii, lucrurile arătau ca în fotografiile de mai jos, făcute în timp ce se construia stația de metrou.

La construcția metroului din București, “primul țăruș” al șantierului a fost bătut în pământ pe 20 septembrie 1975. Ritmul de construcție în această primă etapă a fost de 2 km pe an, iar ulterior acesta s-a dublat și a fost menținut până la încheierea lucrărilor, amintește Metrorex.

Aproximativ 10 ani mai târziu, în 1986 – primul tronson din Magistrala II era deschis publicului și avea în componență 8 stații și 9,96 km lungime – Piața Unirii II –  Depoul I.M.G.B. (Berceni – astăzi). Stația Constantin Brâncoveanu de pe M2 care a fost dată în exploatare în 1988.

Cel de-al doilea tronson din Magistrala II avea să fie deschis un an mai târziu, în 1987; avea 6 stații și 8,72 km lungime – Universitate – Pipera. Stația Piața Romană a fost deschisă în 1988.

Anii ’80 – inundațiile din stația de metrou Unirii

Două inundații majore s-au produs, în anii ’80,  în stația de metrou de la Unirii.

Prima a fost în 1983, când un dig al râului Dâmbovița a fost demolat temporar, dar la scurt timp după demolare, o ploaie torențială a dus la la inundarea  peroanelor M1 și a șantierului pentru peroanele M2.

Cea de a doua a fost cea de pe 1 mai 1987 când, în timpul construcției Pasajului Unirii, un excavator a lovit un canal de colectare a râului Dâmbovița. A venit apoi o ploaie torențială a dus la creșterea debitului de pe râu, canalul s-a spart, iar apa a ajuns mai întâi în șantierul pasajului, apoi pe peroanele din stațiile de metrou și de pe M1, și de pe M2.

Inundația a fost atât de gravă, încât apa s-a scurs spre Mihai Bravu și a inundat complet pasajul, între Mihai Bravu și Timpuri Noi.